Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | În limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană | Comunicate şi apeluri

 

 

 

Umbre marunte și mărețe în Cetatea Clujului de altădată

Ioana D. Hares, Austria

 

Intr-o dupa-masa de duminica posomorata, in iarna tarzie, imi faceam plimbarea intr-unul din cele mai pitoresti locuri ale urbei mele: uriasul cimitir Hajongard. Citesc placuta stearsa de vreme cu vechiul nume al strazii: Ulita Macelarilor. Cine stie de cata vreme stau castanii acestia uriasi, straja amintirii umbrelor ce isi impletesc azi pasii cu ai mei? Cea mai veche piatra de mormant dateaza din anul 1599 si se afla in partea luterana a cimitirului. Iata! In aceast mormant se odihneste Moklos Josika, un om care a apartinut unei familii nobiliare care a dat Transilvaniei -se spune- cancelari si guvernatori . De trait, a trait in Piata Unirii in Casa cu Picioare, un palat inaltat pe locul fostei resedinte din secolul XVI-lea a principilor Transilvaniei. Si ce intamplare! - nu departe e cripta Familiilor Rhédey, cu care a si trait invecinat! Ba o cripta mandra, ba o cruce stramba de lemn de pe care timpul a sters pana si umbra unui nume de om. [Foto 1] Lucian Blaga, in fata Teatrului National, care ii poarta azi numele.

Demult, citeam despre o umbra jertita in temeliile unei cladiri. Se spune ca daca un mester zidar masoara cu o trestie sau un bat umbra unui om pe care o ingroapa mai apoi in fundatia casei, omul a carui umbra a fost furata moare dupa patruzeci de zile; apoi se transforma in stafie si bantuie locurile, facand rau celor vii, dar aparand cladirea pentru trainicia careia si-a dat viata. Aici, pe aleele acestea frumoase, unii morti impun si azi. Ma hotarasc sa fac o plimbare mai lunga, prin locurile cu poveste a Clujului. Nu departe de locul unde se odihnesc si azi, au trait cei pe care vreau sa ii vizitez azi: vechii locuitori ai Cetatii Clujului. 

Tatarii au lasat urme grele acestor locuri. Incet-incet, in timpul domniei regelui Stefan al V-lea al Ungariei, in regiunea Clujului se stabilesc mari grupuri de colonisti sasi. In anul 1405 impăratul romano-german Sigismund de Luxemburg si rege al Ungariei acorda acestei cetati dreptul de oras liber. Cei aproximativ 5000 de locuitori sasi, unguri si putinii romani, se dezvolta in cadrul breslelor mestesugaresti si il transforma treptat intr-un centru pentru productia si schimbul de marfuri. Matia Corvin, rege al Ungariei intre 1458-1490, nascut la Cluj se ingrijeste de oras, acordandu-i privilegii, drept iogagilor de a se stabili in oras si securitate in conflictele cu asezarile din jur. Breasla croitorilor, cizmarilor, tamplarilor, sapunarilor, rotarilor, olarilor, zidarilor si curelarilor finantiaza constructia si paza unui bastion de fortificatie in partea de sud-est a cetatii medievale, cunoscut astazi clujenilor sub denumirea de Bastionul Croitorilor. In forma actuala, din piatra daltuita cu creneluri, cu ziduri masive si drum de straja pe zid a fost adus la inceputul anului 1600, in perioada principelui Transilvaniei Gabriel Bethlen, protector al orasului. Principele Bethlen a fost liderul miscarii antihabsburgice din Ungaria in contextul Razboiului de 30 de ani, in care Transilvania a situat de partea puterilor oponente Sfantului Imperiu Romano-German.

[Foto 2 Baba Novac] In apropierea bastionului a fost expus de catre nobilii transilvaneni spre pilda locuitorilor trupul tras in teapa al lui Baba Novac, generalul lui Mihai Viteazul. Astazi, sculptura bravului ostas ridicata trei secole dupa moartea sa, isi pazeste umbra.

In alta parte a orasului, pe actuala Strada a Tipografiei a fost ridicata in anul 1574 o alta poarta de aparare a cetatii, numita Poarta Mica din Ulita Sapunului. Astazi locatia este cunoscuta sub denumirea de Turnul Pompierilor, asa ramas in memoria clujenilor inca din secolul al XIV-lea, dupa inaltarea constructiei si folosinta ei ca punct de observare a deselor incendii in acele vremuri.

Anterior - in preajma secolului al XV-lea - Cetatea Clujului, alaturi de cea a Brasovului, era recunoscuta la nivel european. Influente culturale au fost impuse de elita Clujului de atunci care studia la scolile din Vest, comerciantii si mestesugarii prosperau in urbea cu tipografie, baie publica, fabrica de hartie, fabrica de bere; traiul prosper si faptul ca nobilimea si clerul erau relativ ingradite nu a animat astfel spiritele acestor oameni, care nu au rezonat in motivele rascolitilor lui Gheorghe Doja din 1514.

