HomeIstorieProzăJurnalisticăPoezieEconomieCulturăLimbi străineAnalize şi comentariiActualitatea germanăComunicateImpressum

 

 

FLORINA MARIN – Astrologul pictor

„UNDE EXISTĂ VALOARE, EXISTĂ ŞI APRECIERE”

 

Dialoguri privilegiate

Diana Popescu, Agero

 

MDP: Stimată Florina Marin, sînteţi pictor şi astrolog. Cum vă împărţiţi timpul?

 

Florina Marin:  Pentru mine pictura şi astrologia ar avea o importanţă egală, dar timpul alocat este o reflectare a principiului „fiecare lucru la timpul lui”. Multă vreme nu l-am înţeles în adevăratul lui sens, dar, odată cu pătrunderea tainelor astrologiei, am aflat că există un timp bun şi un timp mai puţin favorabil pentru ceea ce facem. Aşa se întâmplă că uneori mă dedic picturii, într-o minunată uitare de sine, iar alteori dedic ore în şir studiilor astrologice, şi astfel timpul devine o împletire fericită a ceea ce îmi place să fac.

 

MDP:  Borges afirma că toţi artiştii creează în spiritul secolului lor şi că poţi recunoaşte stilul epocii care se repetă de la un creator la altul...

                

 

Florina Marin:  Da, cred că există o legătură strânsă între epoca în care trăiesc şi creaţia mea, pentru că, altfel, ar însemna să nu mă supun legilor fundamentale ale evoluţiei - lucru imposibil. Dacă ar fi să aleg un element comun al lucrărilor mele din ultimul timp, în care sper că începe să se contureze un stil, ar fi redarea frumosului prezent în cele mai simple forme ale materiei, în cele mai banale sau cele mai neînsemnate, deoarece aici reuşesc să descopăr acele sensuri adânci, ascunse în esenţa lucrurilor. Probabil că aceasta este semnificaţia epocii noastre, aşa cum spunea Jorge Luis Borges, fiindcă aţi făcut referire la el: „frumuseţea este ca o senzaţie fizică, (…) frumuseţea ori o simţim, ori n-o simţim”, sau, cu alte cuvinte, trecerea de la percepţia frumuseţii prezente în forme şi culori, la percepţia frumuseţii ca stare. La şcoală avem deplină libertate în alegerea unui stil propriu de exprimare, iar influenţa benefică asupra noastră, a elevilor, vine din partea domnului profesor exact pe această direcţie: de a căuta să redăm starea şi nu substanţa. Deci, putem vorbi azi mai degrabă despre tendinţe în artă decât despre un stil specific epocii. Şi să nu uităm că, pe de altă parte, întotdeauna există şi deschizători de drumuri, cei care, prin depăşirea acumulărilor anterioare timpului lor, aduc progresul, ies din tipare, respectiv iniţiază un nou curent, sau chiar o nouă epocă în artă.

 

MDP:  Un pictor are şi raţiuni comerciale? Trăim vremuri în care nu se mai poate face artă numai de dragul artei.

       

Florina Marin:   Desigur că şi un pictor are raţiuni comerciale, nimeni nu trăieşte în afara societăţii şi face şi artă. Atunci pentru cine ar face-o? Dar artă de dragul artei a existat şi există, pentru că adevărata artă este făcută doar din drag de artă! Raţiunile comerciale sunt un efect al interacţiunii umane şi al nevoii de a susţine existenţa, iar atunci când ele devin un scop şi nu un mijloc, nu mai avem de-a face cu arta… e altceva.

 

MDP: Am remarcat în opera dumneavoastră inflexiuni astrale, conexiuni zodiacale.. Să ne abatem puţin şi asupra acestui lucru.

       

Florina Marin:    Poate este prea mult spus „opera” mea, pentru că mă simt încă la început în ceea ce înseamnă o creaţie unitară şi ştiu că mai am de învăţat. Dar este adevărat că aşa am primit un imbold serios pentru a realiza expoziţia personală de anul trecut, observând în lucrările mele o anume simbolistică a unor calităţi zodiacale, fie acelea specifice, fie a celor către care nativii sunt chemaţi să se îndrepte în decursul existenţei lor. Am intitulat expoziţia „Mesaje subtile: de la astre la arte”, tocmai datorită celor douăsprezece lucrări legate de Semnele Zodiacale, pe care le-am prezentat şi în octombrie 2007, cu prilejul celui de-al III lea Congres al Asociaţiei Astrologilor din România, (asociaţie din care fac parte).

      

MDP: Occidentalii sînt interesaţi de pictura românească? Unde, în străinătate, au fost achiziţionate lucrări ale dumneavoastră?

