Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | În limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană | Comunicate şi apeluri




Retro
-report - Poetul Eugen Evu
Special  -  Hebdomadarul Replica, Deva, Nr. 356:17 - 23 septembrie 2009
 
Monalise Hihn

 

Poetul Eugen Evu a implinit pe 10 septembrie 65 de ani. Ani buni ( 1975-2007), poetul hunedorean a condus cenaclul literar “Lucian Blaga”, unde s-au format multi dintre scriitorii din oras şi judeţ, foarte mulţi ajungînd prin ani la propriile lor cărţi şi chiar titulari ai USR. Pe de alta parte, el a fost urmarit ani în şir (1967- 1989) de catre Securitate. Numele pe care il primise din partea “baietilor cu ochi albaştri” era “Clovnul” – adică Hamlet-ul shakespearian… (uneori in documente apare sub numele de “Claunul”). Ofiterii vroiau sa il determine pe poet sa semneze un angajament, dupa ce la inceputul anilor 80, ii scrisese o scrisoare anonima, de protest, lui Nicolae Ceausescu. Eugen Evu a donat Bibliotecii Municipale Hunedoara cele 460 de pagini ale dosarelor sale de urmarit, dar si romanul pe care l-a scris inainte de 1989 – “Roşu putred”. Inainte de Revolutie, Eugen Evu era angajat la Casa de Cultura din Hunedoara, ca referent cultural principal, iar din 1975 pusese pe picioare un cenaclu numit „Lucian Blaga”. Poet cu cateva volume de versuri aparute, Eugen Evu era mentorul unor tineri, pe care îi recomandau chiar profesorii de limba si literatura romana.  Veneau în fiecare luni la cenaclu tineri din Brad, Haţeg, Orăştie, Deva, Călan. „Fiind angajat la Casa de Cultura, trebuia sa am activitati culturale si asa a aparut cenaclul, un veritabil laborator de creaţie. Veneau si 20 – 30 de elevi in acelasi timp. Se perindau, isi faceau un stagiu, unii au renuntat, altii nu aveau chemare. Si eu invatam de la ei. Imi luam mereu peste nas ca ii agit. Nu ii puneam sa scrie poezii patriotice, dar permanent au intrat in colimator. Erau ca si copiii mei, trebuia sa am in permanenta grija de ei. Ne intalneam o data pe saptamana la Casa de Cultura, intr-o salita, pe care am renovat-o. Eram un mic grup de nemultumiti, care gandeam si scriam. Cenaclul a fost o scoala de formare. Tinerii isi citeau poeziile, discutau pe text, faceau analize, invatau sa teoretizeze, era o concurenta boema intre ei. La Scoala din Hunedoara, cum era numita, nu se discuta impotriva Partidului, iar in texte se vorbea cu soparlici. Pe aici au trecut si s-au format inainte de 1989 Călin Hera, Nicu Vintilă, Ioan Barb,  Dumitru Burduja, Liliana Petrus, Ovidiu Băjan, Vergiliu Vera ( Ion Cismaş), Daniela Rădos, Diana Boboc,  Ana Maria Bugnar, Felicia Kovasc, Ligia căsătorită  după 1990 Seman) , Petru Poiana,  Nuţa Crăciun. D-tru Murăraşu, Robert Petrescu, Dan Pleşa, Anca Nemeş, Marin Negoiţă,  Ildiko Malea,  Crinela  Goran,   Dumitru Spătaru, Monica Cerchez, Ileana Dincu (căsătorită Gati), Anca Oegaru, Ioan Barboni, Zoltan Szalkay, anişoara Calin, … Nicolae Szekely si multi, multi alţii. Conlucram excellent cu pictorii şi folchiştii.”, sau oamenti performanţi în diverse domenii.

“Făceam si cursuri de doi ani de teatru, premergatoare facultatilor. La acestea i-am avut cursanţi  şi colaboratori utili pe Ana Ciontea, Florin Busuioc, Camelia Maxim, Simona Galbenuşe, Diana Boboc ş-a.,  care au devenit apoi actori cunoscuti ai Romaniei, ( film, teatru, televiziune), unii emigrînd în Canada, State sau Germania…Studioul…era un fascinant “ turnir” subtil, cultural, considerat nu degeaba “ conspirativ”. Criteriul era cel valoric.”… Am luat cu ei premii multe pe la diverse concursuri din tara. si teatrul de copii era foarte bun, tin minte ca umpleam sala”, povesteste Eugen Evu. Pe lânga cenaclu, Evu mai organiza si intalniri cu publicul: „O data pe luna faceam “Studioul artelor”, un fel de revista vorbita. Am avut fix 52 de ediţii lunare! Si acum am nostalgia ei. In conditiile de atunci, se faceau niste lucruri extraordinare acolo. Veneau cam o suta de persoane cand organizam intalnirile Studioului artelor. Acestea semanau cu o cafenea literara, unde erau de toate, de la poezie, umor, muzica, teatru, mai venea si cate un scriitor. In anul 1989, am avut recitaluri din Dinescu si Sorescu. Caramitru a venit aici, mi-a recitat poezia “ cu şoprârle” Câinele”… În cenaclu erau şi “ infiltraţi” şantajaţi să mă toarne la secu şi la partid…Pe mulţi îi bănuiam, de alţii am aflat mai târziu. Mizerabilă povestea...

