HomeIstorieProzăJurnalisticăPoezieEconomieCulturăLimbi străineAnalize şi comentariiActualitatea germanăComunicateImpressum

 

Tradiţii şi obiceiuri de Paşti

Maria Diana Popescu, Agero

 

Anul acesta, pe 4 aprilie, dar şi īn anul viitor, respectiv pe 24 aprilie, potrivit calendarului Pascal, catolicii şi ortodocşii vor serba īmpreună Paştele. Īmpreună au sărbătorit şi īn 2004 şi īn 2007. Paştele este cea mai mare sărbătoare a creştinătăţii, tot atīt de vastă īn semnificaţii şi obiceiuri. Păstrarea identităţii şi a tradiţiilor folclorice romaneşti legate de Sărbătorile Pascale este tot mai discutabilă azi, īn condiţiile procesului galopant al globalizării. Ultima săptămīnă  din post, Săptămīna Patimilor  sau Săptămīna Mare, este cea mai īncărcată de tradiţii,  iar creştinii ţin postul cu o mai mare evlavie. Īn trecut, īn perioada amintită, erau respectate următoarele tradiţii:

 

- păstrarea liniştii, a tristeţii generale pentru răstignirea Mīntuitorului

- respectarea strictă a postului

- interdicţia unor lucrări casnice şi agrare

- īngrijirea locuinţelor

- curăţirea curţilor şi a grădinilor

- spovedirea şi īmpărtăşirea

- iertarea reciprocă īntre oameni

- curăţirea caselor, primenirea şi īmpodobirea cu lucruri curate sau noi, īn special curăţirea geamurilor. Izvoarele vorbite amintesc de Lumina Īnvierii care pătrunde īn case prin ferestre.

- cinstirea sărbătorii numită Duminica Floriilor - Intrarea Domnului Iisus Hristos īn Ierusalim, zi īn care se sfinţesc, prin rugăciune şi stropire cu agheasmă, ramuri īnmugurite de salcie, care se īmpart creştinilor, ca simbol al biruinţei vieţii asupra morţii, iei īmpodobind icoanele, uşile şi ferestrele caselor. Se spune că e bine să pui o ramură sfinţită la brīu, avīnd leac īmpotriva durerilor de orice fel. La sate, oamenii cunosc efectul miraculos al ramurilor sfinţite şi le īngroapă sub brazdă, ca simbol al fertilităţii şi vegetaţiei. Īn tradiţia populara există credinţa că Maica Domnului a binecuvīntat salcia, după ce aceasta s-a transformat īntr-o punte, care a ajutat-o pe Fecioara Maria să treacă dincolo de un rīu. Un obicei necreştin  vorbeşte despre practica punerii pe foc a mugurilor sfinţiţi, pentru a īnlătura furtuna şi grindina, protejīnd astfel recoltele şi gospodăria.

 

 

Īn săptămīna dinaintea Paştelui tradiţia Deniilor atrage mulţi creştini la biserică, iar femeile poartă capul acoperit cu o năframă neagră. Nefiind atīt de stricte, atīt la oraş cīt şi la sat aceste frumoase şi profunde slujbe au crescut īn popularitate, bisericile fiind neīncăpătoare. Deniile au vechimea creştinismului, ele au existat şi īn perioada de unitate a Bisericii. Spre deosebire de vremurile vechi, cīnd Deniile erau prilej de bucurie sfīntă, astăzi mersul la Denie, de ce să nu recunoaştem, este un mijloc de socializare pentru mulţi dintre tineri. Īn Lunea Mare se scoate totul la aerisit, se văruiesc sau se curăţă şi se repară casele şi mobilierul. Se culege de pe cīmp floarea Paştelui, o floare mică, albă, care seamănă cu margareta. Floarea este dusă la Biserică īn Vinerea Mare, este aşezată pe o masă specială cu icoane, īncărcată cu flori, pe sub care se trece de trei ori, iar pentru fiecare trecere se pune cīte o dorinţă. Astfel oamenii devin imuni bolilor şi relelor. Credincioşii prezenţi la slujbă primesc din florile de pe masă, care puse la icoane, acasă, aduc bunăstare şi apără de nenorociri. Se spune din popor că īn noaptea de dinaintea Joii Mari sau īn dimineaţa acesteia, mormintele se deschid, iar sufletele morţilor se īntorc acasă. Pe alocuri, oamenii aprind focuri prin curţi, aşa-zisele ruguri funerare, crezīndu-se că, astfel, cei veniţi acasă din lumea veşnică nu se rătăcesc, practica fiind o replică precreştină la īnhumarea creştină din Vinerea Mare.

