HomeIstorieProzăJurnalisticăPoezieEconomieCulturăLimbi străineAnalize şi comentariiActualitatea germanăComunicateImpressum

 

 

Timpul e o specie pe cale de dispariţie -

Interviu cu Constantin FROSIN

 

 

Angela BACIU

 

Motto :  « Nu-mi doresc bogăţie atâta vreme cât în jur domneşte o sărăcie lucie, aşa cum fac miliardarii noştri de carton… » « Din păcate, ţara noastră a devenit extrem de vizibilă pe plan internaţional, dar nu din punct de vedere cultural… »   « după mine, prieteniile se cultivă, nu se discută în public (ar aduce a bârfă), dar sunt ca pepenii : trebuie să alegi mult, cu atenţie, ca să nu dai peste un pepene crud… Aici aplic eu dictonul latin Non multa, sed multum, e bine să ai prieteni pe sprânceană, nu la grămadă, mulţi şi de proastă calitate… » « Generaţiile şi curentele literare există fie că vrem noi sau nu, ele ilustrează un anumit stadiu de evoluţie, uneori involuţie a artei literaturii. Important este dacă te afiliezi sau nu la aceste generaţii şi curente, şi dacă da, ce criterii stau la baza acelei alegeri »

 

A.B. Cu ocazia zilei Dumneavoastra de nastere, D-le Constantin Frosin, va urez  "La multi ani!" fericiti, inspiratie, viata frumoasa si sanatate. Ce va mai doriti?

 

C.F. Imi doresc să văd ţara asta renăscând din propria ei cenuşă, chiar dacă, la un moment dat, va (mai) trebui să mărşăluim prin cenuşa nu ştiu cărui imperiu… Să renască, sub un cer de curcubee, de senin, pe pământul ăsta sfânt, să dăinuiască pacea între oameni, care ar trebui să-şi dea mâna, să se împace unii cu alţii, indiferent de tentaţiile şi tentaculele politicii… Trebuie reclădită armonia dintre oamenii acestei ţări şi acestui Pământ, trebuie să refacem armonia noastră cu Universul şi cu noi înşine.

Sau, parafrazându-l pe Eminescu : Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie, îmi doresc şi mie !

 

A.B. Dar, ce nu va doriti? daca ar fi sa va intrebati ce ati fi facut daca ati fi avut alta viata, alta familie, alta casa, alta strada pe care sa locuiti, alta meserie, ce raspuns ati da?

 

C.F. Nu-mi doresc să mai trăiesc o dată, să mai trec o dată printr-o revoluţie mincinoasă, care să scoată gunoaiele la suprafaţă şi să le pună în fruntea mesei, ca şi cum acolo ar fi locul lor… Nu-mi doresc să văd ţara asta ştearsă de pe hartă, aşa cum visează unii din vecinii noştri, hrăpăreţi şi neîmpliniţi, sprijiniţi cu arme şi bagaje de unii dintre-ai noştri  Nu-mi doresc bogăţie atâta vreme cât în jur domneşte o sărăcie lucie, aşa cum fac miliardarii noştri de carton…Nu-mi doresc ca Istoria să se repete, deşi se pare că nu avem încotro…Dacă ar fi să aleg, aş alege acelaşi lucru cu repetir, dar într-un alt context socio-istoric, cu oameni blânzi, înţelepţi, harnici şi plini de compasiune pentru semenii lor !

 

A.B. Ce va nemultumeste in 2011?

 

C.F. Faptul că, de câteva milenii bune, spiritul de emulaţie şi dorinţa de autodepăşire, de salt calitativ în raport cu sine s-a transformat în luptă pentru existenţă, în instinct de conservare, în care pe care sau, mai nou, în să moară şi capra vecinului

Faptul că acordăm circului politic mai multă atenţie decât merită : păi când nu-ţi place spectacolul, ai de ales : ori te ridici şi pleci, ori îi fluieri şi huiduieşti pe actori până se lasă păgubaşi, ori arunci cu ouă sau ce ai la îndemână până ăia ies singuri din scenă… Noi, în schimb, am căzut pe gânduri, ne-am luxat mintea şi fracturat câteva circumvoluţiuni…

Şi ar mai fi vreo 2011 motive, dar toate la timpul lor, nu la ceas aniversar !