 

A fost si Tudor Gheorghe…Cei mai aproape îmi erau băieţii din grupul vocal instrumental CANON, (Ioan Evu, Mircea Goian, Graţian Ordeanu, Florin Cheţe) ..., grup căruia i-am fost component şi chiar textier. Cu fratele meu,  poetul şi cantautorul Ioan Evu, am cucerit marele premiu naţional, la Costineşti – unde am concertat cu cei mai celebri deja artişti ai genului... Pe mine şi pe fratele meu, ne-au lăudat la Europa Liberă şi Vocea Americii, alt „ fapt de trădare”. Pagini din dosarul fratelui le-am regăsit „ glossate” într-ale mele.Ajunul lui decembrie 89 ... Atunci s-a simţit un freamăt dinspre  Timişoara, Cluj, Sibiu, apoi Bucureşti”.

 

Urmărit de Securitate
Eugen Evu era fiul unui pastor penticostal, ce a fost ani in sir urmarit de Securitate. Si fiul a facut o greseala: i-a scris lui Ceausescu o scrisoare anonima. De atunci a inceput calvarul. „Eram capul rautatilor
, eram ostil. Am facut o gafa, intr-un moment de disperare, i-am scris o scrisoare lui Ceausescu, anonima, in 1982. Am trimis-o pe adresa Comitetului Central. Nasol de tot, era o amenintare. Ii scriam ca am crezut in el, ca acum e frig in casele noastre, ca nevestele noastre nu au de lucru, ii spuneam ca nici Militia nu il iubeste, chestii de astea. Il somam sa recunoasca, ii scriam ca noi, poporul, o sa il scapam. Securistii au ajuns la mine. Pentru inceput, m-au chemat la Securitate, din doua in doua saptamani, in biroul lui Ion Haicu, unde mi-au spus sa recunosc ca stau in acelasi bloc cu un militian. Am spus ca nu e adevarat, dar ei mi-au cerut sa scriu asta, normal ca vroiau sa aiba dovada scrisului meu de mana. Asa a inceput hartuiala. A fost ceva absolut delirant. Interesant e ca nu vroiau sa ma lichideze fizic, ci sa ma innebuneasca sa cedez, sa semnez un angajament. Imi spuneau ca vor sa ma corecteze. Dupa fuga lui Pacepa, se declansase un razboi intre Partid si Securitate. Partidul ii incalecase pe securisti, nu mai puteau sa lichideze pe cineva atat de usor. Mereu imi repetau ca nu mai au nevoie de martiri. Seful Securitatii Judetene, Lucian Văceanu, m-a „ mâncat de viu”, fiind un fidel direct al Elenei Ceauşescu, după propria-i mărturisire „ patriotică”. Chiar ajunsese sa ii vorbeasca de rau in fata mea pe ceilalti ofiteri de Securitate. Dumneata esti foarte inteligent, ai fi mult mai bun ca boul acesta de capitan Haicu, ai fi BUN LA NOI!. Mi-au luat toate cartile la puricat, mi-au bagat scopalamina in vodca. Cam la doua saptamani ma suna Ion Haicu, el raspundea de invatamant si de cultura, si imi spunea Vii la noi?. M-au urat pentru ca n-am cedat. Recunosc ca am murit de frica precum un animal, vroiau sa ma determine sa fac un angajament cu ei. Putin a lipsit sa nu ajung la Spitalul de nebuni. Si asa eram intr-o forma fizica deplorabila, am fost si operat. In 1989, am fost luat cu duba de pe strada. M-a salvat Adrian Filer (n. red.: ofiter de militie la Hunedoara). Am spus ca o sa fac pe nebunul, asa ca... Hamlet. Mai tarziu am aflat ca imi dadusera numele de cod „Clovnul”, intr-un dosar, dar ca mai aveam inca doua, care fusesera denumite Cerna si Anonimul. Am recunoscut intr-un final ca eu sunt autorul acelei scrisori, dar nu au incetat pentru ca vroiau sa semnez si un angajament. Asa ceva chiar ca nu puteam face! Am avut noroc, totusi, cu oameni precum Radu Balan (n.red.: fost prim – secretar al PCR Hunedoara pana in 1987, pe care Revolutia l-a prins pe functie similara in judetul Timis. El a si fost condamnat in Lotul Timisoara) De fapt se spune că „ a fost sinucis”...Tenebrele revoluţiei române, v. generalul Voinea;  „Aveam protectie si la Uniunea Scriitorilor, de la G.Bălăiţă, Marin Preda, Caraion, Cornel Popescu, Doinaş, ş.a. – cât şi de la unii confraţi scriitori din ţară...Dar DR Popescu m-a pasat la...judecatoria Deva, având motive el însuşi a se teme de „rebelii scriitori”...  Mă si mir ca am scapat cu minţile întregi!”. Tov.  ex. Cpt Haiku, pensionat peste media naţională, deh,  unul dintrec cei mai scabroşi anchetatori ai  mei, şi azi mă şicanează să “  îmi ţin gura” şi că „ nu le-am fost de folos”...?!?…Tov  ex. col. Văceanu, ex. Cdt-ul securităţii Deva, m-a “ abordat” împăciuitor (!?) – şi în anii de după 1989…Buletinul Oficial al României l-a denunţat pentru poliţie politică asupra mea şi a familiei mele...

