HomeIstorieProzăJurnalisticăPoezieEconomieCulturăLimbi străineAnalize şi comentariiActualitatea germanăComunicateImpressum

 

 

George ZARAFU:

„Am servit umorul românesc  prin cincizeci de ani de editură

Dialoguri privilegiate – Maria Diana Popescu, Agero

 

MDP: Stimate domnule George ZARAFU, vă rog să ne relataţi cu umor, de unde veniţi şi  cum aţi ajuns în umor?

 

George Zarafu: Vin din familie. La memorie şi la plăcerea de a „spune la lume” ceea ce ştiu. Tata știa o mulțime de snoave (unele foarte picante) pe care le spunea la o țuică fiartă. El fiind dulgher, făcea case din lemn, repara fântânile (puțurile) comunei, iar serile stătea, cum spunem noi,  „la o parolă”.

 

El cu snoavele mărunte

Descrețea-n sat orice frunte.

Eu cu poante-adevărate

Fur un strop de-eternitate.

 

 

MDP: Care credeţi că ar fi rolul unui umorist, acum cînd toate merg pe dos în jur?

 

George Zarafu: Latinii au spus: Ridende castigat mores! Azi suntem singurii în lume care mai scoatem revista Epigrama. Marţial a introdus în epigrame poanta, făcând distincție între epitaful grecesc, care vorbea numai despre morţi. Marţial s-a adresat viilor cu scopul de a le arăta calea dreaptă, pentru că viața întinde capcane; și nu e bine să calci în ele. Noi am preluat și epigrama grecească (despre morți), dar mai ales epigrama pentru vii, spre a-i face mai buni. Epigrama nu lovește cu bâta sau cu legea, ca justiția, ci cu zâmbetul sau chiar râsul, când e bine făcută. Epigramistul nu demolează, nu înjură, arată doar calea spre îndreptare, ajută celor două părți: „vinovatul” și ascultătorul (cititorul) să se îndrepte, dacă vor; dacă nu cad în ridicol (și e mai rău). Râsul e recomandat și de medici împotriva stresului.

 

MDP: „Românul fără umor nu se poate defini, pentru că umorul este o definiţie a inteligenţei”, afirma un umorist de scenă. Dacă nu aţi fi scris umor, de ce altceva v-aţi fi apucat?

 

George Zarafu: Nu puteam să nu scriu umor, venind din familia amintită, mama înzestrându-mă cu o memorie - cum zic confrații - de elefant. Ce-mi place, țin minte. Am mai învățat și de la actorii prieteni: L. Antal, Dinu Ianculescu, Denos și alții, cum să le zic și astfel am ajuns să știu pe dinafară peste o sută de poezii și câteva mii de epigrame. Avem sute de pictori și câțiva caricaturiști, sute de poeți și doar câțiva epigramiști. De ce? Problema rămâne deschisă. Referitor la mine, precizez că nu sunt numai epigramist, am și versuri ocazionale, dar am îmbrățișat și meseria de editor. În cincizeci de ani de editură am semnat peste șapte sute de cărți de autor, multe din ele ale unor umoriști (chiar epigramiști), cărți ale lui C.Bacalbașa, Ion Mironescu, D.D. Pătrășcanu, Topârceanu etc. Iar de Cincinat și Păstorel m-am ocupat personal prin ediţiile: Cincinat Pavelescu – Versuri, amintiri, epigrame, corespondenţă (1972); Îţi mai aduci aminte, doamnă (2007); Păstorel: Bahice şi politice (1996); Zece umorişti români (1974); Cincinat, Ion şi Mircea Pavelescu – Cei trei Magnifici (2002); Epigramişti cu sau fără voia lor (1983) şi altele. Deci am servit umorul românesc prin meseria mea de cincizeci de ani de editură.

 

MDP: Unde începe umorul românului şi unde se termină plînsul   lui ? Sau invers!

 

George Zarafu: Cu umor ne naştem (mai mult sau mai puţin, dar numai cei cu talent pot să-l traducă în versuri sau proză. Atenţie: Până la Pacea de la Adrianopole (după 1829, am începuţi să tipărim ziare, apoi reviste) noi avem în spate 1892 de ani de strigătură. Asta a fost „epigrama” românească. Şi atenţie: În multe strigături descoperim poantele lui Marţial, adică acel cuvânt - poanta - la sfârşitul catrenului (sau pe aproape).  Aflăm în ele specificul epigramei latine, nu greceşti, pentru vii, nu pentru morţi. Apoi avem în biblioteci zecile şi sutele de ziare şi reviste care conţin umor cult (adică de autor). După acestea vin antologiile şi volumele de autor.  Şi revista AG PE RIME ar putea descoperi noutăţi în arhivele argeşene, dar… Apropos: De ce n-aţi face şi voi o rubrică (mai târziu o carte) în care să îi evidenţiaţi pe umoriştii argeşeni,  de la Aricescu până la Muşatescu? Plânsul umoristului se produce atunci când nu mai poate exprima ceea ce gândeşte. Unii au făcut puşcărie pentru o glumă şi au plâns în singurătatea celulei.

 

MDP: Epigrama singură poate face istorie literară? Foarte mulţi autori de epigrame practică şi alte genuri literare.

