Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | Īn limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană | Comunicate şi apeluri

 

SUNT SLOBOD LA GURĂ ŞI-MI PLAC FEMEILE”

 

Dialoguri privilegiate: COSTEL BUTOI, PICTORUL ĪNDRĂGOSTIT DE EXTRATEREŞTRI

 

Maria-Diana Popescu

Grafica: Hetco (Agero)

 

 

Īmi amintesc de vizita, cu puţină vreme īn urmă, īn atelierul său, de clipele de aplecare creatoare asupra unei luxuriante lumi a fantasticului, o lume cu fapturi halucinante, care te fac să mergi pe vīrfuri ca nu cumva rolul din pīnză să se prelungească prin tine, privitorul; īmi amintesc de esenţa unei fiinţe separate, năzuind spre o altfel de iluminare, de arta de a fi el īnsuşi īn liniştea artei. Costel Butoi, pictorul grav şi tăcut, care şi-a īnceput studiile cu lupii, vorbeşte tot timpul īn şoaptă, seduce prin talent şi fantastic, are propriul alfabet coloristic, propriul discurs plastic raportat la etape mai noi sau mai vechi din istoria artei. Pictura este pentru el apa, aerul, hrana zilnică, iscălitura fiinţei sale. „Sīnt un soldat" – ne-a declarat – „nu-mi părăsec postul decīt la voinţa lui Dumnezeu, Cel care īn lipsa mea se va simţi un pic mai singur, mai trist şi mai puţin liber". Costel Butoi īşi trădează īn pictură, fără voie, ascunzişurile naturii proprii, lucrările sale justificīnd o lume fantastică, pe care o smulge din īntuneric şi īi dă un nume. Pe fundaluri preistorice pictează fiinţe ciudate, īnveşmīntate īn mitologii dramatice, plăceri şi bucurii primare, prunci īn scăldătoare, nuduri odihnindu-şi carnalitatea īn natura viu colorată.

 

.

MDP: Au trecut doi ani de la ultimul interviu. Ce teritorii fantastice aţi mai cucerit īntre timp?

Costel BUTOI: Ca artist am īn mine această pornire de a explora mereu şi mereu alte teritorii proaspete şi virgine, bien sur. Īn cei doi ani ce trecură, uneori frumos ca norii dalbi pe ceruri infinite, sau naşpa rău ca nişte porci pe mirişti, mai īncoronaţi cu lauri dar şi cu şuturi de la societate ori de la semeni sau confraţii cu iz şi apucături de patrupede guiţătoare, deci īn aceşti doi ani după lupte dure dădurăm la iveală ceva lumi noi: lumi extraterestre cu personaje la fel de stranii, cu fizionomii ciudate, nepămīntene, dar care īntr-o limbă necunoscută m-au făcut să īnţeleg că sīnt mai aproape (ele, fiinţele, există) de Divinitate şi revarsă spre mine, spre lume unele beneficii; da, spre voi pămīntenii cei răi şi neajutoraţi. Am zis atunci că ei m-au cucerit pe mine căci nu pot să mă despart de ei.

 

MDP: Ce mai puneţi la cale? Aţi pictat vreodată chipuri de sfinţi?

Costel BUTOI: Pun la cale multe chestii artistice. Chipuri de sfinţi pictează cu adevărat călugării prin mīnăstiri, la Athos etc. Eu cam fumez ţigări de tutun şi sīnt cam des slobod la gură şi īmi plac femeile, nu fac aşa ceva, că nu-i frumos.

 

MDP: Din ce lumi vin personajele fantastice pe cera le pictati?

Costel BUTOI: Temele pīnzelor mele se numesc „mitologii personale”. Este vorba despre o lume cu totul originală, strict personală, populată de personaje fantastice ce uneori ies din cadrele tablourilor, poposind īntr-un colţ al unui muzeu din Pantaise (acum doi ani), īntr-o galerie din Site, Franţa, alteori mai pe aproape, la Bucureşti, īntr-o superbă galerie „Dialog”, curatoriată inteligent şi cu mult har de o mare doamnă, Ruxandra Garofeanu.

 

MDP: De unde predilecţia către aceste personaje stranii?

Costel BUTOI: Nu ştiu exact, nu pot explica inginereşte. Le văd zi şi noapte, īmi populează visele, clipele diurne. Aş zice că această lume a personajelor mele există undeva īntr-o altă dimensiune şi m-a ales pe mine spre a-i da fiinţă şi a o face cunoscută semenilor mei. Este o lume ce vine de foarte departe, dinainte de istorie, cīnd eu īnsumi colindam eterul.