 

Expertiza grafologică M.A.I. Bucureşti la memorial către Ceauşescu şi CC.In total cele 4 dosare de urmarit ale lui Eugen Evu au 460 de file. Printre acestea se numara si “Raportul de constatare THE – STT”: “Subsemnatul Nicola Gheorghe, specialist grafic din cadrul Ministerului de Interne, Unitatea Militara 0647/ Buc., la solicitarea Inspectoratului Judetean Hunedoara al Min. de Int., prin adresa nr. 53077 din 25 februarie 1984, am efectuat o analiza grafica intre un inscris si scriptele de comparatie emanate de la numitul EVU EUGEN, pentru a stabili daca piesa in litigiu a fost sau nu scrisa de sus-numitul. In conformitate cu prevederile Codului de procedura penala al R. S. Romania, respectiv art. 62, 64, 112 si 115, am procedat dupa cum urmeaza Descrierea pieselor, Piesa in litigiu reprezinta o scrisoare intitulata „A venit…”, scrisa cu pasta albastra pe o fila de hirtie alba, nealiniata, model A4. Documentul a fost expediat intr-un plic de culoare alb tip mapa, adresat unei persoane fizice… (…). Se remarca printr-un scris cu dimensiune relativa mijlocie, cu dimensiunea absoluta dreptunghiular inalta, cu depasantele superioare in general subinaltate, iar cele inferioare prelungite, cu raportul dintre majuscule si minuscule de inferioritate, cu inaltime inconstanta, uneori gladiolata. (…) … cu distanta dintre litere in cadrul cuvintului normala, iar dintre cuvinte marita. Este un scris cu inclinatie constanta dreapta, cu rinduri liniare orizontale, cu finale orientate progresiv, cu arcuire unghiulara si semiunghiulara, natural, de evolutie superioara, executat cu viteza marita, cu apasare normala, legat grupat, cu ovale inchise, incadrat sinistromarginat sinuos, ordonat si lizibil… Caracteristicele grafice generale descrise mai sus le intalnim in totalitate si la scriptele de comparatie emanate de la numitul EVU EUGEN. Minuscula “a” se remarca prin ovalul deschis superior cu atacul la ora 1 si prin gama a doua subinaltata, tangenta superior la oval”. Din pacate, unii dintre cei care frecventau cenaclul au ajuns sa il “toarne” la Securitate. Pe unii ii banuia inca de atunci, pe altii i-a descoperit mai tarziu, in filele de urmarit. „I-au speriat, pentru ca erau tineri si multi aveau probleme in familie. Intr-un fel erau de inteles. Tocmai de aceea, nu am vorbit niciodata nimic in preajma lor. Incercam sa ii protejez!”, spune astazi poetul.