 

Plante socotite a avea virtuţi magice (boz, tei, alun), adunate de către copii sau tinere necăsătorite sīnt puse pe foc, focul este tămīiat, stropit cu aghiazmă. Īn jurul focului se aşează scaune, atītea la număr cīţi morţi sīnt īn familia respectivă, apoi se dă de pomană īn numele lor. Obiceiul se mai păstrează izolat, dar cu un caracter modern. Īn Joia Mare se prepară bucatele dulci: pască, cozonaci, faina de grīu trecīnd prin ritualul cernutului cu sita deasă. Īn vechime, cojile de ou folosite la gătit īn Joia Mare, nu se aruncau, erau păstrate şi īn Sīmbăta Paştelui se aruncau pe o apă curgătoare,  astfel, vestea Īnvierii  ajungea la Blajini, un popor mitic care, care, se zice, trăia sub pamīnt. Īn Joia Mare se fac cununi pentru fiecare membru al familiei, apoi sunt aruncate pe acoperiş, pentru a afla cine moare mai īntīii, după rapiditatea cu care ele se usucă. Īn Joia Mare nu se doarme. Cine doarme īn această zi va fi leneş tot anul īntreg. Joia Mare este considerată binefăcătoarea morţilor, cīnd ei vin la vechile lor locuinţe, ca să stea pană īn sīmbăta dinaintea Rusaliilor. Pentru ei se fac focuri īn curtea casei, ca să se poată īncălzi. Joia Mare este ultima zi din post īn care se pomenesc morţii, īn unele zone numindu-se Ziua Morţilor. Tot īn această zi se īnroşesc ouăle,  astfel ele nu se vor strica niciodată, iar urzicile nu mai pot fi consumate īncepīnd din Joia Mare. Slujba din Joia Mare este īnsemnată prin citirea celor 12 evanghelii, cīnd fetele care merg la slujbă iau o sfoară şi fac cīte un nod după fiecare evanghelie. La culcare, pun sfoara sub pernă, ca să viseze iubitul. Din Joia Mare pīnă la  Paşti, nu se mai trag clopotele la biserici, ci numai toaca. Ceilalţi credincioşi, la cele 12 evanghelii citite fac noduri unui jur, ele reprezentīnd felurite dorinţe pe care şi le pun, pentru a le putea desface, cīte un nod, la fiecare problemă, cīnd īi cer ajutorul lui Dumnezeu.

 