 

George Zarafu: Da, poate! Cercetaţi Revista Rebus, unde, de câţiva ani, public rubrica: Literatura română văzută de epigramişti.  Când voi publica cele 300 de catrene adunate, va fi o adevărată Istorie critică a literaturii române, alături de cea a lui Manolescu (prea subiectivă). S-ar putea aduna într-o antologie şi alte creaţii critice (rondeluri, epigramatice, sonete etc), care vizează aspecte ale creaţiei literare. Ele ar putea ajuta şi criticilor să facă aprecieri mai obiective despre operele literare.

 

MDP: Credeţi în premiile care se dau la Festivalurile Naţionale de Epigramă? Aveţi ceva de reproşat organizatorilor?

 

George Zarafu: E bine că se fac festivaluri şi se dau premii. Cu tot subiectivismul sau nepriceperea juraţilor, ele scot în evidenţă nume, creaţii, cărţi. Şi o producţie proastă (chiar premiată) nu se cocoaţă asupra celeilate. Ea tot acolo rămâne.

 

MDP: Sînteţi membru al U.S.R., colaborator la peste 65 de volume colective, sînteţi vicepreşedinte al Clubului Epigramiştilor „Cincinat Pavelescu”, ce alt  gen literar mai intră în aria  domniei voastre de preocupare?

 

George Zarafu: Volumele colective cred că se apropie de cifra 80, şi cifra nu staţionează. Am colaborat și la peste douăsute de titluri de ziare și reviste. Am fost inclus în almanahuri şi chiar cu câte-o provocare în volumele confraților. Uneori am plătit și polițe, „C-așa-i în tenis!”, vorba lui Caragiu.

 

Mi s-a dat un nume sfânt

De agricultor,

Ca să trag pe-acest pământ

Brazdă de umor…

 

Ce alt gen literar? Poezia patriotică și de dragoste. Dar puține, vreo 10-15 sunt publicate în volumul „Ghiozdanul cu pioneze” apărut la 75 de ani. Multe-mi plac și le ştiu pe dinafară. Grosul activității îl reprezintă epigrama, cam patru mii de epigrame.

 

MDP: Care sunt volumele semnate în nume propriu?

 

George Zarafu: Pauze cu aplauze, Dialog fără catalog, Ace la purtător, Zarafisme, VERSURI PENTRU COPII: Seria Miau, Ham, Chiț, Cip; Seria Moș Bărbuță; Trenul alfabetului; De la cucurigu la tic-tac; Desenăm, zugrăvim; Căluțul de ciocolată; Mac de la margine de lac; ÎN COLABORARE CU G. NAVARRA: Bolduri şi imbolduri; Ținte cu învățăminte; ANTOLOGII DE UMOR ȘCOLAR  în colaborare cu Silvestru Patița: Râdeți copii (două ediții); EDIȚII ÎNGRIJITE: Cincinat Pavelescu - Versuri, epigrame, amintiri, corespondență (în colaborare cu Victor Crăciun), Cincinat Pavelescu - Îți mai aduci aminte, doamnă..., Păstorel Teodoreanu - Bahice și politice; ANTOLOGII DE EPIGRAME: Antologia epigramei politice, Antologia umorului românesc; Epigrama clasicilor şi altele.

 

MDP: Stimate domnul George Zarafu, care ar fi darul cel mai de preţ care v-a însoţit  toată viaţa?

 

George Zarafu: Memoria

 

MDP: În climatul de libertate de după 1989 am asistat  la un reviriment al genului epigramatic. Avem un număr impresionant de epigramişti şi tot mai mulţi autori de carte umoristică. E un semn bun sau trebuie să fim îngrijoraţi?

 

George Zarafu: Dacă Eminescu în „Epigonii” arăta că a venit după ce a avut de unde alege, indicând și autorii și noi va trebui să ne mulțumim cu faptul că cei ce vin după noi au de unde alege.

 

MDP: Shakespeare spunea că „soarta unei glume nu depinde de gura care o spune, ci de urechea care o ascultă. Sînt multe urechi ciulite la „zarafisme”?

 

George Zarafu: Asta nu am de unde să știu. Repet catrenul lui Alecsandri când i s-a spus că e unul mai mare ca el:

 

E unul care cântă mai bine decât mine?

Cu-atât mai bine țării și lui, cu-atât mai bine!

Apuce înainte s-ajungă tot mai sus…

La răsăritu-i falnic se-nclină-al meu apus.

 

Și o vorbă a estetului Pascadi: „Valorile literare nu se suprapun. Se așează unele lângă altele”.

 

Maria Diana Popescu în dialog cu umoristul şi scriitorul George Zarafu

www.agero-stuttgart.de

 

Impresii si păreri personale în FORUMUL de DISCUŢII - Inseraţi un comentariu la subsolul acestui ARTICOL

       Editor, redactor sef, conceptie, tehnoredactarea Revistei Agero:  Lucian Hetco (Germania).

              Colectivul de redactie: Ion Măldărescu (România), Melania Cuc (Romania, Canada), Maria Diana Popescu (România), Cezarina Adamescu (România)

Poşta redactiei: revista_agero@ yahoo.com