 

Respins de Uniunea Scriitorilor ( preşedinţia lui D.R. Popescu).
Eugen Evu avea deja şase volume publicate, dar nu fusese primit in Uniunea Scriitorilor. Atunci se întocmea un dosar, în care trebuiau atasate, pe langa acele trei volume, referinte critice foarte bune, premiile si activitatea culturala. In plus, trebuia ca solicitantul sa aiba 3 – 4 ani de stagiatură. Desigur ca si el a scris poezii patriotice, ca acestea trebuiau sa apara pentru ca cineva sa spere ca va intra in Uniune: „Ne cereau si poezii patriotice. Tot timpul ne ziceau si cei de la edituri, si cei de la ziarul local sa le dam si de poezii, daca vrem sa aparem. Imi amintesc ca a fost ceva ce a starnit rasul tuturor. Trimisesem unei reviste din Capitala( SLAST)  o poezie care incepea cam asa Iubesc acest oras, dar respectivul ziarist caruia i-o trimisesem spre publicare a modificat-o, iar acum ea incepea in felul urmator Iubesc acest BĂRBAT”( adică pe Tovarăşul supreme ! ) Redactor şef era Ion Cristoiu, ziarul era al  C.C. al UTC.. Eugen Evu a intrat in Uniunea Scriitorilor abia dupa 1990, dar intra mai des in sediul Militiei din Hunedoara, pentru verificarea maşinii de scris.

Aveam autorizatii pe trei masini de scris. Trebuia sa mergem, periodic, cu masina la Militie, pentru ca tot ce era de multiplicat era pericol. Intai, venea sectoristul, care era trimis de baietii de la Securitate, si te anunta. Iti luau un test, amprenta grafologica, specificul ei si se batea un text din operele lui Ceausescu”, isi aminteste Eugen Evu. Pe de alta parte, Eugen Evu a reusit sa scrie si un roman de sertar, pe care l-a intitulat „Rosu putred”. N-a aparut niciodata, desi tentative au fost: „Povesteam in el tot ceea ce traiam noi, zi de zi, tot circul vietii noastre!. A făcut “ stagiatură”  în subsoluri şi fişete, la editurile Eminescu ( Ion Iovan),2 Cartea Românească” ( Cornel Popescu, referent de excelenţă Dorin Tudoran, ulterior emigrat în USA), apoi la…Humanitas ( Liiceanu, Zografi..), de unde, sătul de aşa “ libertate a literaturii” şi artei post- comuniste –l-am cerut dlui Liiceanu, dumirit de toate promisiunile dsale… Geaba mi l-a lăudat, ca şi George Bălăiţă şi Marin Preda !”. Titularizarea în USR a fost, în fine, făcută, de Mircea Dinescu, în 1990. Eugen Evu este cel mai “ vechi” membru al Uniuniii Scriitorilor din judeţ, recent transferat de la Filiala Timişoara, la Alba Iulia- Hunedoara. Astazi, Eugen Evu este pensionar şi trăieste la Hunedoara. A încercat ani buni sa recupereze scrisoarea  de protest trimisă lui Nicolae Ceauşescu, dar nu a reusit, cu toate insistenţele. “

 

La CNSAS s-au perindat diverşi sereişti, iar unele documente au fost fie aşa-zis “ anonimizate” ( cu scop protector) - , fie extrase cu scopuri obscure. A văzut-o o singura data, cu bună voinţşa unui tânăr sereist din Dragoslavele 2-4, Institutul de istorie recentă.” “ EI mi-au făcut viaţa un coşmar. Paradoxal, dacă nu se asmuţeau asupra mea, ca asupra unui duşman “ ostil patriei şi partidului, “, şi “ factor de influenţă negativă în public”, etc, num ă înverşunam să rămân treaz în acest infern totalitar, cu al său nucleu dur securistic- propagandistuic, al Hunedoarei… Cenaclul „Lucian Blaga” a supravietuit pana in anul 2007. Multi dintre „cenaclisti” sunt astazi ziaristi sau actori cunoscuti. Eugen Evu continuă a fi foarte activ, fără nicio remuneraţie, în viaţa culturală a judeţului Hunedoara şi a lumii literare din ţară şi occident. A editat 43 de cărţi de poeyie, proză, esweuri, pamflet, memorialistică, teatru de buzunar,…Continuă să editeze revista Noua ProVincia Corvina”,  aflată în anul 17 de apariţie.

 

Monalise Hihn

 

N.red.

Monalise Hihn a realizat cu Eugen Evu,  în 2012, la împlinirea a 68 de ani ai poetului, o emisiune specială la Televiziunea Antena Deva. 

 

Impresii si păreri personale în FORUMUL de DISCUŢII - Inseraţi un comentariu la subsolul acestui ARTICOL

Dreptul de aproba copierea articolelor prezentate in revista AGERO apartine detinatorilor de copy-right (autorul/autoarea), care trebuie contactati si informati in timp util.  Orice preluare de texte din revista AGERO fără aprobarea autorilor și precizarea sursei intra sub incidenta "Legii drepturilor de autor".

 

Impressum

 


Revista Agero ® ist ein Markenprodukt von NewAgero, Deutschland

Chefredakteur: Lucian Hetco (Deutschland). Stellv.Chefredakteur - Maria Diana Popescu (Rumänien). Redakteure: Ion Măldărescu, Cezarina Adamescu (Rumänien)