HomeIstorieProzăJurnalisticăPoezieEconomieCulturăLimbi străineAnalize şi comentariiActualitatea germanăComunicateImpressum

 

 

Vavila Popovici, SUA  - RENAŞTERAEA

 

 BUN VENIT LA SARBĂTOAREA RENAŞTERII DIN CAROLINA DE NORD!

SPERĂM SĂ VĂ DISTRAŢI ŞI SĂ VĂ  INSTRUIŢI CU PRIVIRE LA ACEASTĂ SPECTACULOASĂ ERĂ A ISTORIEI!”

 

Era mesajul cu care începea publicația „Sărbătoarea Renașterii  - week-end-urile Carolinei de Nord în perioada 10 – 25 aprilie 2010”. RENAȘTEREA este sărbătorită în toată America în diferite perioade ale anului. În Carolina de Nord s-a sărbătorit în frumoasa lună a lui April. Ne-am hotărât să vedem acest festival al Renașterii, sărbătoare tradițională care adună o dată pe an locuitorii acestui stat, dar și vizitatori din alte state, fiind totodată un bun prilej de promovare a artei, istoriei și culturii. Programul de desfășurare al activităților a avut loc pe o suprafață mare de teren, situată în zona denumită Wake Forest, în apropierea orașului Raleigh.  Zi de sâmbătă, 17 aprilie 2010. Primăvara înseamnă un nou început al vieții, înseamnă dragoste, flori, culoare, fluturi, soare… Înseamnă reînnoirea spiritului nostru, înseamnă surplus de energie, înseamnă punerea în mișcare a forțelor noastre potențiale. În drumul spre zona desfășurării acestui festival, privirile noastre întâlnesc pomii înfloriți, tufele de azalee divers colorate. Vreme frumoasă, cald, intrăm pe platforma expoziției, cerul este liber și senin, extaz bucolic… Parcăm mașina. Parcurgem drumul până la intrarea în pavilionul expozițional; se intră pe bază de bilete, sau pe bază de invitații. Trecem prin Galeria în care sunt expuse obiecte reprezentative epocii Renașterii, o piesă autentică din vălul Mariei Stuart - regina Scoției și multe alte piese interesante, apoi ieșim în spațiul deschis al expoziției pe diversele alei. Lume multă și veselă, ne integrăm treptat în timpul acelor vremi, atmosfera e plină de viață la întâlnirea cu lorzii și doamnele, cavalerii și fetele frumoase, țăranii, pirații, toți îmbrăcați în costumele acelor vremi, luminoase și viu colorate, confecționate din mătăsuri strălucitoare și dantele. Magazinele mici, amplasate pe alei, au diverse obiecte de artă și artizanat spre vânzare, realizate după modelele din perioada Renașterii, obiecte purtate de doamnelor curții regale din Anglia. Iată și pavilioanele instalate pentru desfășurarea diferitelor activități artistice sau sportive și undeva spre marginea expoziției, o adevărată sărbătoare a mâncărurilor.

 