 

MDP: Ce e de spus despre politica muzeelor de artă īn achiziţionarea de lucrări?

Costel BUTOI: Aici este o problemă. Īn ultimul timp, la noi muzeele nu mai achiziţioneză lucrări de la artişti şi e trist. Colecţiile muzeelor ar trebui reīnnoite cu artă contemporană. O vizită la Muzeul Naţional din Bucureşti făcută anul ăsta mi-a lăsat un gust amar. Colecţii sărace, autori depăşiţi care ar trebui trecuţi la depăşiţi. Un mare segment din arta contemporană lipşeşte cu desăvīrşire.

 

MDP: Mai avem nevoie de criterii din moment ce arta este liberă, ştiut fiind şi faptul că azi criticii operează cu noţiuni culturale dirijate?

Costel BUTOI: Arta adevărată a fost şi este liberă indiferent de epoca īn care a fost făcută. Un crtitic bun, care se respectă, poate fi liber ca şi arta şi nu se lasă manipulat. Criticii de artă sīnt necesari cīnd sīnt sinceri, de bun gust, educaţi bine şi nu se lasă plătiţi pentru a scrie.

 

MDP: Cum trăieşte pictorul Costel Butoi īn societatea aceasta, pare-mi-se de-a-ndoaselea?

Costel BUTOI: Īncercăm să ne adaptăm, īnghiţind pe apucate noutăţi tehnico-ştiinţifice, oscilăm cīt putem printre bazaconii, prostii trimise spre noi la foc continuu de reţele media ce parcă au luat-o razna. Trebuie să fii calm, să ai mult discernămīnt, să-ţi păstrzi echilibrul īn această lume tot mai nebună īn care ne supraīncălzim global, īncercīnd să respirăm ca peştii pe uscat.

 

MDP: Cīt de supărat să fie Dumnezeu pe arta dumneavoastră pentru că ea Īl concură cu o altă lume?

Costel BUTOI: Nu fac concurenţă lui Dumnezeu. Īmi este frică şi nu cred că putem vorbi īn sensul ăsta. Tot ce ce avem „dat”, de la Dumnezeu avem. Domnul ne pune la treabă şi īşi sporeşte şi īmbogăţeşte universul cu noi artiştii şi dacă uneori nu-I convine, nu-I place ceva ne mai trage cīte un şut – El este şeful. Noi sīntem mici, dar avem totuşi conştiinţa Lui, a Universului. E foarte important de ştiut acest lucru.

 

MDP: Cum apreciaţi evoluţia artei tinere?

Costel BUTOI: Nu o cunosc īndeajuns de bine şi nu fac comentarii.

 

MDP: Aveţi o lucrare la care ţineţi īn mod special, care vă onorează altfel?

Costel BUTOI:Toate lucrările mă onorează pentru că sīnt gīndite la fel. Costel Butoi.

 

MDP: Pictura este o terapie, un medicament profilactic?

Costel BUTOI: Da, pictura de calitate, numai ea se poate constitui īntr-o şedinţă de terapie. Dacă se adresează unui public cultivat cu o cultură artistică solidă, dotat cu al şaselea simţ, simţul artistic. Īn Piteşti, cu excepţia cītorva personaje deştepte cu apetit pentru artă şi cultură, există un public cam tīmp, cu gusturi īndoielnice, ce īnghite dulcegăriile şi formele expirate. Acest public nu suportă să se educe, să fie educat şi e chiar agresiv şi prost crescut.

 

 

Maria-Diana Popescu

Redacţia Agero

 

Comentarii de la cititori

 

   Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | Īn limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană  |  Comunicate şi apeluri

Redactia Agero nu īşi asumă răspunderea pentru conţinutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, īn concordanţă cu legea presei germane.

Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discuţii al Agero se face īn virtutea libertăţii la opinie şi expresie a acesteia.

Punctul de vedere şi ideatica scrisorilor şi mesajelor afisate nu coincid īn mod necesar cu cele ale redacţiei. Impressum >>

AGERO Stuttgart® -  Deutsch-Rumänischer Verein e.V. Stuttgart.

       Editor, conceptia paginilor, tehnoredactarea Revistei Agero :  Lucian Hetco   [ Impressum ]  

              Colectivul de redactie: Lucian Hetco (Germania) , George Roca (Australia), Melania Cuc (Romania, Canada)