HomeIstorieProzăJurnalisticăPoezieEconomieCulturăLimbi străineAnalize şi comentariiActualitatea germanăComunicateImpressum

 

 

 

Ştefan Ungureanu, bursier Erasmus

 

Tinerii de mâine

 

Sunt un absolvent al unei Universităţi Tehnice din România, iar în prezent lucrez la lucrarea de dizertaţie în Germania. Motivele pentru care vreau să scriu aceste cuvinte sunt destul de simple: 1) am găsit un loc potrivit şi 2) de ce nu? Am descoperit această pagină de internet (n.r. Agero) "din greşeală", dar pot să spun că a fost o întâmplare plăcută, deoarece am găsit multe idei frumoase care culmea vorbesc despre o Românie curată şi bogată, concept care lipseşte din mentalitatea tânărului român. În vacarmul de ştiri direcţionate cu orice preţ doar înspre senzaţional-fantastic şi nemaipomenit, care trebuie să recunoaştem se găsesc din plin, un caracter tânăr fără o experienţă şi pregătire de viaţă se pierde între (nă)-mall, facebook, club de noapte şi slujbă, asta în absenţa unei coloane vertebrale care să reziste la devierile libertine şi tentaţiile cotidiene. Fără această coloană vertebrală dreaptă devenim cârni, pupoşaţi, strâmbi şi cel mai grav îi îmbolnăvim şi pe cei de lângă noi cu prostia noastră. Acea coloană vertebrală ar trebui să fie educaţia, cu zona lombară formată în cei şapte ani de acasă, vertebrele toracice în gimnaziu şi liceu, iar zona cervicală în anii de învăţământ  superiori. Nu am de gând să vorbesc despre toate probleme care există, deoarece toată lumea le vede dar nimeni nu vrea să le rezolve. În schimb aş vrea să trezesc o conştiinţă care să stârnească tineretul român să nu îşi uite adevărata identitate şi să contribuie în măsura posibilităţilor la o Românie mai bună…. să facă ceva!!! nu să fugă sau să se plângă. Motivul meu este însuşi acest forum, tot ce am citit aici îmi întăreşte părerea despre români şi valoarea lor, iar puţinul care pot sa îl fac deocamdată sunt doar nişte cuvinte tinere.

 

Cred că cea mai mare putere este cea a reperelor, a modelelor… problema nu este că nu avem modele, problema este că nu sunt promovate deloc, deoarece nu aduc profit financiar. Nu aduc profit financiar, deoarece sunt mult mai greu de asimilat decât lucrurile uşoare, cum ar fi emisiunile-bârfă sau telenovelele. Acest aspect este demonstrat de un site foarte cunoscut unde un video-clip cu un tâmpit care îşi dă în cap cu o scândură are milioane de vizualizări pe când un alt video-clip cu tentă educaţională este sub o mie de vizualizări. Este uman ca lucrurile să aibă o astfel de orientare sau este doar un marketing foarte bine pus la punct? Personal, cred că este un haos total în care fiecare face ce poate ca să supravieţuiască într-o democraţie capitalistă prost înţeleasă. În aceste condiţii sălbatice trebuie să încetăm să ne mai plângem de milă şi să punem mână pe creion, pix, tastatură, pancarte şi pe gâtul gras al lipitoarei ce se numeşte indiferenţă. În rândurile următoare am să vorbesc despre o întâmplare reală din timpul facultăţii, în care un profesorul cerea înainte de examen, deschis pe faţă fără nici o jenă băutură, bineînţeles doar coniac, ţigări, etc. condiţii în schimbul cărora ne lăsa să copiem. Înainte de examen am refuzat să dau bani, dar în cele din urmă am contribuit şi eu, nu înainte să îmi ridic colegii în cap şi complimentele de rigoare. Cât de josnic şi de slabi, studenţi şi profesori în învăţământ superior, mi-a fost ruşine de mine trebuia să rămân drept şi să nu mă corcesc cu buruienele din jur. Trebuia să îmi strâng câţiva colegi şi să facem ceva !!! Să strigăm în gura mare la pereţi, măcar câştigam respect de sine. Regret că nu am făcut nimic. Şi astăzi când mă lovesc de materialul stimabilului profesor trebuie să învăţ din nou tot(nu că m-ar fi învăţat el multe) dar ce am câştigat? Ce au câştigat colegii mei? O notă bună şi morala că totul se bazează pe şpagă…asta a fost concluzia unui coleg, “că nu are rost să ne strofocăm că oricum totul în ţara asta se bazează pe şpagă”. Aceştia sunt studenţii mutilaţi şi cârni care ies de pe băncile facultăţii şi ne mirăm ce drumuri avem, ce clădiri şi aşa mai departe. Aici nu vreau să denigrez imaginea universităţilor sau a profesorilor, este doar o întâmplare adevărată.

 

În acelaşi timp am prieteni şi cunoştinţe care sunt total opuşi modelului de mai sus, oameni talentaţi şi motivaţi care vor să se afirme şi care trebuie încurajaţi să nu renunţe. Mulţi dintre ei sunt plecaţi cu burse, unii vor să se întoarcă, alţii nu vor să audă de România, dar fiecare individ determinat care vrea schimbarea cântăreşte cât alţii zece şi suntem mulţi care vrem asta.Nu sunt naţionalist şi nici nu cred în super-abilităţile poporului român, dar avem valorile noastre incontestabile, cultura noastră, spiritul nostru, sufletul nostru care trebuie apărate.

           

Cred că aceste cuvinte vin dintr-o nemulţumire faţă de imaginea nedreaptă care o avem în Occident, mizeria din ţara şi un dor de casa mea.

 

Ştefan Ungureanu – Referinţe biografice

 

M-am născut în data de 8 martie 1986 în Câmpia Turzii, judeţul Cluj. Cea mai mare parte a copilăriei am petrecut-o pe terenul de tenis. Liceul l-am terminat la Colegiul Tehnic Victor Ungurean din acelaşi oraş, după care am urmat cursurile Facultăţii de Inginerie Electrică din cadrul Universităţii Tehnice din Cluj Napoca. În anul întâi de facultate am fost implicat într-un proiect multidisciplinar (www.ourstory.ro), în anul doi am reuşit să ajung pentru câteva luni în America, iar de pe la sfârşitul anului trei de facultate am început să lucrez. Prima dată, pentru câteva luni la o firmă de programare, după care m-am mutat la un furnizor privat de energie. După ce am terminat cei patru ani de facultate am continuat să lucrez în acelaşi loc şi mi-am început masterul tot la aceeaşi facultate. În anul doi de master am plecat cu o bursă Erasmus în Germania, Fachhochschule Sudwestfalen.  

 

 

Impresii si păreri personale în FORUMUL de DISCUŢII - Inseraţi un comentariu la subsolul acestui ARTICOL

       Editor, redactor sef, conceptie, tehnoredactarea Revistei Agero:  Lucian Hetco (Germania).

              Colectivul de redactie: Ion Măldărescu (România), Maria Diana Popescu (România), Cezarina Adamescu (România)

Poşta redactiei: revista_agero@ yahoo.com