Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | În limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană | Comunicate şi apeluri

 

Soţii Iacob

şi spaţiul spiritual udeştean

 

Liviu Popescu

 

 

Indiscutabil, spaţiul spiritual udeştean (la care s-a făcut referire în repetate rânduri în presă şi nu numai) n-ar fi putut exista fără un nume de referinţă: scriitorul Eusebiu Camilar. Un număr de peste zece alţi scriitori îi sunt alături, prin obârşie, astfel, încât, numai pe ramificaţia de drum de la biserica satului spre Oadeci (,,Everestul udeştiului”) au văzut lumina zilei cinci dintre ei: Haralambie Mihăiescu, Valeriu Cimpoeş, Constantin T. Ciubotaru, Constantin Călin şi Constantin Ştefuriuc. A evoca această aşezare, fără a avea un temeinic suport, ar fi vorbă în vânt.

 

An de an, Festivalul Naţional de Literatură de la Udeşti descoperă nume noi, din te miri ce colţ de ţară, pentru a le da, prin premiile dobândite, „vânt în pânze,” pe făgaşul literaturii. In fiecare an, micii şcolari ai învăţătorilor Aneta şi Dumitru Iacob, în costume populare tradiţionale, sunt prezenţe notabile la festival, impresionând prin vioiciunea cu care recită din creaţiile scriitorilor din Udeşti. Oameni de elită, soţii Iacob fac notă aparte în peisajul sătesc contemporan, prin preocupările constante de ordin cultural-spiritual.. Funcţie de împrejurări, copiii acestei aşezări ştiu să cânte, sau să danseze, respectând tradiţia locului. Chiar dacă fluierul rapsodului Vlad Popescu nu li se mai alătură la manifestări (trecerea acestuia la cele veşnice a lăsat un gol în sufletele multora), ei sunt mereu un punct de atracţie în viaţa satului. Este clar că nu toţi aceşti copii, aflaţi sub ”bagheta dirijorală” a doamnei Aneta Iacob, vor fi mari iubitori ai literaturii. Deocamdată nu ştim ce le rezervă viitorul, dar, oricum, lucru sigur, „suntem, dacă nu integral, în bună parte, ceea ce am citit în tinereţe”(Constantin Călin, din cartea „Gustul vieţii-varietăţi critice”).

 

Ideea înfiinţării unui Centru Cultural la Udeşti aparţine aceloraşi soţi Iacob şi nu putea să aibă decât un nume: „Unirea sub Oadeci”(prin preluarea titlului de la foarte  vechea Societate Culturală). Centrul îşi are sediul într-o încăpere din noua şcoală şi are drept ţintă preocuparea de a prezenta lumii valorile spaţiului spiritual local. Operatorului de imagine-sunet, Mitică Iacob, nu-i scapă nimic din ce poate fi înregistrat la manifestări. Arhiva Centrului creşte de la o zi la alta: oameni, fapte, întâmplări, se regrupează în înregistrări electronice şi stau mărturie peste timp.   

 

 Peretele din dreapta holului de la intrarea în şcoala nouă este o adevărată galerie a personalităţilor udeştene, cu tot ce trebuie spus despre fiecare, plus fotografiile celor vizaţi, surprinşi în diferite perioade ale vieţii lor. In capătul holului, bustul poetului Constantin Ştefuriuc, operă a sculptorului „cu rădăcini” de Udeşti, Cezar Popescu, ne sugerează că liniştea nu poate fi decât un atribut al iubirii.

De câte ori stau de vorbă cu soţii Iacob, lăudându-i pentru preocupările lor constante, de mare folos într-o lume ce manifestă tendinţe de imbecilizare treptată, ei cu greu îşi recunosc meritele, care mie îmi sunt atât de evidente.

 

Mitică a venit din satul natal Liteni (de Dolhasca), la Udeşti, prin căsătorie, după doi ani de stagiu militar la marină, timp în care a scris scrisori de dragoste Anetuţei , exersându-şi vocea (l-am auzit de mai multe ori şi pot spune că e extrem de placută) în corul ostăşesc „Albatros”. După revoluţie, a fost şi primar.

 

La fel ca şi fostului director de şcoală, prof. Emil Simion, lui Mitică Udeştiul i s-a lipit de suflet ca timbrul de scrisoare, fiind perfect convins, ca şi cel amintit, că aici „serile cu lună şi dimineţile cu rouă sunt de neegalat”.

 

 oţii Iacob sunt un model de credinţă şi fapte; spusa lui G. Călinescu, oricând valabilă, le vine ca o mănuşă : „Pentru ca alţii să creadă în noi, noi înşine trebuie să credem în noi”,

 

Liviu Popescu

 

Comentarii de la cititori

 

   Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | În limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană  |  Comunicate şi apeluri

Redactia Agero nu îşi asumă răspunderea pentru conţinutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, în concordanţă cu legea presei germane.

Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discuţii al Agero se face în virtutea libertăţii la opinie şi expresie a acesteia.

Punctul de vedere şi ideatica scrisorilor şi mesajelor afisate nu coincid în mod necesar cu cele ale redacţiei. Impressum >>

AGERO Stuttgart® -  Deutsch-Rumänischer Verein e.V. Stuttgart.

       Editor, conceptia paginilor, tehnoredactarea Revistei Agero :  Lucian Hetco   [ Impressum ]  

              Colectivul de redactie: Lucian Hetco (Germania) , George Roca (Australia), Melania Cuc (Romania, Canada)