Ultima vineri din Postul Mare, numită Vinerea Patimilor, Vinerea Neagră, Vinerea Seacă conform tradiţiei este ziua de doliu a creştinătăţii, cīnd Iisus a fost răstignit şi a murit pe cruce. Īn această zi se ţine post negru, nu se coace pască şi nici cozonac. Īn unele locuri, īn dimineaţa acestei zile, īnainte de răsăritul soarelui, oamenii alergă desculţi prin rouă sau se scaldă fără să fie văzuţi īn ape curgătoare, sperīnd că  vor fi sănătoşi pe tot parcursul anului. Seara se merge la Denie, unde se trece de 12 ori pe sub Sfīntul Aer, spun batrīnii, cu scopuri de īnsănătoşire. Pe cel care posteşte, Dumnezeu īl va ocroti de toate bolile, va fi sănătos, īi va  merge bine tot restul anului şi va fi ajutat la necazuri şi nevoi. Legenda spune că cel care posteşte va şti cu trei zile īnainte cīnd va muri. Femeile respectă īn mod special  Sf. Vineri, ea aducīndu-le necazuri dacă ar lucra īn gospodărie. O altă practică īn Vinerea Mare este cea a scăldatului, ca īn decursul anului, nici o boală să nu se apropie de oameni. Există credinţa că cel care se cufundă de trei ori īn apa rece īn Vinerea Mare, va fi sănătos tot anul. Dacă īn Vinerea Seacă  plouă,  anul va fi mănos, iar dacă nu,  anul va fi neroditor. Sīmbăta Mare este dedicată ultimilor pregătiri pentru masă. De obicei, īn Sīmbăta Mare are loc sacrificiul mielului, din care se pregătesc bucate tradiţionale: drobul, friptura şi borşul de miel. Duminica Īnvierii este praznicul praznicelor şi sărbătoarea sărbătorilor, fapt pentru care, creştinii, timp de 40 de zile pīnă la Īnălţarea Domnului se salută cu „Hristos a īnviat !”, răspunsul fiind „Adevărat a īnviat!” Īn noaptea Īnvierii se respectă tradiţia focurile de veghe, care se aprind pe locuri īnalte, dealuri, coline. Există obiceiul saltului peste foc, pentru ca vrăjitoriile să nu aibă putere asupra celor care participă. Se spune din popor că:

 

- spălarea īn dimineaţa Īnvierii se face cu apă neīncepută, īn care se pune un ou şi un ban de metal, de argint sau de aur.

- cine mănīncă ouă prima dată īn ziua de Paşti se zice ca va fi uşor peste an.

- cine mănīncă hrean atunci cīnd vine de la biserica va fi iute şi sănătos tot anul. – hreanul pus de Paşti  īn fīntīni, curăteşte apa..

 

 Principala grijă a oamenilor īnaintea Paştelui, este de a-şi schimba comportamentele, de a īmbrăca haine noi şi de a merge la biserică pentru slujba Īnvierii, cu un coş plin cu bucate pregătite pentru sfinţire. Să ne aducem aminte de bucuria din sufletul unui copil īn clipa īn care ciocneşte un ou roşu, spunīnd cu grai cristalin: Hristos a Īnviat! Adevărat a Īnviat!, īi răspund cei care īl iubesc. Sau jocul cu cel care sparge cel mai multe ouă,  este de fapt o continuitate a tradiţiei. Apoi, īmpărtăşania, pregătirile speciale ale fiecărei gospodine, cīnd totul este făcut īn credinţă şi īn iubire, sentimente care ne fac să ne bucurăm că lumea serbează īn acelaşi timp, că există sărbători sfinte care ne unesc dumnezeeşte şi ne fac mai buni şi mai curaţi la suflet.

 

Maria Diana Popescu, Agero

www.agero-stuttgart.de

 

Impresii si păreri personale īn FORUMUL de DISCUŢII - Inseraţi un comentariu la subsolul acestui ARTICOL

Redactia Agero nu īşi asumă răspunderea pentru conţinutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, īn concordanţă cu legea presei germane. Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discuţii al Agero se face īn virtutea libertăţii la opinie şi expresie a acesteia. Punctul de vedere şi ideatica scrisorilor şi mesajelor afisate nu coincid īn mod necesar cu cele ale redacţiei. Impressum >>

       Editor, redactor sef, conceptie, tehnoredactarea Revistei Agero:  Lucian Hetco (Germania).

              Colectivul de redactie: Ion Măldărescu (Romānia), Melania Cuc (Romania, Canada), Maria Diana Popescu (Romānia), Cezarina Adamescu (Romānia)

Poşta redactiei: revista_agero@ yahoo.com