Programul a început de la orele 10,30 ale dimineții și a durat până după orele 6,30 ale serii, desfășurat pe diferitele scene intitulate: Scena florii albe, Scena stejarului fermecat, Poiana regală, Scena dansului Dragon, Scena dezvăluirilor, Câmpul onoarei, Tabăra piraților, Arena plimbărilor cu ponei și mica grădina zoologică, Regatul secret al zânelor, Arena marilor competiții, Scena demonstrațiilor de luptă cu săbii, Poiana muzicienilor, Scena căutării ouălor de Dragon, Platoul jocurilor, Scena publică, Restaurant. Toți actorii acestor scene, studenți, profesori din domeniul muzicii, teatrului, dar și amatori plini de talent, erau îmbrăcați în costumele epocii, divers colorate. Numai în filme am putut vedea asemenea costumații. M-au impresionat deosebit de plăcut. Am vizitat mai multe pavilioane închise, dar și scene deschise în aer liber, printre care Poiana regală, unde ne-am întâlnit cu cavalerii Reginei - Horseback Jousting, am văzut parada de la curtea regală, lorzi, ambasadori, domnișoare de onoare, cavaleri, doamne, jocuri și activități pentru copii de diferite vârste, expuneri ale artelor și meseriilor, ridicări la rangul de cavaleri, lupte cu săbii, cântece, dansuri și un fragment dintr-o piesă cu regina Elisabeta. Ne-am dus apoi spre Scena de Dans și am urmărit cu interes mișcările executate cu grație de tinere și tineri din corpul de balet, dar și de amatori talentați. Surpriză plăcută a fost interacțiunea cu vizitatorii, invitați să deprindă dansurile respective. Pe Arena poneilor am urmărit  reprezentații de circ, dresură de cai, jonglerii. Spectacolul care  ne-a bucurat peste măsură și ne-a înveselit a fost cel al Muzicienilor Regali, în care muzica vocală și cea instrumentală: violină, lăută, chitară, flaut și claves (un fel de castaniete) compusă în acele vremi, cu textele respective, au fost executate de minunații interpreți profesioniști și amatori: Jaclyn Bell, Lucreția Bell, Marie Berry, Laura Bradfort, Albert Ervin, Tylor Faulkner, Nigel Holcroft, Alice Huang, Julia Silbermann, Elaina Mittleman, Bryanna Patterson și John Kolba. Exemplific Cântecele de adio (Farewell Songs), interpretate de grupul vocal: Leave Her Jonny, Leave Her/ Oh, Leave Her Jonny Leave Her/ For the work is done, and the wind don’t blow/ And it’s time for us to leave her!... Ritm antrenant care te făcea, pur și simplu, să sari în sus, așa cum sar copiii când se bucură! Am urmărit și al treilea spectacol al acestei formații din aceeași zi, la care s-au mai adăugat și alți artiști. Superb! Tot programul a fost fascinant, fiindcă  actorii și soliștii vocali care au făcut parte din acest grup sunt deosebit de talentați, cu dragoste și dăruire pentru artă, arătându-ne, nouă  spectatorilor, mentalitatea, veselia, frumusețea, farmecul acelor vremi. În pauze se putea servi câte ceva la restaurantul de pe platou sau, se puteau consuma băuturi răcoritoare sau bere, în diferite puncte amenajate special între Scene.

 

RENAȘTEREA merită a fi sărbătorită! Din punct de vedere istoric a fost o perioadă de ruptură în evoluția ideilor și doctrinelor care au dominat Evul Mediu și a însemnat trezirea la o nouă viață. Elita s-a angajat în această puternică mișcare începută în Italia și extinsă în întreaga Europă. Factorul determinant a fost descoperirea lumii și a omului. Mecenatul născut i-a apărat și stimulat pe scriitori, poeți, arhitecți, pictori. În secolele al XV-lea numeroși savanți greci au venit în Europa Occidentală, întărind rândurile erudiților. Renaşterea a început în Italia deoarece era cea mai bogată ţară din Europa, posesoarea unei îndelungate tradiţii artistice și avea multe oraşe independente, înfloritoare economic, populate cu comercianţi şi bancheri. S-a produs o schimbare a valorilor umane, un avânt de energie şi de încredere în potenţialul uman care a avut numeroase consecinţe. Printre cele mai spectaculoase a fost înflorirea științei și a artelor. Cele vizuale s-au inspirat după modelul operelor clasice greco-romane. S-a înlocuit viziunea fantastică a lumii, corespunzătoare concepţiilor medievale, cu cea a unui univers organizat, inteligibil, determinând o nouă structură a imaginilor artistice şi orientarea lor spre oglindirea realităţii obiective şi concrete, spre figurarea unui spaţiu real. Interesul enorm pentru cultura antichităţii a dus la căutarea şi descoperirea manuscriselor clasice: „Dialogurile” lui Platon, operele istorice ale lui Herodot şi Thucydide, creaţiile dramatice şi poetice ale grecilor şi romanilor. Cunoaşterea artistică şi cea ştiinţifică s-au împletit în activitatea multor creatori de seamă ca L.B. Alberti, Leonardo da Vinci, A. Dürer ş.a., încercând să pătrundă legile frumuseţii privind structura, proporţiile, ritmul.

