HomeIstorieProzăJurnalisticăPoezieEconomieCulturăLimbi străineAnalize şi comentariiActualitatea germanăComunicateImpressum

 

SĂRBĂTOAREA BUJORULUI DE MUNTE

Prof. dr. Elena Trifan

 

În dragostea sa pentru frumos omul a dedicat sărbători florilor: lalelelor, liliacului sălbatic, narciselor, bujorului de munte, sânzienelor, alese datorită abundenţei cu care cresc în anumite locuri. Sărbătoarea Bujorului de Munte “un arbore micuţ, înalt de cel mult 36 cm., puţin ramificat, cu frunze persistente, ca de piele, netede pe margini şi cu flori micuţe, ca nişte cupe de culoare roşu-purpuriu, care stau grămadă pe vârful ramurilor, împrăştiind un plăcut miros, sănătos şi dătător de viaţă” (site-ul comunei Gura Râului), în localitatea Gura Râului, judeţul Sibiu a fost iniţiată cu şapte ani în urmă. În acest an sărbătoarea s-a desfăşurat la începutul lunii iulie, la ieşirea din sat în locul numit Coada lacului, pe un platou situat la poalele munţilor şi ale barajului, pe malul stâng al râului Cibin, într-o atmosferă blândă şi relaxantă prin verdele pădurilor tinere, prin aerul proaspăt şi răcoros, prin limpezimea şi susurul duios al râului Cibin şi al pârâiaşului care se varsă în el. Suntem uimiţi de vastitatea spaţiului pe care se desfăşoară sărbătoarea care oferă distracţii şi surprize pentru persoane de vârste diferite. În prima zi asistăm la unul din cele mai originale spectacole feerice, nocturne, o sinteză de tradiţie, creaţie, hărnicie, ospitalitate, dragoste de frumos şi de locurile natale. Spectacolul folcloric desfăşurat pe o scenă în aer liber este completat de cel culinar, ce aminteşte de vechi tradiţii păstoreşti. În întunericul nopţii străpuns de lumina reflectoarelor şi a focurilor de lemne, bărbaţi şi femei îmbrăcaţi în costume populare, cu contraste de alb şi negru, pregătesc la ceaun mâncăruri tradiţionale: mămăliguţă, sarmale, tochitură, tocăniţă ardelenească, cocoloş sau friptură şi mici la grătar. Pe tarabe sunt nelipsite brânza de burduf, caşul, urda, caşcavalul ardelenesc şi turta dulce.

 

 

Totul culminează cu un uriaş foc de tabără, aprins de bărbaţi în costume naţionale, peste care este aplicată eşarfa cu Tricolor. Focul atrage mulţimea vizitatorilor care se strâng în preajma lui într-o stare de contemplare şi de visare. Este fascinantă evoluţia focului care mistuie treptat-treptat grămada de lemne căreia îi dă forme diferite: de căsuţă conică, de sobă uriaşă, de vulcan în erupţie, de munte incandescent. Urmărim cu nesaţ culorile şi formele diferite ale limbilor de foc ce se continuă cu un ameţitor joc de scântei. Îmi vin în minte toate funcţiile focului: de creaţie, regenerare, purificare, pedepsire şi distrugere. Cu ochii minţii o văd pe Ioana d’Arc arsă pe rug, îi văd pe Harap-Alb şi tovarăşii lui închişi în camera incinsă, văd berbeci pregătiţi haiduceşte la proţap, văd varul arzând în cuptoare, văd florile carbonizate ale simboliştilor, îmi amintesc de incendii devastatoare şi de flăcările iadului, mă gândesc la  scânteile inspiraţiei. Mă întreb care din aceste funcţii să-i fi atras pe aceşti oameni din care unii stau în picioare lângă foc, alţii jos pe iarbă, alţii se încălzesc la foc, alţii îşi beau berea sau intonează euforic cântece. Un copil dă roată focului, amintindu-mi de vechi ritualuri.

 

 

Trosnetele focului, căldura şi lumina lui, ineditul formelor îmi pătrund în suflet şi îl fortifică. Plăcerii estetice simt că ar trebui să i se adauge una practică şi regret că nu am avut posibilitatea să simt gustul savuros al unui berbec pregătit în mormanul de jăratic. Clipele petrecute în liniştea, răcoarea şi prospeţimea naturii trec repede şi asistăm la spectacolul diurn care este la fel de inedit şi fascinant ca şi cel nocturn. În jurul orei 12, după slujba religioasă la care bătrânii şi bătrânele satului fuseseră îmbrăcaţi în frumoasele lor costume populare, mulţimea se adună îi faţa bisericii. Bărbaţi pe cai înconjoară o parte a pieţei, Junii satului se îndreaptă către intrarea în sat pentru a întâmpina oaspeţii. Între timp avem posibilitatea de a admira florile liliachii ale bujorului de munte purtate de bărbaţi la pălărie, expuse cu mândrie de un flăcăiandru într-un coş împletit sau strânse în buchete pe care tineri şi tinere în costume tradiţionale le oferă oaspeţilor. Regretăm că nu putem urca pe înălţimile ameţitoare ale muntelui pentru a ne bucura de priveliştea bujorului în împărăţia lui. Junii satului dansează în mijlocul mulţimii adunate în faţa bisericii, în acompaniament de vioară sau pe fondul propriilor cântece şi strigături: „Decât june şi însurat/ Mai bine cu piana-n cap. / Decât june cu muieri / Mai bine cu trăncăneli.”; „Sunt căluşer de la munte/ Cu părul lăsat pe frunte/ Sunt căluşer de la sate / Cu părul lăsat pe spate. / Şi iar verde flori cu rouă/ Căluşer să punem două./ Căluşer de pe câmpie/ Cu ochii de ciocârlie / Şi iar verde flori de tei / Căluşer să punem trei./ Căluşeru-i joc frumos / Să zvârlim bâtele jos / Şi iar verde flori de plop/ Căluşer să punem opt./ Căluşeru-i joc iubit, / Dar acuma-i pe sfârşit. / Şi iar verde ruptă-n două / Căluşer să punem nouă.”  Ne îndreptăm cu toţii către ieşirea din sat unde suntem iarăşi întâmpinaţi de bogăţia mărfurilor de la tarabe, a mâncărurilor tradiţionale şi a cântecelor populare dintre care multe sunt inspirate din viaţa păstorilor. Plecăm spre casă, încântaţi de originalitatea cu care localnicii şi-au organizat sărbătoarea care este o provocare de a participa şi la alte sărbători din această zonă cu puternice tradiţii folclorice şi păstoreşti. Strigăturile au fost reproduse cu ajutorul domnului Petrică Damian, judele Junilor din localitate.

 

SĂRBĂTOAREA BUJORULUI DE MUNTE

 

Crescute în măreţia naturii,

În împărăţia cerbului şi a pădurii,

Mărunte flori liliachii

Înfloresc în pajişti aurii,

Pe suprafeţe întinse,

De nimeni atinse.

Ajunse în inima omului

Îi inmiresmează sufletul,

În cântece de păstori,

În daruri de la miori,

Pe plaiuri de sărbători.

 

Prof. dr. Elena Trifan

 

Impresii si păreri personale în FORUMUL de DISCUŢII - Inseraţi un comentariu la subsolul acestui ARTICOL

       Editor, redactor sef, conceptie, tehnoredactarea Revistei Agero:  Lucian Hetco (Germania).

              Colectivul de redactie: Ion Măldărescu (România), Maria Diana Popescu (România), Cezarina Adamescu (România)

Poşta redactiei: revista_agero@ yahoo.com