Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | În limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană | Comunicate şi apeluri

 

 

REGAL DE MUZICĂ CLASICĂ

LA BISERICA „SFÂNTUL IOAN BOTEZĂTORUL” DIN GALAŢI

 

CULTURĂ ŞI RELIGIE

Cezarina ADAMESCU, Agero

 

 

            Abia dacă s-au stins ecourile celebrării solemne a Conferirii Mirului de către Excelenţa Sa, episcop Petru Gherghel, unor copii din parohia „Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul” din Galaţi, că, şi iată că,   de un alt prilej de bucurie au avut parte enoriaşii acestei biserici, împreună cu parohul ei, Părintele Cristian Blăjuţ, O.F.M.Conv. Este vorba despre concertul de muzică clasică susţinut de doi artişti  consacraţi, Eugen Popovici – flaut şi Silvia Popovici – orgă veniţi anume din capitală ca să concerteze aici.

            Artista Silvia Popovici este organistă la Biserica Franceză din Bucureşti iar flautistul Eugen Popovici susţine actualmente un masterat în dirijorat.

            Ei ne-au făcut cinstea să accepte invitaţia de a susţine un recital de o oră în biserică şi pentru a vedea orga, acest obiect de patrimoniu românesc,  şi a cânta la ea. Iniţiatorul acestei serate culturale este părintele paroh Cristian Blăjuţ şi animatoarele congregaţiei Însoţitoarele Credincioase ale lui Isus (FCJ),  surori care-şi desfăşoară activitatea misionară la Galaţi şi urmează carisma, exerciţiile spirituale şi Constituţiunile Sfântului Ignaţiu de  Loyola, după modelul iezuit.

            Reamintim că parohia din Galaţi, monument de arhitectură,  este încredinţată spre păstorire Provinciei Franciscane a Fraţilor Minoriţi Conventuali „Sfântul Iosif” din România şi cuprinde, după ultimele recensăminte, 855 de familii de confesiune romano-catolică, având 1986 de credincioşi. Biserica dispune de o orgă unicat în lume, donată de vornicul Alecsandri din Iaşi, tatăl poetului şi dramaturgului Vasile Alecsandri,  orgă ce a fost restaurată în anii trecuţi şi se cântă la ea la fiecare sfântă Liturghie.

            De asemenea, o operă de artă de excepţie din această biserică,  este pictura sicilianului Sarullo din centrul altarului, reprezentându-l pe Sfântul Ioan Botezătorul, patronul bisericii, propovăduind în împrejurimile Iordanului. În biserică se mai regăsesc sculpturi sacre executate de Vincenzo Fatorini.

            Cine  a avut privilegiul de a putea trece pe Strada Domnească,  străjuită de tei seculari care dau farmec acestui bulevard central,  în seara zilei de 29 iulie, după Sfânta Liturghie,  aflându-se prin dreptul bisericii catolice,  ori a avut o clipă de inspiraţie divină de a intra în biserică,  putea auzi ca din alte lumi, sunetele fermecate ale unui flaut, acompaniate în chip desăvârşit la orgă, într-o suită de bijuterii muzicale clasice, o paletă de timbre şi sonorităţi de o frumuseţe negrăită care se reflectau spre Înalt, conferind un prilej de reflecţie asupra măreţiei artei simfonice şi a frumuseţilor dăruite nouă de Creatorul tuturor lucrurilor şi făpturilor.

            Se ştie vorba înţeleaptă că, „Acela care cântă, se roagă de două ori”. Nu numai cel care cântă, dar şi cel care ascultă cu pietate şi reverenţă, se roagă de mai multe ori lui Dumnezeu.

            O suită de impresii fugare, dar foarte sugestive şi grăitoare, în  blânda seară de vară, ne-a oferit această serată muzicală,  graţie celor doi artişti de marcă, virtuoşi în muzica preclasică şi clasică, dar şi contemporană, care, cu măiestrie şi înalt profesionalism au interpretat compoziţii de  Haendel, Bach, Mozart, Albinoni, Schubert, Cesar Franck, Pietro Locatelli şi Jean-Baptiste Loeillet.

            Armonizaţi perfect şi cu o stăpânire desăvârşită a mijloacelor de expresie specifice acestui gen de muzică instrumentală, cei doi artişti au cules aplauzele asistenţei care a ascultat într-un profund sentiment de admiraţie pioasă, bijuteriile muzicale alese cu discernământ din repertoriul clasic universal şi românesc, ca să ofere un ceas de relaxare, destindere şi plăcută intimitate cu maeştrii muzicii universale.

