Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | În limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană | Comunicate şi apeluri

 

 

 

 

Sindromul metabolic şi riscul bolilor cardiovasculare

Beatrice Cioba

 

Interviu cu dr.Daniela Toporan-medic primar boli interne, specialist cardiolog, doctor în medicină, asistent universitar la UMF "Carol Davila" din Bucureşti-Clinica de Medicină internă şi Cardiologie, Spitalul de Urgenţă "Sf. Pantelimon"

 

Sindromul metabolic este, din păcate, un sindrom din ce în ce mai des întâlnit, în ciuda unei vădite preocupări, la nivel modial, pentru un trai cât mai sănătos şi o existenţă dominată de echilibru din toate punctele de vedere.El reprezintă în fapt un grup de factori care favorizează creşterea riscului cardiovascular, motiv pentru care specialiştii recomandă imperios depistarea lui precoce.Dna.dr Toporan, unul dintre cei mai buni cardiologi români, a avut amabilitatea de a ne oferi un scurt interviu pe această temă.

 

Doamna doctor care sunt principalii factori de risc ai apariţiei sindromului metabolic?

 

Sindromul metabolic(SM) este un concept în medicină care se referă la prezenţa unei constelaţii de comorbidităţi la acelaşi individ, respectiv: obezitate abdominală, hipertensiune arterială (HTA), hiperglicemie, dislipidemie (hipertrigliceridemie şi scaderea HDL- colesterolului) şi hiperinsulinemia cu scăderea toleranţei la glucoză (diminuarea capacităţii de a metaboliza glucoza). Aceasta se asociază cu creşterea de 2-3 ori a riscului pentru afecţiuni cardiovasculare aterosclerotice, de tipul infarct de miocard şi accident vascular cerebral şi de cca 5 ori a riscului de diabet zaharat tip II.

În consecinţă, SM a devenit o problemă de sănătate publică a secolului XXI, având o prevalenţă de 22-40% în rândul populaţiei din ţările dezvoltate, dată fiind “epidemia” obezităţii la nivel mondial. SM este cunoscut şi sub alte denumiri: sindrom dismetabolic, sindrom X, sindromul obezităţii, sindromul Reaven şi sindromul de insulinorezistenţă. SM este o boală multifactorială. Pe lângă moştenirea genetică (adică, istoric familial de SM şi de boală cardiovasculară), intervin în mod esenţial condiţiile de viaţă, cu adoptarea unui stil de viaţă sedentar (mai ales petrecerea timpului liber la TV sau la calculator, în detrimentul efortului fizic), obiceiurile alimentare defectuoase, cu exces caloric (prin dieta bogată în grăsimi saturate şi alimente tip junk-food, în detrimentul consumului de fructe şi legume) şi nu în ultimul rând abuzul de toxice (alcool şi tutun).

Să nu uităm nici o clipă preţul plătit pentru aceste “plăceri” ale vieţii moderne: creşterea mortalităţii coronariene de 9 ori, a celei cardiovasculare totale de 3 ori şi a celei generale de 1,5 ori. Un rol în apariţia SM îl au şi alţi factori, precum: menopauza, sindromul ovarelor polichistice, hipogonadismul masculin, obezitatea viscerală şi stresul prelungit.

 

 Se poate vorbi în cazul sindromului metabolic de o posibilă profilaxie a lui?

 

Profilaxia primară a SM este posibilă, stă în puterea fiecăruia dintre noi şi are la bază un regim igieno-dietetic sănătos, iniţiat obligatoriu din copilărie şi consolidat apoi la adult prin voinţă şi  motivaţie personală şi care se referă la câteva principii sănătoase, precum:

-monitorizarea permanentă a greutăţii corporale, cu menţinerea indicelui de masă corporală (IMC) ≤25

Kg/m2 şi măsurarea periodică a circumferinţei abdominale;

-efectuarea constantă a exerciţiului fizic, minim 30 de minute zilnic, evitând sedentarismul; pe scurt: sport în loc de computer!;

-alimentaţie bazată pe fructe şi legume, acizi graşi nesaturaţi şi evitarea alimentelor cu exces caloric, care fac multă plăcere, dar mult rău,  precum dulciurile concentrate: zahăr, sucuri, dulceaţă, gem, ciocolată, produse de cofetărie şi de patiserie, ca şi alimente tip fast-food;

-limitarea aportului de sare la 3g/zi, prin deprinderea de a nu mai turna sare în mâncare!;

-evitarea excesului de alcool; consumul unui pahar de vin nu trebuie să se transforme în consumul unei sticle!