 

A.B. Din punct de vedere cultural, tara noastra a devenit mai vizibila pe plan international? sunteti unul dintre marii nostri traducatori, cum lucrati cu editurile si revistele straine ?

 

C.F. Din păcate, ţara noastră a devenit extrem de vizibilă pe plan internaţional, dar nu din punct de vedere cultural…

Dimpotrivă, o incultură crasă se află la originea acestei stări de lucruri, atât politică, din interior, cât şi a celor care aleg să ne reprezinte afară… Am făcut 4 drumuri cu Eurolines, pe 2 trasee diferite, şi am putut vedea cine lucrează (şi la portofel…) peste hotare. Oameni aflaţi la graniţa analfabetismului, cu un picior în animalitate, care vorbesc în cuvinte pe care hârtia nu le-ar suporta defel, care se îmbată şi fac mizerie în autocar… Oameni certaţi cu civilizaţia, cu bunul simţ.

 

Stiaţi că diplomaţii, înainte de a pleca la post afară, fac un stagiu de 2 ani în centrală, unde învaţă cultura şi civilizaţia ţării în care vor pleca, limba ţării respective, ce trebuie să facă şi ce nu trebuie să facă. Se ocupă oare cineva de cei care pleacă în masă la muncă, în străinătate ? Le spune oare cineva ce au de făcut, că sunt nişte reguli şi nişte legi pe care trebuie să le respecte ?!

Şi ne mai mirăm că suntem zilnic pe pagina de scandal a presei occidentale !

 

A.B. Ce prietenii literare va leaga si astazi?

 

C.F. Aţi atins un punct nevralgic : după mine, prieteniile se cultivă, nu se discută în public (ar aduce a bârfă), dar sunt ca pepenii : trebuie să alegi mult, cu atenţie, ca să nu dai peste un pepene crud… Aici aplic eu dictonul latin Non multa, sed multum, e bine să ai prieteni pe sprânceană, nu la grămadă, mulţi şi de proastă calitate… Am câteva amiciţii literare şi în Galaţi şi în ţară. Recunosc că am mai mulţi prieteni în Franţa şi în Francofonie… Prietenii solide, de substanţă, care pot accepta orice încercare şi orice provocare…

Lista ar fi prea lungă, iar prea puţină lume ar avea idee cine sunt aceştia. Faptul că de 6 ani editez revista Le Courrier international de la Francophilie, demontrează acest lucru.

   

A.B. Credeti in generatii si curente literare? astazi apar din ce in ce mai multe dictionare, ajuta ele la cunoasterea scriitorilor nostri?

 

C.F. Generaţiile şi curentele literare există fie că vrem noi sau nu, ele ilustrează un anumit stadiu de evoluţie, uneori involuţie a artei literaturii. Important este dacă te afiliezi sau nu la aceste generaţii şi curente, şi dacă da, ce criterii stau la baza acelei alegeri.

De obicei, personalităţile puternice, cu un destin personal marcant, nu au nevoie să se afilieze, devenind ei înşişi cu timpul, şefi de şcoală. De obicei, cei care nu se pot impune prin meritele lor, sau care nu au o personalitate afirmată şi acceptată, recurg la astfel de afilieri. Mai sunt şi acele cenacluri, devenite în timp, bisericuţe, care decid, la un moment dat, că ar fi cazul să iasă în faţă, să se facă remarcate şi, cum Unirea face puterea…Cât despre dicţionare, ele sunt utile şi binevenite, dar sunt menite mai ales bibliotecilor şi celor care sunt direct interesaţi de fenomenul literar, de obicei specialiştii. Cei care le cumpără, sunt, de obicei, cei care sunt cuprinşi în acele dicţionare. Unele sunt maculatură, fiind întocmite fără cap şi coadă, în lipsa unor criterii precise şi a unor persoane avizate în domeniu. Din raţiuni de prudenţă, nu vom da nume…

 

A.B. Sunteti profesor, traducator, poet, redactor, vorbiti despre fiecare in parte, cum reusiti sa le faceti pe toate?

