Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | Īn limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană | Comunicate şi apeluri

 

SERBĂRILE VIŞEULUI

ANCA GOJA

 

 

Desfăşurate īn perioada 26-29 iunie, Serbările Vişeului, ajunse la a IX-a ediţie, au fost, cu bune şi rele, cea mai potrivită combinaţie īntre muncă şi relaxare, īntre seriozitate şi distracţie, īntre cultură şi cheful popular. Organizate de Primăria şi Consiliul Local (primar, Vasile Ciolpan), Casa Orăşenească de Cultură (director, Lucian Perţa), Biblioteca Orăşenească (director, Adrian Mandric) şi Muzeul de Istorie şi Etnografie (director, Iuliu Copāndean), Serbările s-au bucurat de prezenţa unor oaspeţi importanţi, īntre care trebuie menţionaţi profesorii universitari dr. Aurel Sasu şi dr. Vasile Rus de la Cluj, scriitorul Ioan Groşan, născut īn Maramureş, poetul Ion Mureşan de la Cluj, scriitorul bistriţean George Ţāra şi cadrul didactic universitar Marius Ghica, de la Craiova. Ei au dat clasă unei sărbători care, astfel, a demonstrat că īn acest oraş oamenii inteligenţi şi cultura sīnt mai preţuite decīt īn alte părţi.

 

Istoria locului, reflectată īntr-o diversitate de forme

 

Punctul de rezistenţă al Serbărilor Vişeului l-a reprezentat, ca de fiecare dată īn ultimii ani, simpozionul dedicat istoriei Vişeelor şi Ţării Maramureşului, la care au prezentat lucrări exrem de interesante Marian Nicolae Tomi, dr. Mihai Dăncuş, Adrian Mandric, pr. Mihai Chira, Ştefan Andreica. Dar volumul editat cu această ocazie cuprinde cercetări efectuate de mult mai mulţi oameni pasionaţi de istorie, dintre care nu lipsesc prof. univ. dr. Ovidiu Pecican, conf. univ. dr. Nicolae Iuga, lect. univ. dr. Ilie Gherheş, conf. univ. dr. Alexandru Leordean, prof. dr. Dorina Tomoiagă, prof. dr. Ioan Petrovai. Aceste preocupări de a cerceta istoria locului ale oamenilor de cultură maramureşeni ridică ştacheta Serbărilor Vişeului, care reuşesc, astfel, să iasă din anonimat şi să se constituie īntr-un act de cultură, depăşind nivelul obişnuit al acestor manifestări, care īn general se rezumă la reţeta "mici, bere şi folclor".

 

Simpozionul a fost urmat de lansarea ediţiei īn limba romānă a cărţii "Diplomele Maramureşene din secolele XIV-XIV", coordonate de Vasile Iuga de Sălişte. Au fost de faţă atīt acesta, cīt şi prof. univ. dr. Vasile Rus, traducătorul textelor, precum şi prof. univ. dr. Aurel Sasu, critic şi istoric literar, care a avut numai cuvinte de apreciere pentru iniţiativa editării tomului, pe care l-a recomandat ca pe o "carte de colecţie", o "lecţie de democraţie", o "lectură obligatorie pentru studenţii la Drept". Ziua de muncă a invitaţilor la Serările Vişeului s-a īncheiat cu o vizită la Muzeul de Istorie şi Etnografie, unde prof. Ioan Ţelman a prezentat "Imaginea Vişeului īn documente şi exponate", şi cu o vizită la Biblioteca orăşenească, unde a fost organizată o expoziţie de fotografii vechi. Cele 101 imagini, selectate dintr-o colecţie de 250, adunate de Adrian Mandric din diverse arhive particulare, prezintă zona īn diverse momente, cum ar fi vizita regelui Mihai la Borşa (1939) sau construirea cimitirului de la Miraj (1917), dar şi alte teme, legate de multietnicitate, de muncile specifice regiunii, portrete de ţărani. Aurel Sasu a sugerat, chiar, ca aceste documente să fie reunite īntr-un album, care să fie donat marilor biblioteci.