În aprecierea operelor de artă, principalele criterii aveau în vedere claritatea, echilibrul şi armonia ansamblului. Oamenii acelei epoci au dus curiozitatea dincolo de limite le existente la acea vreme.  Să ne amintim de Cristofor Columb care a trăit între anii 1451-1506 și a descoperit America și de Michelangelo (1473-1564) care a pictat Capela Sixtină între anii 1508-1512. În astronomie Copernic (1473-1543) a reușit să demonstreze că pământul nu este centrul universului, ci dimpotrivă el se rotește în jurul axei sale și în jurul soarelui; astrologia l-a avut pe Nostradamus (1503-1566). Umanismul a situat morala în centrul preocupărilor educaționale și a făcut din virtuțile acesteia un mijloc de acces la înțelepciune și cunoaștere.  Scrisoarea lui Gargantua către Pantagruel: „ Știința fără conștiință nu este decât pierderea sufletului”, ilustrează perfect acea nouă concepție. Exista cultul spiritului, dar şi al corpului. Omul s-a aflat centrul atenţiei, atât în studiile ştiinţifice cât şi în creaţiile artistice.

 

Sub denumirea de „Renaştere engleză” se înţelege mişcarea culturală şi artistică din Anglia de la începutul secolului al XVI-lea până la mijlocul celui de al XVII-lea, perioadă paşnică de dezvoltare, după sfârşitul Eăzboiul de o sută de ani şi al Războiului celor două roze. Această perioadă include lunga domnie a reginei Elisabeta I. de aceea este denumită „Epoca Elisabetană”. Dar Anglia cunoscuse o literatură înfloritoare, chiar înainte de Renaștere, către sfârșitul secolului XIV și în secolul XV, reprezentată prin: Geoffrey Chaucer  considerat “părintele poeziei engleze”; John Dryden - autorul „Povestirilor din Canterbury”; Thomas Malory - autorul primului roman în proză din literatura engleză, bazat pe legenda regelui Arthur şi a „Cavalerilor Mesei Rotunde” și alții. „Renaşterea engleză”din secolul XVI și începutul secolului XVII i-a avut, în literatură pe Edmund Spencer, John Milton, Christopher Marlowe - poet dramatic; William Shakespeare; Thomas Morus; Ben Jonson.  În muzică se cultiva, mai ales, genul madrigalului. Compozitorii mai însemnaţi fiind: Thomas Tallis  - organist al capelei regale din Londra,maestru al contrapunctului care a compus muzică religioasă; William Byrd  - compozitor de madrigale şi piese instrumentale și alții. Regele Henric al VII-lea (Tudor) întronat în 1485 a avut o deosebită grijă de educația fiului său Henric al VIII, făcând din el un mare prinț al Renașterii Europei. Henric a primit o educaţie de prim rang; vorbea fluent latina, francezaşi spaniola. A cultivat imaginea omului renascentist, iar curtea lui era centrul educației și inovațiilor artistice. Tânărul rege avea gust literar, compunea poeme, muzică și cânta la lăută. De asemenea, era un excelent sportiv și îi plăcea vânătoarea și tenisul. A murit la vârsta de 55 de ani în 1547 și a avut șase soții. Regina Elisabeta I  (1533-1603), născută din căsătoria lui Henric al VIII-lea al Angliei cu Anne Boleyn, a fost al cincilea şi ultimul monarh al casei Tudor (primii fiind Henric al VII-lea,Henric al VIII-lea, fratele său vitreg Eduard al VI-lea, verişoara sa Jane şi sora sa vitregă, Maria I) și cunoscută ca „Regina Fecioară”. Anne Boleyn, cu puţin timp după naşterea fiicei, a fost decapitată. Elisabeta era o fată înţeleaptă, învăţată, cu un caracter violent. În 1558, la numai douăzeci şi cinci de ani, la moartea surorii sale Maria, i se încredinţează soarta ţării, care devenise precară în urma războaielor şi a luptelor religioase. Elisabeta a jurat că va purta grijă țării până la moarte și timp de patruzeci şi cinci de ani a domnit maiestuos, programul economic din timpul domniei permițând înflorirea clasei de mijloc și a întregii țări. În anul 1587, Maria Stuart, regina scoţienilor, a fost executată de Elisabeta I, întrucât a complotat împotriva ei. Atunci a rostit cuvintele : „I am not a lion, but I am a lion’s cub, and I have a lion’s heart”. ( Eu nu sunt un leu, dar eu sunt un pui de leu și am o inimă de leoaică). Elisabeta îl acceptă însă ca moştenitor al Scoţiei pe fiul Mariei, Iacob VI. Condamnarea la moarte a reginei Scoţiei a declanşat războiul cu Filip al II-lea, regele Spaniei.