Pasii ma poarta mai departe: ma aflu in dreptul maiestuasei Catedrale Romano-Catolice „Sfantul Mihail”.  Merg mai departe, inspre Casa Matia, cea care poarta numele pruncului ce se nastea aici, fiul lui Ioan de Hunedoara. Este un monument de artitectura care reflecta tranzitia de la stilul solemn gotic la cel renascentist. Astazi, cladirea adaposteste Universitatea de Arta si Design. Cladiri monument-istoric cu fragmente renascentiste se pot admira astazi in Piata Unirii la numarul 11, la asa numita Casa cu cap de bour cu botul strapuns de sageata, blazonul familiei Wass. Se spune ca zidurile acestei case l-au adapostit si pe carturarul Gheorghe Sincai, reprezentantul Scolii Ardelene si care s-a si ocupat de educatia copiilor. Dintre membrii acestei vechi familii nobiliara a Clujului cea mai populara este contemporanilor a contelui scriitor Wass Albert (1908-1998). Acesta este autorul romanului Sub Scaunul Domnului, o carte plina de sensibilitate si profunzime. Dupa venirea la putere a comunistilor, Wass Albert a fost gasit vinovat si condamnat la moarte prin contumacia pentru crime impotriva umanitatii, prin instigare la tortura si ucidere a 16 romani din satele Sucutard si Muresenii de Campie, dupa ocuparea Ardealului de Nord. Baronul a scapat de pedeapsa cu moartea fugind in SUA. In 1998, la varsta de 90 de ani, s-a sinucis. Ultimul proprietar al imobilului e fost contesa Wass Otilia, o personalitate cultivata, profund implicata in actiuni sociale, iubitoare de calatorii exotice si cateia ii placea sa primeasca in salonul literar organizat acasa. Citesc inscriptia de pe zidul palatului: “Virtutea aduce invidie”.

După cucerirea Ungariei de către otomani și transformarea unei treimi a teritoriului ei în pasalac, Transilvania devene principat autonom sub suzeranitate otomana. La sfârșitul sec. XVII-lea, însă, intră sub dominație austriacă. Din acele vremuri a ramas o umbra luminoasa in stil baroc-tarziu, cea a Palatului Teleki din astazi strada Kogalniceanu care adaposteste sala de lectura a Biblotecii Judetene Octavian Goga. Un alt edifiu baroc aflat in Piata Unirii nr.30 este sofisticatul Palat Bánffy, resedinta scriitorului, compozitorului, deputatului Gheorghe Banffy, baron de Losoncz. In pur stil baroc, frontispiciul poarta blazonul familiei alaturi de zeitati mitologice precum Marte, Apollo, Diana, Perseu, Minerva si Hercule grupate in jurul unui vortez asimetric plasat in ansamblu. Astazi, vizitatorii Muzeului de Arta se pot infiora in prezenta umbrelor semete ale imparatiilor Francisc I si Franz Josef care -se spune- au fost gazduite la palat.

In anul 1790 Clujul devine capital Principatului Transilvaniei. Strazile si pietele sale se vor impodobi cu 247 de lampi. Strada Iuliu Maniu din centrul orasului primeste inca de acum 2 secole suflete, intr-o arhitectura simetrica de o parte si de alta, in stilul metropolelor europene, dupa moda urbanistioca haussmanniana.

[Foto3] Bucurestiul si Clujul au beneficiat de constructii in oglinda, bazate pe planurile pariziene ale baronului Haussmann, respectiv Bulevardul Magheru din Bucuresti si actuala Strada Maniu din Cluj.

In dupa-masa aceastei duminici e atata liniste, si ce bizar, caci nu circula nici o masina.

 

Toate-n preajma vor sa spuna:

E si umbra-ntruchipare

A nimicului din Soare

A nimicului din Luna.

(Lucian Blaga, Umbra)

 

Ioana D. Hares, Austria

 

Impresii si păreri personale în FORUMUL de DISCUŢII - Inseraţi un comentariu la subsolul acestui ARTICOL

Dreptul de aproba copierea articolelor prezentate in revista AGERO apartine detinatorilor de copy-right (autorul/autoarea), care trebuie contactati si informati in timp util.  Orice preluare de texte din revista AGERO fără aprobarea autorilor și precizarea sursei intra sub incidenta "Legii drepturilor de autor".

 

Impressum

 


Revista Agero ® ist ein Markenprodukt von NewAgero, Deutschland

Chefredakteur: Lucian Hetco (Deutschland). Stellv.Chefredakteur - Maria Diana Popescu (Rumänien). Redakteure: Ion Măldărescu, Cezarina Adamescu (Rumänien)