 

Īn curtea lui Copi

 

După o masă copioasă, prilej pentru Marius Ghica să deseneze arici cu ochi albaştri şi să scrie mesaje bine ticluite pentru cei īndrăgostiţi de poezie, ne-am gīndit să testăm calitatea berii la halbă vīndute īn plină stradă, la mesele lungi care au ocupat cu totul uliţa principală a Vişeului. Īn jur, muzică proastă, miros de mici arşi, lume puţină şi multă, multă ploaie.

 

De abia pe la ceasurile 8 ale serii am luat-o din loc, călăuziţi, ca motanul Tom din desenele animate, de mirosul gulaşului la ceaun, sosit de la jumătate de kilometru depărtare, tocmai din curtea lui Copi, cum īi spun apropiaţii lui Iuliu Copīndean, directorul Muzeului de Istorie şi Etnografie din Vişeu de Sus. A fost o călătorie iniţiatică, īn care am avut de īnfruntat multe obstacole, de la ploaie (īngrozitor de udă), la traversele căii ferate părăsite, peste care trebuie să treci ca să ajungi la casa fără număr a lui Copīndean. Īn urma unei riguroase anchete interne, desfăşurate īn acorduri de muzică folk, am descoperit faptul că responsabil pentru deliciosul gulaş cu carne de viţel a fost Volo (mai puţin celebru sub numele de Vladimir Hornecear), fiindcă noi, ceilalţi, eram ocupaţi cu diverse alte probleme: fie să ne hidratăm, fie să jucăm, fie să stăm de poveşti, fie, ca Ion Mureşan, să mergem la pescuit, pe malul Vişeului, la ora 10 seara. Am petrecut acolo, īn curtea lui Copi, īntr-o perfectă comuniune cu natura (stele, apă, tufişurile de pe malul Vişeului) pīnă ce am īntors o filă īn calendar, şi nu doar atīt...

 

Noi şi mocăniţa

 

A doua zi, sīmbătă dimineaţă, ne-am īntīlnit la micul dejun, la Hotelul Bradul, din buricul Vişeului. Se vocifera mult, datorită unei experienţe sonore inedite din noaptea precedentă, cīnd, īn acelaşi hotel, o anonimă dar focoasă borşeancă se īntīlnise cu un anonim, dar bărbat vişeuan. Buna dispoziţie astfel asigurată, ne-am īndreptat īncrezători spre locul de "parcare" al mocăniţei, care ne aştepta, cuminte şi silenţioasă. Īn soarele dogoritor, ne-am verificat proviziile, glicemia şi tensiunea, după care am plecat, vesel hurducaţi de trenuleţul cel pitoresc. Să tot fi mers aşa vreo 10 minute, cīnd, brusc, ne-am oprit, fiind nevoiţi să lăsăm să treacă, īn sens opus, o altă mocăniţă, plină cu turişti străini. După pauza aceasta, care a durat cīteva zeci de minute bune, am luat-o din loc, pe līngă Vaser, printre case, dealuri şi livezi, trecīnd pe līngă gatere şi oprind la vreo două magazine, pentru că nimeni nu se joacă cu nevoia de tutun a fumătorilor.

 

Depăşind zona locuită, am pătruns īntr-un peisaj mirific, cu sīnziene răsărind din iarba īnaltă, fluturi multicolori jucīndu-se prin aer şi o veveriţă ţopăind spre vale, pentru a bea puţină apă. Mirosul tare de munte şi pădure se amestecă īmbietor cu aroma de tutun bun ieşită din pipa a lui Ion Petrovai. Volo ne īmbie cu o farfurie plină cu hamsii, pe care se jură că le-a pescuit chiar Ion Mureşan aseară, din spatele casei lui Copi.