            Încântare, pace şi sentimente nobile – picurau în sufletele curate  ca fulgii de argint, izvorâţi din muzica aceasta, parcă dirijată de heruvimi, atingând sublimitatea artei creştine.

            Arta creştină şi, în chip fericit muzica, au oferit dintotdeauna auditoriului, clipe de inefabil răsfăţ spiritual şi o stare de bine, izvorâtă din împăcarea cu Dumnezeu şi cu oamenii. Nimic mai adevărat şi mai sublim.    

            Serata a  debutat cu lucrarea lui Jean Baptiste Loeillet (1680-1730) – Largo cantabile  care a avut darul de a încălzi atmosfera şi a mai diminua emoţiile care stăruiau şi de o parte şi de cealaltă, la artişti şi spectatori. Menţionăm că auditoriul a fost alcătuit nu numai din enoriaşii parohiei, dar şi din creştini de alte confesiuni, interesaţi în aceeaşi măsură  de muzica clasică.

            A urmat compoziţia Largo a lui  Pietro Antonio Locatelli (1695-1764), violonist şi compozitor italian, novator în  tehnica viorii, autor a numeroase piese pentru vioară, concerti grossi şi „sonate a tre”.

            Despre Georg  Friederich Handel, născut la Halle în 1685, compozitor, organist şi  violonist german, creatorul stilului baroc târziu, pregătind apariţia clasicismului vienez, nu mai este nevoie de cuvinte de prezentare, fiind un foarte apreciat şi îndrăgit compozitor, nu numai de melomani, dar şi de ceilalţi oameni.

            Dacă ar fi numai să amintim opera Xerxes, oratoriul Messia capodoperă a muzicii sacre, concertele pentru orgă, concerti grossi, suitele instrumentale, dintre care, cea mai vestită este Muzica apelor, precum şi sonate, cantate, lieduri.

            Artiştii au interpretat  cu multă sensibilitate Adagio,  apoi, mai târziu, Sonata în Fa major (Larghetto-Allegro-Siciliana-Giga)  şi apoi Adagio şi Presto (din Sonata în sol minor).

            Despre Tomaso Albinoni (1634-1759) cu al său Adagio în sol minor, care te poartă în cele mai înalte sfere ale  sunetelor sacre, nu se găsesc destule cuvinte. Biserica a ascultat acordurile acestei splendide compoziţii, uitând parcă să mai respire şi răsplătind la sfârşit cu prelungite aplauze, măiestria interpreţilor.

            Nici Johann Sebastian Bach (1685-1750) nu a fost neglijat şi  interpreţii au cântat Siciliana, cu aceeaşi măiestrie şi sensibilitate artistică. Fiecare spectator şi-a  amintit de Patimile după Ioan; Patimile după Matei; Oratoriul de Crăciun; Marea misă în si minor; Magnificat  dar şi de muzica laică a acestui titan al clasicismului – cantate, preludii, fugi, toccate – şi pentru clavecin, printre care, cunoscutul Clavecin bine temperat,  lucrări care sintetizează cuceririle muzicii de la Renaştere până în vremea sa. Polifonia instrumentală a strălucit prin compoziţiile acestui gigant compozitor.

            Un moment cu adevărat impresionant a fost interpretarea  piesei, atât de cunoscută Ave Maria  (Johann Sebastian Bach – Charles Gounod (1818-1893), lucrare arhicunoscută şi cântată în toate bisericile catolice din lume, dar nu numai acolo, ci în vestitele concerte vocal-instrumentale, de către cei mai străluciţi reprezentanţi ai artei lirice.

            Andantele – lui Wolfgang Amadeus Mozart (1756-1791) – a făcut să tresalte inimile participanţilor la concert, iar acordurile orgii au răsunat limpede, făcând să vibreze pereţii, vitraliile, icoanele şi statuile, parcă însufleţite de această muzică venită din înalt şi la propriu  şi la figurat.

            La această compoziţie, auditoriul a aplaudat îndelung şi stăruitor, parcă nevrând să se desprindă de magia şi de confortul spiritual picurat în suflete de cei doi muzicieni.