 

 În ce constă tabloul simptomatologic al acestei afecţiuni, atât pentru femei cât şi pentru bărbaţi, întrucât ştiu că în cazul acestei afecţiuni există cîteva diferenţieri pe sexe?

 

Diferenţierea pe sexe se referă la dimensiunea circumferinţei abdominale.

Diagnosticul de SM se bazează pe criteriile stabilite de IDF (International Diabetes Federation) din 2005, care includ obligatoriu prezenţa obezităţii centrale, definită ca dimensiune a circumferinţei abdominale  >94cm la bărbaţi şi >80cm la femei, la care se adaugă încă 2 cel puţin din urmatoarele criterii:

-glicemia a jeun ≥100mg/dl(5,6mmol/L);

-tigliceridele serice ≥150mg/dl(1,7mmol/L);

-HDL-colesterolul <50mg/dl(1,29mmol/L) la femei şi <40mg/dl(1,03mmol/L) la barbati;

-TA≥130/85mmHg.

Dacă IMC>30kg/m2 se consideră obezitate centrală şi nu mai este nevoie de masurătoarea circumferinţei abdominale la nivelul soldului.

Toţi factorii SM sunt interdependenţi. Obezitatea determină rezistenţa la insulină şi efect negativ asupra producţiei de lipide, cu creşterea LDL-colesterolului, a trigliceridelor serice şi reducerea HDL-colesterolului. Dislipidemia determină apariţia plăcilor de aterom, substratul bolilor cardiovasculare şi a accidentului vascular cerebral. Rezistenţa la insulină conduce la hiperinsulinemie şi hiperglicemie, ca şi la retenţia de sodiu la nivel renal şi creştere tensiunii arteriale.  Hiperglicemia determină afectarea pe termen lung a vaselor sanguine şi a organelor ţintă: creier, cord,  rinichi.

 

Există alţi factori medicali ce pot afecta sau agrava sindromul metabolic?

 

Există factori ce se asociază SM, chiar dacă nu fac parte din criteriile de diagnostic, dar care agravează evoluţia acestuia, precum hiperuricemia,  factori care cresc statusul procoagulant (hiperfibrinemie, creşterea activităţii PAI-1- inhibitorul activatorului de plasminogen) şi factori cu rol proinflamator (creşterea nivelului proteinei C reactive).

 

Care sunt testările ce pot fi relevante în cazul instalării acestui sindrom?

 

Medicul, în general cel de familie,  care are de obicei primul contact cu pacientul, suspectează prezenţa unui SM atunci când observă obezitate abdominală la o persoană sedentară şi cu alimentaţie calorică în exces şi trebuie să solicite pentru diagnostic investigaţii de laborator ţintite, alături de un examen clinic amănunţit.

Masurătorile clinice includ obligatoriu:

-tensiunea arterială;

-înălţimea, greutatea, circumferinţa abdomenului;

-IMC-indexul de masă corporală, adică raportul dintre greutate(kg) şi pătratul înălţimii(m);

-anamneza completă privind vârsta (risc mai mare în special peste 50 de ani), modul de viaţă sedentar (lipsa miscării, privitul excesiv la tv- de pildă, un om care se uită 4 ore/zi la tv are un risc dublu de a dezvolta SM, faţă de un altul care se uită doar o ora/zi la tv), ca şi consumul excesiv de toxice(alcool, tutun, cafea).

Investigaţiile de laborator se referă la:

-glicemie, obişnuit a jeun, dar se poate recomanda şi glicemia post prandial sau test oral de toleranţă la glucoză;

-profilul lipidic: colesterol total, HDL-colesterol, LDL-colesterol, trigliceride;

-acidul uric;

-proteina C reactivă;

-fibrinogenul, interleukinele, factorul TNF (tumor necrosis factor) alfa;

-alţi factori,  precum:  peptidul C, insulina, microalbuminuria.

