HomeIstorieProzăJurnalisticăPoezieEconomieCulturăLimbi străineAnalize şi comentariiActualitatea germanăComunicateImpressum

 

 

Dialoguri privilegiate -

Sculptorul italian Fernando Caciorgna

 

Maria Diana Popescu, Agero

 

MDP: Maestre Fernando Caciorgna, pentru a cīta oară īn această Insulă de latinitate, pentru a cīta oară la acest simpozion internaţional?

 

Fernando Caciorgna: Aşa cum am mai declarat pentru presa dumneavoastră, sunt pentru a doua oară īn Romānia, la Piteşti, un oraş plin de cultură, care mă atrage. Dovadă că sunt prezent şi-n acest an la acest simpozion deja devenit tradiţie. Lucrarea pe care am realizat-o anul acesta, este cred eu cu un impact mai mare la public, dacă mă gāndesc, că cea de anul trecut nu mi-a satisfăcut munca şi aşteptările. Lucrarea mea reprezintă doi tineri care privesc, optimist, īncrezători, spre zările Europei noi. Am plecat anul trecut din ţara dumneavoastră, puţin mişcat de faptul că aproape toţi tinerii din Romānia mi s-au părut trişti, pentru că se descurcă greu, că viaţa, contextul nu-i ajută, deşi sunt inteligenţi. De aceea am lucrat cu dedicaţie doi „giovani”, de ce nu romāni, o formă dezinhibantă de artă, pentru că sper că şi-n Romānia, situaţia tinerilor va reveni la normal, la fel ca şi-n Italia. Şi mai am o misiune prin prezenţa mea aici: caut tineri talentaţi, sculptori romāni, care să-mi facă onoarea de a participa la simpozionul pe aceeaşi tema pe care eu īl organizez īn localitatea mea, Castelraimondo, din doi īn doi ani, pentru că eu cred īn valoarea tinerilor romāni, care promit mult. Ceea ce am realizat anul acesta la Simpozionul Internaţional „GH. Iliescu – Călineşti”, am mai spus, este o sculptură cu tendinţe īnnoitoare, de formă circulară, care reprezintă doi tineri ce privesc spre orizontul īndepărtat, īn speranţa unui viitor mai bun, a unei realizări şi īmpliniri, a unei creşteri economice, īn această splendidă ţară, Romānia.

 

MDP: Ce, şi cīt īnseamnă sculptura pentru dumneavoastră?

 

Fernando Caciorgna: Sculptura pentru mine este un reper de viaţă pe cāt de ispititor, pe atāt de indispensabil – o convenţie superbă cu existenţa mea. Ea mă sileşte să dialoghez cu dalta şi cu materia rece, fără suflare; pentru că finalitatea dialogului meu cu acestea, corespunde īntotdeauna şi īntru totul unor date interne, unor repere sufleteşti, exprimate cu vigoare, forţă, dinamism, devenind expresia osificată a lumii mele (aşa cum cred că este poezia pentru dumneavoastră), adoptānd şi expresia unei coaliţii de interese interne cu teoria şi practica īn domeniul meu. Publicul meu din Italia, īmi descoperă prezenţa şi intensitatea īn sculpturile mele, cărora le pretinde doar să se deschidă la chemarea absolutului. Este pentru mine un salt deasupra materiei mele umane, un efort de emancipare, un salt īn afara adevărului nostru de fiinţe adormite, un salt uriaş pentru mine ca sculptor. Şi īn ţara mea voi continua aşadar, să lucrez mai departe, fericit să ştiu că valorile născute īn timp, sunt īn ultimă instanţă nemuritoare.

 

MDP: Ce vor să ne transmită lucrările dumneavoastră?

 

Fernando Caciorgna: Putem vorbi la nesfārşit despre sculptura mea, dar o singură trăsătură reiese de aici: impresia de nou, de absolut pe care o provoacă lucrările mele, tuturor celor care o privesc. Īnnoirea structurală, esenţială a realităţii mele este aproape insesizabilă, dar realizată īn fapt. Consider opera mea o şansă a instaurării speranţei, noului, binelui, frumosului, pe care aş vrea să-l eternizez, prezent, care sper nu va deveni trecut, şi nu va sfārşi prin a se alătura numai purtătorilor de tradiţii. Sculptura este modul meu de a exista; īmi place să spun că este o revoluţie care are triumf şi dă un sens unei mici istorii, căruia eu trebuie să mă supun, s-o apăr. Este viziunea mea pe care vreau s-o promovez la rang de adevăr. Īntālnirea dintre spiritul meu şi o idee capătă īntotdeauna o formă īn piatră.