            Sensibilul compozitor austriac, elev al lui Salieri,  Franz Schubert (1797-1828), de o inepuizabilă invenţie melodică, cel ce a compus peste 600 de lieduri care l-au consacrat creator al genului, a fost reprezentat la acest concert prin lucrarea de notorietate, cântată de  cca. 200 de ani, Ave Maria, dedicată Prea Sfintei Fecioare Maria. Fie şi numai pentru această lucrare, Schubert a intrat în Panteonul nemuritorilor care au adus slavă prin cântec Maicii lui Dumnezeu. Cântată pe versurile Salutării Îngereşti  -  (Ave Maria, gratia plena, Dominus tecum. Benedicta tu in mulieribus et benedictus fructus ventris, tui Jesus. Sancta Maria, Mater Dei, ora pro nobis peccatoribus, nunc et in ora mortis nostris, Amen!) - compoziţia şi-a  câştigat prestigiu în lumea muzicii sacre. Iar acum, la serată, a fost îndelung aplaudată cu multă reverenţă.

            Din pleiada de compozitori români, artiştii bucureşteni s-au oprit la Constantin Dimitrescu (1847-1928) – interpretând magistral lucrarea Berceuse. Compoziţia cântată cu acest prilej, Berceucse, a  acestui  muzician român, născut la Blejoi, jud. Prahova,  cel care a scris primele concerte instrumentale pentru violoncel şi cvartete româneşti, precum şi opereta Nini,  de o sensibilitate aparte, a deşteptat spiritul de pietate, nefiind cu nimic mai prejos decât compoziţiile celorlalţi clasici din concert.

            Receptiv, publicul spectator a aplaudat această lucrare şi chiar au cerut bis.

            Cezar Auguste Franck (1822-1890), compozitor, organist şi pedagog francez de origine belgiană, unul dintre întemeietorii şcolii simfonice moderne franceze, autor al oratoriilor Ruth, Beatitudinile, Psyche) şi al unor lucrări de cameră, piese instrumentale, promotorul principiului construcţiei ciclice în muzică, a fost, de asemenea reprezentat printr-o lucrare de excepţie. E de ajuns  să rosteşti acest nume şi ai în minte lucrarea Panis Angelicus, atât de suavă şi încărcată de inefabil, foarte cunoscută, mai ales prin interpretarea ei de către cel mai mare tenor al secolului, Luciano Pavarotti, dar şi  de către alţi mai tenori ai lumii, lucrare ce se cântă în bisericile catolice în preajma Sărbătorii Naşterii Domnului, ea simbolizând venirea în lume a Mântuitorului, în chip de om, dar şi jertfa Mântuitorului pe altar. Pâinea îngerilor, coborâtă din cer, dată nouă  consacrate, sub formă  de Trup şi Sânge, în chip sacramental ca Pâine şi Vin, mântuitoare şi răscumpărătoare.

            Largo  de G.F. Handel a încheiat serata muzicală nu fără emoţii de partea artiştilor şi de partea enoriaşilor, care nu au ştiut cum să mulţumească mai bine celor doi interpreţi, pentru regalul muzical oferit.

            Aplauze în picioare, într-o profundă atitudine de respect şi admiraţie şi, cum era şi firesc, flori şi fotografii. Un lucru semnificativ şi îmbucurător: foarte mulţi tineri sunt interesaţi de genul acesta de muzică şi, de fapt, ei au fost în special, cei care erau animaţi de entuziasm şi de  bucurie, manifestându-se prin aplauze şi admiraţie nestăvilită faţă de artiştii invitaţi.

            Binecuvântate aceste clipe de graţie, care vor rămâne de neşters în inimile tuturor! Singurul regret a fost acela că s-a terminat, deşi asistenţa ar fi vrut să continue la nesfârşit aceste momente unice, care au înălţat sufletele la Dumnezeu. Şi parcă chipurile sfinte din icoane şi statui zâmbeau şi încuviinţau clipele de bucurie sfântă din inimile tuturor.

 

Cezarina ADAMESCU, Agero

30 iulie 2009

 

Redactia Agero nu îşi asumă răspunderea pentru conţinutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, în concordanţă cu legea presei germane. Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discuţii al Agero se face în virtutea libertăţii la opinie şi expresie a acesteia. Punctul de vedere şi ideatica scrisorilor şi mesajelor afisate nu coincid în mod necesar cu cele ale redacţiei. Impressum >>

       Editor, redactor sef, conceptie, tehnoredactarea Revistei Agero:  Lucian Hetco (Germania).

              Colectivul de redactie: George Roca (Australia), Melania Cuc (Romania, Canada), Maria Diana Popescu (România), Cezarina Adamescu (România)

Poşta redactiei: revista_agero@ yahoo.com