Pagina de front | Istorie | Proza si teatru | Jurnalistica | Poezie | Economie | Cultura | In limbi straine | Comentarii | Actualitatea germana | Comunicate şi apeluri

 

REINHOLD BATSCHI, O.A.M.

UN ROMÂN-GERMAN-AUSTRALIAN  CU PIEPTUL PLIN DE MEDALII

 

Impresii si pareri personale in FORUM

 

După mai bine de 40 de ani, în casa unui amic australian, a fost pronunţat acest nume sonor, Reinhold Batschi! Îmi era cunoscut de pe vremea tinereţii când mai dădeam o fugă la Snagov, să văd o regată sau o competiţie de canotaj. Atunci auzisem pentru prima oară de numele acestui valoros sportiv, membru a lotului de canotaj român. Din păcate, până de curând nu avusesem prilejul să îl cunosc personal.  

 

În 1968, la Jocurile Olimpice de la Mexico City, a strălucit împreună cu echipa sa de M4+1 (Masculin, 4 rame + 1 cârmaci) unde a ieşit pe locul şapte, performanţă extraordinară pentru România acelor timpuri. Mai apoi, numele lui „s-a topit” încet-încet, dispărând în câţiva ani de pe işichierul sportului românesc. Cineva îmi spusese că plecase definitiv în Germania. De aceea am rămas surprins să aud din nou de numele sau, tocmai aici la antipozi, în Australia. I-am cerut, amicului mai multe amănunte şi am aflat aflat lucruri fascinante despre marele sportiv, fapt care m-a făcut să-l rog să îmi înlesnească o întâlnire cu Reinhold Batschi. Şi iată-mă în drum spre capitala Australia, Canberra. Am găsit destul de repede casa interlocutorului meu, situată într-un cartier select, o casă de oameni gospodari, o casă înconjurată de flori.  Am fost primit cu căldură de soţii Batschi, Florica şi Reinhold. Interviul s-a desfăşurat în limba română, fără nici un impediment. Mi-am dat seama atunci, că limba acelei case, este limba română. Am aflat multe lucruri care nu le ştiam şi care pentru mine devin o placere şi o necesitate să vi le pot comunica şi dumneavoastră stimaţi cititori. Intenţionat nu am prezentat acest articol sub formă de interviu, pentru ai da mai multă autenticitate şi transparenţă.

 

 

Reinhold Batschi, provine dintr-o familie de origine saxonă/germană. S-a născut în România, la data de 20 august 1942, in comuna Sânpetru (Petersberg), situată doar la câţiva kilometri de Braşov. Sora sa, Ana a fost campioană naţională la handbal (echipa Progresul Braşov), iar fratele Cristian a fost un excelent jucător de tenis, din generaţia lui Ion Ţiriac. Pâna când a ajuns la armată, nu a făcut sport de performanţă, însă acolo, a fost repede remarcat pentru condiţia sa fizică şi a fost transferat la o unitate militară sportivă situată pe marginea lacului Snagov unde a luat primele lecţii de canotaj. Primul său antrenor a fost Mitică Popa, binecunoscut în lumea sportului cu vâsle.

 

 După armată este angajat la clubul sportiv Dinamo şi în 1964, la nici doi ani dupâ ce luase contact cu acest sport, ajunge campion naţional la M2+1 (Masculin, 2 rame + 1 cârmaci). Devine bine cunoscut printre colegii de breaslă datorită faptului că în perioada 1964-1969 câştigă 12 titluri de campion naţional la diferite categorii. Este selecţionat în echipa naţională pentru a reprezenta  ţara la diferite competiţii internaţionale. În 1968, participă la prima sa olimpiadă, cea de la Ciudad de Mexico, unde după cum am arătat mai sus, se clasează pe locul 7 la M4+1 (echipajul mai avand in componenţa pe Petre Ceapura, Ştefan Tudor, Francisc Papp şi Ladislau Lovrenchi).

 

Tot in această perioadă se înscrie la ICEF (Institutul de Educaţie Fizică), la secţia de antrenori, avându-l la catedra de canotaj pe ilustrul profesor universitar Sergiu Zelinski. În 1969 se retrage din sportul competiţional şi se dedică meseriei de antrenor de canotaj, fiind angajat în continuare la clubul Dinamo unde antrenează lotul de juniori. Anul 1970, este un an al succeselor! I se decernează titlul de „Maestru al sportului” şi se căsătoreşte cu actuala sa soţie Florica, o bucureşteancă plină de şarm şi înţelegere. Împreună, devin părinţii fericiţi a două fete,  Florina-Karin şi Emilia-Brigitte. În 1974 se stabileşte în Germania de Vest, devenind în scurt timp antrenor şef, angajat de Senatul General al Berlinului de Vest, la  centrului de canotaj al acestui oraş. În 1975 primeşte tilul de „Antrenor de Onoare”, pentru aportul care şi l-a adus la cucerirea celor 3 medalii (M4+1, M2, M1+1), de către echipa Germaniei, la Campionatele Mondiale de Canotaj de la Notthingham (Anglia). La Jocurile Olimpice de la Montreal, echipa germană antrenată de Batschi câştigă 2 medalii de bronz (M2 şi M4+1).