 

C.F. E mare îmbulzeală în mintea şi în sufletul meu, fiecare din faţetele personalităţii mele luptând să fie prioritare…

Profesorul este cel care le oferă baza materială celorlalţi : poetului, traducătorului, redactorului… Este şi singura profesie care-mi place, a fost şi profesia părinţilor mei, şi nu aş schimba-o pentru nicio altă profesie sau meserie ! Din păcate, schimbarea miniştrilor educaţiei a avut consecinţe dezastruoase asupra procesului de învăţământ, victimizând profesori şi elevi, de-a valma. Mai nou, se pare că intră şi studenţii în acest malaxor… Când oameni care nu au predat o oră în viaţa lor se apucă şi decid destinele învăţământului românesc, nici nu te poţi aştepta la altceva ! Intors acasă, profesorul este înlocuit de traducător, de poet şi de redactor (ultimul intră în scenă doar de 3 – 4 ori pe an, când trebuie pregătită revista francofonă pentru tipar). Din fericire, între poet şi traducător există o simbioză ciudată, o interdependenţă sui-generis : ca să pot traduce, a trebuit să devin eu însumi scriitor, iar ca să traduc poezie, a trebuit să devin şi poet…

Poetul, pe de altă parte, a profitat enorm de pe urma traducerilor, perfecţionându-şi stilul şi tehnicile, evoluând odată cu traducătorul…

Problema timpului : timpul e o specie pe cale de dispariţie, el nu există, practic, fiecare trebuie să-şi facă timp pentru a se putea dedica pasiunilor, hobby-urilor etc. Prometeu a furat focul, eu mă îndeletnicesc cu furtul de timp, alţii îşi omoară timpul cu fleacuri, fără a realiza că materia primă a vieţii ăsteia, este… timpul. Pe de altă parte, nu de puţine ori, încerc să fac mai multe lucruri în acelaşi timp şi culmea ! îmi iese, reuşesc. Gestionarea timpului este foarte importantă, delapidarea lui se sancţionează cu opinii ale celor de după noi, de genul : Ăsta a trăit degeaba ! Iar timpul costă bani, şi mai mult de atât ! Nu putem spune, în cazul în care ne pierdem timpul : Găsitorului bună recompensă…

 

A.B. Descrieti o zi din viata dumneavoastra.

 

C.F. După cum vă spuneam, dimineaţa alerg la Universitate, îmi ţin orele sau mă ocup de problemele editurii universitare « Danubius ». După-amiază, după masa şi duşul de rigoare, trec la masa de lucru, unde rămân până în jurul orei 01 – 02 dimineţa, trezirea fiind la ora 06. În acest timp, fie traduc, fie scriu articole de specialitate pentru reviste, fie eseuri şi poeme pentru revistele cu care colaborez.