 

În ce constă tratamentul de ultimă oră al sindromului metabolic?

SM este o afecţiune plurifactoriala care, odată instalată, poate şi trebuie să fie obligatoriu tratată cât mai precoce, pentru a se evita apariţia complicaţiilor severe şi invalidante şi, fireste, a riscului de deces. Trebuie precizat din capul locului ca SM nu se vindecă, pentru a nu crea iluzii deşarte pacienţilor! De aceea, profilaxia primară este atât de importantă.

Strategia terapeutică a SM se întinde pe parcursul întregii vieţi a bolnavului. Aceasta se elaborează prin conlucrarea medicilor din mai multe specialităţi implicate: cardiolog, endocrinolog şi nutriţionist.

Planul terapeutic include etape obligatorii, precum: controlul TA, al greutăţii corporale, scăderea colesterolului, în special a LDL-colesterolului, a trigliceridelor, menţinerea glicemiei în limite normale.

Desigur, nu trebuie uitat nici o clipă că primum movens al tratamentului SM îl constituie schimbarea stilului de viaţă, axată pe 2 elemente obligatorii:  restricţie calorică şi efort fizic (de pildă, mers pe jos zilnic, minim 30 de minute sau practicarea unui sport). Dieta trebuie să fie personalizată, redusă în grăsimi saturate, colesterol, glucide şi sare, realizată cu ajutorul nutriţionistului şi nu trebuie să se bazeze pe înfometare şi dezechilibre metabolice suplimentare.

În afara regimului igienodietetic este important şi indispensabil tratamentul medicamentos, care vizează corecţia principalelor afecţiuni care compun SM, respectiv, terapie antihipertensivă, hipolipemiantă, antidiabetică, antitrombotică.

În concluzie, deşi pare “plictisitor” şi “enervant” pentru anumiţi pacienţi, de obicei gurmanzi, să li se recomande schimbarea modului de viaţă, trebuie reţinut că nu există medicamente miraculoase nici pentru slăbit, nici pentru controlul celorlaţi factori metabolici, în ciuda progresului medical spectaculos, iar adoptarea unui stil de viaţă sănătos este condiţia sine qua non în ecuaţia restabilirii echilibrului pierdut. Este, până la urmă, o chestiune de voinţă şi de motivaţie personală, ca şi de responsabilitate faţă de propriul organism.

 

În cazul nerespectării indicaţiilor medicale şi abordării unui regim de viaţă sănătos, care sunt riscurile agravării şi complicaţiile acestui sindrom?

 

Se poate afirma că, la peste 70 de ani de la descoperire, SM rămâne de o complexitate aparte datorită asocierilor de factori şi dezechilibre metabolice generatoare de complicaţii, în special cardio-vasculare, şi risc crescut de morbi-mortalitate, mai ales prin infarct miocardic şi accident vascular cerebral.

De menţionat că SM se asociază şi cu o multitudine de alte afecţiuni, care scad calitatea vieţii bolnavului, unele cu potenţial evolutiv destul de sever, cum ar fi: guta, steatoza hepatică, litiaza biliară, sindromul de apnee în somn, boli articulare, varice ale membrelor inferioare, arteriopatii obliterante, boala de reflux gastroesofagian, boli endocrine, migrene, depresie.

Acest ucigaş “din umbră, silenţios, SM, nu trebuie lăsat să “lovească”, ci  trebuie împiedicat să acţioneze, printr-o prevenţie primară eficientă în copilărie şi printr-o profilaxie secundară activă la adult. De aceea, SM continuă să preocupe cercetătorii ştiinţifici din lumea medicală de pretutindeni, rămânând încă un tărâm incomplet explorat…The show must go on!

 

Beatrice Cioba

 

Impresii si păreri personale în FORUMUL de DISCUŢII - Inseraţi un comentariu la subsolul acestui ARTICOL

Revista Agero ® ist ein Markenprodukt von NewAgero, Deutschland

Chefredakteur: Lucian Hetco (Deutschland). Stellv.Chefredakteur - Maria Diana Popescu (Rumänien). Redakteure: Ion Măldărescu, Cezarina Adamescu (Rumänien)