 

MDP: Cīteva repere sau amintiri despre prima participare la Simpozionul Internaţional Gheorghe Iliescu-Călineşti…

 

Fernando Caciorgna: Adevărat, prima mea participare la acest simpozion romānesc internaţional a fost īn 2002. Am mai spus, cadrul manifestării, al competiţiei, a fost unul excelent, dar n-am fost mulţumit īn totalitate de finalitatea lucrării mele, care reprezenta o madonă īnaltă, sintetică, o formă stilizată. Dar pentru că m-a atras competiţia, modul de organizare şi īn general şi zona judeţului foarte frumoasă, am vrut să revin. Aici am cunoscut şi alte nume internaţionale ca valoare, şi am dorit să mă īntrec pe mine. Ca model pentru lucrarea mea, am optat spre lucruri mai oficiale, care să oscileze īntre gustul tragic al realităţii curente şi instinctul de conservare, la care am adăugat drama mea frumoasă, consumată īn muncă. Īn rest, oricāt de fragilă sau brută ar părea lucrarea mea publicului, distincţia dintre ideea mea şi formă, trebuia păstrată, astfel riscam confuzie īn judecata fenomenului estetic. Regret că anul trecut nu am fost mulţumit de mine. Anul acesta am realizat o sculptură de dimensiuni monumentale, şi-mi place să declar că am venit cu mult drag īn ţara şi locul dumneavoastră. Am observat că factorii culturali din Romānia se implică şi sprijină īn general arta şi o īncurajează.

 

MDP: Cu ce amintiri plecaţi acasă?

 

Fernando Caciorgna: Cu ce amintiri plec la Castelraimondo? Mi-am făcut mulţi prieteni, am cunoscut tineri dornici de afirmare, ambiţioşi şi plec cu amintirea zilei de 16 iulie cānd am cinat, īn vederea acestui interviu, la restaurantul „Conti”, īn compania celei mai frumoase ziariste din lume, poeta Maria Diana, de la care am primit cartea a patra de versuri – „una splendide donna, molto belle, e in porti colore molto elegante”, pe care negreşit o voi invita la simpozionul de profil din Italia din localitatea Castelraimondo, pe care eu personal īl organizez din doi īn doi ani, cu aceeaşi factură internaţională ca şi la dumneavoastră.

 

MDP: Va mulţumesc maestre Fernando Caciorgna şi vă doresc drum bun īn ţara dumneavoastră!

 

Piatra şi marmura i se supun, īi cer ochiului său să le presimtă, nu să le măsoare, iar maestrul Fernando Caciorgna īşi limpezeşte īn ele ideile şi măiestria, care nu sīnt o desfătare īn iluzii trecătoare, ci semnul unei profunde nevoi de exprimare şi siguranţă artistică. M-a atras īnfăţişarea michelangeloniană aplecată īntr-o trudă frumoasă asupra marmurei albe, conturīnd liniile care se scurgeau īn aer, īncīt nu ştiai unde sfīrşeşte marmura şi unde īncepe lumina. Dincolo de ea, am ghicit măiastră dalta modelatoare, redīnd materiei frumuseţea energiei despuiate de tot ce e īntīmplător sau dinamica gestului artistic laolaltă cu ultima picătură a frunţii sale.

 

Maria Diana Popescu, Agero

www.agero-stuttgart.de

 

Impresii si păreri personale īn FORUMUL de DISCUŢII - Inseraţi un comentariu la subsolul acestui ARTICOL

       Editor, redactor sef, conceptie, tehnoredactarea Revistei Agero:  Lucian Hetco (Germania).

              Colectivul de redactie: Ion Măldărescu (Romānia), Maria Diana Popescu (Romānia), Cezarina Adamescu (Romānia)

Poşta redactiei: revista_agero@ yahoo.com