Desigur, toate au un preţ, care înseamnă neglijarea familiei, a problemelor de tip gospodăresc, dar şi de sănătate, dubla decolare de retina fiind una dintre ele, dar am trecut şi peste asta şi mi-am reluat ritmul obişnuit. Ieri, cu o zi înainte de aniversarea din 12, am primit o postfaţă la cartea poetului George FILIP din Canada, pe care am tradus-o în franceză şi cu care se va prezenta la Târgul de carte din noiembrie de la Montreal. Postfaţa e semnată de profesorul universitar Jacques BOUCHARD de la Universitatea din Montreal şi spune următoarele despre mine : « Şansa lui George FILIP e că a găsit traducătorul competent, pe Constantin FROSIN, român perfect bilingv şi, în plus, dotat cu o vastă cultură, cu un vocabular francez imens de bogat şi, mai ales, cu o sensibilitate estetică pe care o apreciez cu fiecare găselniţă poetică. O traducere reuşită e cea care se citeşte ca un text original. Deoarece avem ocazia să-l descoperim pe George FILIP în traducere franceză, trebuie  să-i aducem un omagiu traducătorului care a ştiut să păstreze prospeţimea şi agresivitatea poeziei lui Filip în limba lui Vignon şi a lui Vigneault ». Trebuie spus că profesorul Bouchard este colaborator al Academiei Române, vorbeşte perfect româna şi greaca, este considerat unul din marii filosofi ai secolului, este şi un scriitor bine cotat, prieten bun cu academicianul Eugen SIMION, care îl apreciază foarte mult. Ăsta da dar de ziua mea de naştere !

 

A.B. Aveti o familie frumoasa, cred ca sunteti un tata mandru, fiica va calca pe urme?

 

C.F. Fiica mea, Simona, este exemplul tipic al ucenicului care şi-a depăşit maestrul : a primit doi ani la rând Premiul II pentru poezie, secţiunea Tineret, din partea SAPF (Societe des Auteurs et Poetes de France), Premiul II la un Concurs de haiku în Japonia, menţiune la acelaşi Concurs anul următor, iar anul acesta, Premiul I pentru Poezie neoclasică, secţiunea Adulţi, din partea SAPF ! Eu am luat Premiul IV anul trecut, menţiune doar la concursul de haiku din Japonia, iar anul acesta am luat un premiu pentru haiku, singurul acordat de SAPF… Maestrul este mândru de ucenica lui ! Iar soţia mea, Daniela, ne-a creat şi ne creează condiţiile ideale pentru a ne afirma, pentru a obţine fiecare cele mai bune rezultate, lucru pentru care-i mulţumim şi eu şi Simona şi-i aducem omagiile noastre ! De altfel, Simona e studentă în anul III în Franţa, la LMA, unde s-a impus ca leader, sper să iasă şefă de promoţie ! E o cinste şi pentru Universitatea de unde a plecat : Danubius, şi pentru oraş şi pentru ţară, la urma urmelor ! Superbă raţiune de a fi… !

 

A.B. Felicitari pentru toate aceste reusite. In acest moment la ce lucrati ?

 

C.F. Prezentul devine prematur, trecut, ăsta durează cel mai mult, ca şi viitorul îndepărtat… Lucrez în taină la o anthologie Eminescu, încerc să mai fac ceva la Dicţionarul imaginar cerut de marile edituri franceze, şi mă gândesc la marele dicţionar francez-român şi român-francez, visul vieţii mele, trebuie s-o recunosc. Sper să mai pot scrie şi eu ceva, nu mai apuc de avalanşa de tâmpenii birocratice care ni se cer încă de la începutul anului universitar, dar sper să trec peste toate. Acum lucre la cartea lui Cetăţeanu, Preşesintele Romwriters din Canada, şi el va participa la Târgul de carte de la Montreal din noiembrie. Am în şantier o carte despre Mircea Eliade, sunt în faza de concepţie a unui Ghid de traducere din română în franceză. De abia aparut numărul 24 al revistei mele, gândesc şi concep deja numărul 25, care sper să apară în decembrie. Cam atât… Încă o dată, mulţumes din suflet pentru felicitări şi pentru acest onorant interviu, stimată Angela BACIU !         

 

A.B. Si eu va multumesc !

 

Angela BACIU,12 octombrie 2011, Galati

 

 

Impresii si păreri personale în FORUMUL de DISCUŢII - Inseraţi un comentariu la subsolul acestui ARTICOL

       Editor, redactor sef, conceptie, tehnoredactarea Revistei Agero:  Lucian Hetco (Germania).

              Colectivul de redactie: Ion Măldărescu (România), Maria Diana Popescu (România), Cezarina Adamescu (România)

Poşta redactiei: revista_agero@ yahoo.com