 

După-amiază la Bardău

 

După ce trecem prin Lunca cu Tei, prin Cozia şi pe līngă fostul spital militar, coborīm la Bardău, urmīnd ca mocăniţa să mai meargă vreo 7 km pīnă la Complexul Făina, unde poate fi īntoarsă. Şeful de tren ne asigură că, peste aproximativ două ore, va fi īnapoi īn Bardău, urmīnd să plecăm spre Vişeu de Sus. Vremea s-a răcit brus, din cīnd īn cīnd din cer cad duşuri īngheţate. Īn cerdacul căbănuţei de lemn ce aparţine de ocolul silvic, pregătim cele de-ale gurii: sandvich-uri, cīrnăciori, caltaboş, caş, urdă şi ceapă verde. Unii merg să pescuiască īn Valea Vişeului, fără niciun succes, alţii calcă iarba īnaltă īn căutare de afine şi frăguţe, tīnărul fiu de poet Ţiplea face ture cu bicicleta prin īmprejurimi, universitarii se odihnesc, tolăniţi īn fīn. Plouă din nou.

 

Dincolo de rīu, apar siluetele lui Lucian Perţa şi Ioan Groşan, avīnd capetele acoperite cu frunze de brusturi şi īn braţe buchete imense de sīnziene. Perţa cară după el un bolovan ciudat, pe care ni-l prezintă drept "blazonul" său (despre originile sale nobile, consemnate īn "Diplomele Maramureşene",  nu mai are rost să fac vorbire aici). Pe la ora patru, īncep să se audă diverse voci: "Acum trebuie să apară mocăniţa! Imediat ajunge". Patru se face cinci, cinci se face şase, şase se face şapte... mocăniţa nicăieri. Deşi Volo le-a donat prietenilor toate hainele groase pe care le adusese cu el, sīntem cu toţii īngheţaţi. Nerăbdarea noastră a ajuns la paroxism. Facem glume disperate despre ştirile pe care, probabil, Realitatea TV le transmite deja despre cei circa 30 de sinistraţi de pe Valea Vaserului.

 

Nu īnţelegem cum a putut fi uitaţi astfel... totuşi, aici sīnt oameni importanţi, scriitori de talie naţională, profesori universitari, directori de instituţiii... Telefoanele nu au semnal. Ioan Groşan īncearcă, totuşi, să īi trimită primarului Vasile Ciolpan un SMS, spunīndu-i că am rămas blocaţi pe vale. Lucian Perţa preia iniţiativa şi pune urechea pe şină, doar-doar o auzi mocăniţa venind. Fl. Ţiplea īşi ia bicicleta şi o porneşte spre Făina, hotărīt să vadă ce e cu trenul, de ce nu vine să ne ducă "acasă". Ciugulim caş şi urdă din rucsacul lui Volo, dar băutura e pe terminate, la fel şi ţigările. Oamenii sīnt stresaţi, nervoşi, se gīndesc cum o să-i culce pe cei cīţiva copii īn frig şi umezeală. Smaranda, fiica lui George Ţāra, nu īnţelege de ce nu pornim pe jos spre Vişeu de Sus... mama ei īi explică ce ar īnsemna să parcurgi pe jos, noaptea, 22 km de drum, prin pădure... Dintr-o dată, se aude un strigăt: Ana Mureşan, soţia poetului, a văzut mocăniţa. Vine! Motivul īntīrzierii a rămas controversat pīnă īn ziua de azi...