 

Domnia reginei Elisabeta este denumită „era elisabetană“ sau „epoca de aur”, fiind marcată de sporirea puterii Angliei pe plan mondial. Marii dramaturgi William Shakespeare, Christopher Marlowe si Ben Jonson au avut carieră înfloritoare în timpul domniei reginei Elisabeta, întrucât regina avusese o dragoste și înțelegere pentru literatură și creatori, moștenind talentul tatălui ei, scriind poezii și proză. În plus, în aceeaşi perioadă, Francis Drake a fost primul englez care a înconjurat globul; Francis Bacon și-a expus viziunile filosofice şi politice şi s-a produs colonizarea Americii de Nord, sub Sir Walter Raleigh şi Sir Humphrey Gilbert. Elisabeta a fost o domnitoare temperamentală şi uneori indecisă. Se spune că indecizia sa, considerată a fi un defect de către consilierii săi, a salvat-o deseori de alianţe matrimoniale şi politice nefericite. Statul Virginia, la început colonie engleză, îi poartă numele după porecla Elisabetei „Regina Virgină”. Și pentru că suntem în orașul Raleigh din Carolina de Nord, vom spune câteva cuvinte despre Căpitanul Sir Walter Raleigh (1552-1618), aristocratul englez, scriitor, poet, îndrăgostit de aventură și explorare, un adevărat om al Renașterii și strălucit poet. Stabilit la curtea reginei Elisabeta I, a fost apreciat de regină pentru curajul său. S-a căsătorit în secret cu una dintre domnișoarele de onoare ale reginei când a aflat că aceasta poartă în pântec copilul său. Pentru aceasta, Regina l-a închis în turnul din Londra, apoi l-a reprimit la curtea sa. Este specificată data venirii sale în primul spațiu colonizat al Americii, la data de 22 iulie 1587: „Sir Walter Raleigh backs the first English Colony in North America (North Carolina) led by John White to the English Roanoke Colony.” Întrucât a sponsorizat instalarea primilor coloniști englezi pe aceste meleaguri, denumirea orașului Raleigh a fost luată după numele său, în anul 1792. Se spune despre Renaştere că a creat un tip de „Om al Renaşterii” (“Homo universalis renascentista”), caracterizat prin înţelegere ascuţită, deschisă oricărei idei, simţ deosebit al frumosului, dorinţă de afirmare şi renume, individualism cu posibilităţi de dezvoltare multilaterală, că a fost un prieten al artelor, filosofiei, științei şi literaturii.

 

Cunoscând părți ale trecutului, analizându-le din punct de vedere rațional dar și sentimental, vom putea intui posibilele căi ale  viitorului.

 

Vavila Popovici, SUA

Impresii si păreri personale în FORUMUL de DISCUŢII - Inseraţi un comentariu la subsolul acestui ARTICOL

Redactia Agero nu îşi asumă răspunderea pentru conţinutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, în concordanţă cu legea presei germane. Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discuţii al Agero se face în virtutea libertăţii la opinie şi expresie a acesteia. Punctul de vedere şi ideatica scrisorilor şi mesajelor afisate nu coincid în mod necesar cu cele ale redacţiei. Impressum >>

       Editor, redactor sef, conceptie, tehnoredactarea Revistei Agero:  Lucian Hetco (Germania).

              Colectivul de redactie: Ion Măldărescu (România), Melania Cuc (Romania, Canada), Maria Diana Popescu (România), Cezarina Adamescu (România)

Poşta redactiei: revista_agero@ yahoo.com