 

 În 1978 participa la Campionatele Mondiale din Noua Zeelanda, unde, prin persoana lui John Coates (preşedinte al Comitetului Olimpic Australian), i se propune să devină antrenor principal al echipei australiene de canotaj.  Considerând că oferta este serioasă şi foarte atrăgătoare, acceptă şi se stabileşte la Sydney, unde devine primul antrenor naţional (poziţie nou înfiinţată în acea vreme) al lotului australian de canotaj.

 

 Demn de remarcat este faptul că în perioada 1979-2000, a deţinut şi funcţia de director naţional şi antrenor şef la toate olimpiadele. Prin cunoştinţele temeinice pe care le deţinea a schimbat toată metodologia de antrenament, a educat o nouă generaţie de antrenori capabil de obţinerea a noi peformanţe şi a coordonat selecţia sportivilor pentru lotul naţional.

 

 În 1985, se mută la Canberra devenit parte integrantă la Australian Institute of Sport, unde proiecteaza şi construieşte după concepţie personală, o modernă bază sportivă de canotaj. Pe lângă funcţia de antrenor principal, este numit şi selecţioner naţional, atât la bărbaţi cât şi la femei. O descoperă la Adelaide pe Amy Safe-Gillett, canotoare de marcă, cu care s-a prezentat la olimpiada de la Atlanta (F8), şi care mai târziu a trecut la ciclism, nenoroc care i-a adus moartea în urma accidentului suferit în iulie 2005, pe traseul de antrenament Thueringen, Germania. Tot Reinhold Batschi, îî descoperă pe legendarii canotorii ai grupului, Oarsome Forsome, James Tomkins şi Drew Ginn, sportivi care au adus mulţi lauri, glorie şi onoare Australiei prin aurul câştigat la olimpiade. Numai în perioada dintre 1984 şi 2000, datorită priceperii iluştrilor antrenori şi eforturilor depuse de talentaţii canotori, Australia câştigă 16 medalii olimpice (4 aur, 5 argint şi 4 bronz). Dintre acestea, 11 medalii sunt obţinute de sportivii de la Australian Institute of Sport (3 aur, 4 argint şi 4 bronz) unde antrenorul principal este ilustrul nostru conaţional român.

 

Ţin să specific că la Canberra, Reinhold, a legat prietenie cu un alt român, tot campion la canotaj, domnul Ion Popa, care incă din 1979 se stabilse în Australia. Acesta era legitimat la Melbourne University şi a fost selecţionat in lotul naţional în 1983. Antrenat de Batschi, a avut performanţe remarcabile, câştigând medalia de bronz (M8) la Duisbourg în Germania, iar în 1984, la Olimpiada de la Los Angeles, a adus Australiei o medalie de bronz. Câţiva ani mai târziu a fost încununat cu aur la Campionatele Mondiale de la Nothingham din 1986 şi tot cu aur (M8), în acelaşi an, la Edinburg la Commonwealth Games. În 1987, a luat locul 4 la Campionatul Mondial de la Copenhaga, iar în 1988, la Olimpiada de la Seul a luat locul 5 (tot la M8), după care s-a retras din activitatea competiţională.

 

Datorită rezultatelor obţinute şi faimei aduse Australiei de-a lungul anilor, antrenorului Reinlold Batschi şi canotorului Ion Popa, le-a fost decernată, în 1987, înalta distincţie naţională, The Order of Australia Medal şi privilegiul de a ataşa după nume, titlul de O.A.M. (Membru al Ordinului Australiei).

 

Trei ţări Romania, Germania şi Australia, l-au pus pe Reinhold Batschi, la loc de cinste, socotindu-l erou naţional. După cum v-am mai spus, în România, ţara în care s-a născut, Reinhold  Batschi a primit titlu de „Maestru al sportului”, fiind menţionat şi în prezent pe lista de onoare a Comitetului Olimpic Sportiv Român. Germania l-a făcut „Antrenor de onoare”, Australia i-a oferit în 1987 şi titlul de „Member of Hall of Fame”, iar în anul 2000, Comitetul Internaţional Olimpic prin semnătura preşedintelui preşedintelui Juan Antonio Samaranch, l-a onorat cu titlul de „Membru al Clubului Olimpic (Aus)”.

 

La familia Batschi m-am simţit superb. Oameni primitori şi deschişi, mi-au oferit ospitalitatea şi încrederea pe care o dai doar unui prieten vechi. Mă bucur că am avut privilegiul să cunosc o asemenea familie minunată, oameni care fac cinste nu numai Australiei ci şi ţării din care provin.

  

George ROCA

Australia

 

   Pagina de front | Istorie | Proza si teatru | Jurnalistica | Poezie | Economie | Cultura | In limbi straine | Comentarii | Actualitatea germana  |  Comunicate şi apeluri

AGERO Stuttgart® -  Deutsch-Rumänischer Verein e.V. Stuttgart.

       Editor, conceptia paginilor, redactarea şi Revistei Agero :  Lucian Hetco   [ Impressum ]