 

Program bogat pentru vişeuani

 

Īntre timp, īn oraş s-au īntīmplat multe. Ziua a īnceput cu o serie de manifestări sportive. A continuat cu inaugurarea podului de la Valea Scradei, eveniment despre care aflasem cīte ceva din gura primarului Vasile Ciolpan. Podul de peste Vaser a fost distrus de inundaţiile din iulie 2008, care au provocat şi alte distrugeri, īn valoare de 3.500.000 lei, pentru care nu s-au primit despăgubiri nici pīnă īn ziua de azi. Au fost rupte drumurile de la Valea Rīului şi Valea Scradei, 620 de case rămīnīnd fără căi de acces. Pentru lucrările de urgenţă, spunea Ciolpan, nu s-au primit bani, sumele acordate de Guvern ajungīnd la Consiliul Judeţean, dar nu şi la comunitatea din Vişeu. Pentru cele două drumuri a fost īntocmit, pīnă acum, proiectul tehnic, acesta fiind depus la ADR, pentru finanţare. Īn ceea ce priveşte podul de la Valea Scradei, s-au primit bani de la Guvern: 500.000 lei pentru proiectare şi 1.950.000 lei pentru reconstruire.

 

După amiază, pe scena din faţa Primăriei au avut loc spectacole folclorice, iar seara a cīntat folkistul Costel Amorăriţei. La Restaurantul Gabriela a avut loc un recital de pian susţinut de maestra internaţională prof. Ingrid Gojda, moment prezentat de maestrul bariton V. Hojda. Noi n-am ajuns la toate aceste activităţi, dar eram deja la hotel cīnd au avut loc focurile de artificii, ce au durat cīteva zeci de minute, semn că au fost plătite bine.

 

Cu gīndul acasă

 

Duminică dimineaţă ne-am regăsit, din nou, la micul dejun. Īn timp ce primarul şi Lucian Perţa se străduiau să apară īn faţa mulţimilor pe diferitele scene amplasate īn oraş, unde urmau să aibă loc spectacole folclorice oferite de ansamblurile artistice din Vişeu şi din Prundul Bārgăului, noi, cei veniţi de prin alte zări, ne pregăteam de plecare. Ioan Groşan īşi scria impresiile ultimelor zile īntr-un articol, pe care Linu, fiul lui Lucian Perţa, urma să-l trimită unde trebuie, prin internet. Ion Mureşan era mut ca un cuc după Sīnziene. Marius Ghica īşi făcea socoteala drumului. George Ţāra vrea să īşi ducă familia la spectacolul folcoric, după care vor pleca şi ei spre casă. A doua zi, luni, mai urma un singur punct īn programul Serbărilor Vişeului, şi anume slujba religioasă īnchinată patronilor spirituali ai oraşului, Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel. Cu mai multe bune decīt rele, a trecut o sărbătoare pe care, cu siguranţă, nu o vom uita. Ieşim afară.

 

Zgomot, muzici, mici, frigărui, bere, multe prostioare de vīnzare la tarabele care au ocupat tot centrul oraşului. Nu-i nimic; dacă oamenilor de cultură li se oferă importanţa pe care o merită, dacă din programul sărbătorilor nu lipsesc concertele, expoziţiile, simpozioanele şi toate aceste acţiuni din care avem ceva de īnvăţat, atunci sīntem dispuşi să suportăm şi toate aceste mici trucuri de adus voturile poporului... Şi să ne declarăm, īn final, mulţumiţi.

 

Anca GOJA

Vişeu - Baia Mare

iulie 2009

 

Redactia Agero nu īşi asumă răspunderea pentru conţinutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, īn concordanţă cu legea presei germane. Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discuţii al Agero se face īn virtutea libertăţii la opinie şi expresie a acesteia. Punctul de vedere şi ideatica scrisorilor şi mesajelor afisate nu coincid īn mod necesar cu cele ale redacţiei. Impressum >>

       Editor, redactor sef, conceptie, tehnoredactarea Revistei Agero:  Lucian Hetco (Germania).

              Colectivul de redactie: George Roca (Australia), Melania Cuc (Romania, Canada), Maria Diana Popescu (Romānia), Cezarina Adamescu (Romānia)

Poşta redactiei: revista_agero@ yahoo.com