      

Florina Marin:   Acolo unde a existat valoare a existat şi apreciere, mai devreme sau mai târziu, mă refer la artiştii români care s-au afirmat în arta universală. Totul este să aibă curajul de a ieşi în Occident pentru că, dacă alţii au putut, noi de ce n-am putea? Eu am avut ocazia să primesc aprecieri frumoase din partea unor occidentali veniţi în România la puţină vreme după ’89, aşa încât lucrări ale mele se găsesc în Elveţia şi în Germania.

       

MDP: Cum se pătrunde în spaţiul galeriilor? Cred că nu e uşor.

       

Florina Marin:   Într-adevăr, nu este uşor să expui, să organizezi o expoziţie, mai ales când nu ai studii universitare în domeniu şi este vorba despre spaţiile Uniunii Artiştilor Plastici. Dar nu este imposibil, depinde de cât de tare îţi doreşti acest lucru… Artistul contemporan are şi necazuri? Care ar fi fondul lor? Artistul contemporan este şi el tot un om, supus dorinţelor, tentaţiilor, greşelilor, şi, deci necazurilor, trăieşte şi el acelaşi timp şi în acelaşi spaţiu. Dar, spre deosebire de oamenii aşa-zis obişnuiţi, el are ceva în plus, un dar de la Dumnezeu de care trebuie să ţină seama şi să-l folosească aşa cum se cuvine, pentru că nu i-a fost dat întâmplător. Statistic vorbind, nu cred că se poate generaliza fondul problemelor artiştilor decât în raport cu problemele de natură socială, care ţin de contextul vieţii actuale. Faptul că în România lumea politică este mult în urma capacităţii şi potenţialului uman, intelectual şi creator al românilor în general - fapt foarte evident şi recunoscut pe plan extern-, face ca viaţa, progresul, starea artei şi culturii să fie un handicap naţional, după părerea mea. Cred că, dacă vrem să schimbăm ceva, trebuie să fim mult mai exigenţi şi mai intoleranţi faţă de cei care ne conduc politic.

      

MDP:  În toata lumea, e o onoare să fii artist matissian sau cezanian, spre exemplu. Putem vorbi despre un curent al şcolii de pictură româneşti? Singurii care pomenesc de profesorii lor, cu convingerea că le datorează direcţia în artă, sînt studenţii lui Ciucurencu şi ai lui Corneliu Baba. Ce părere aveţi?

       

Florina Marin: Onoarea vine când recunoşti că ai învăţat ceva de la cineva, indiferent cât este el de cunoscut. Curente în pictura românească sunt şi în rândul elevilor şi studenţilor unor profesori mai puţin celebri ca artişti, dar foarte apreciaţi ca dascăli, deci cred că este vorba aici despre recunoaşterea din partea discipolului a faptului că s-a bucurat de şansa de a avea un profesor bun, care l-a ajutat să progreseze, să-şi valorifice propriul talent. A purta recunoştinţă este o chestiune de sinceritate şi de respect, pe care eu nu o privesc ca pe o datorie, ci ca pe o bucurie, pentru că sentimentul acesta, pe care îl numesc „noroc de oameni”, vine în momentul în care îmi dau seama că am în preajmă oameni care mă ajută să mă pot depăşi pe mine însămi, indiferent de domeniu. Aşa am simţit eu, avându-l ca îndrumător pe domnul Mihai Şerbănescu, un foarte bun profesor şi un nume deja în pictura românească. Probabil că, în curând, veţi auzi nu numai de „babişti”, ci şi de „şerbăneşti”!

      

MDP:  Care este şansa unui pictor din provincie să se afirme pe plan naţional?

 

Florina Marin:   Şansa este ceva care ţine foarte mult de felul în care omul este conştient de calea şi de dorinţele sale, de încrederea pe care şi-o acordă el însuşi, restul va veni de la sine. Speranţa şi optimismul, împreună cu munca şi curajul nu au dezamăgit pe nimeni, niciodată. Talentul poate veni pe lume oriunde, dacă ne gândim la Brâncuşi, ca să dau un singur exemplu, născut la Hobiţa, în Gorj… Depinde de cel care îl posedă, ce doreşte să facă cu el. Dacă drumul este mai greu sau mai pe ocolite nu înseamnă că nu poate ajunge, cândva, acolo unde trebuie.

 

MDP: Amprenta artistică vă este cunoscută în ţară şi în lume, dar am vrea e să cunoaştem şi drumul pînă la ea. Cînd aţi început să pictaţi?

       

Florina Marin:   Pictura este lumea de care m-am simţit atrasă încă din clasele primare, vizitând o expoziţie care m-a fascinat. Timpul meu liber însemna posibilitatea de a desena, de a mă juca încercând să redau ceea ce era mai frumos în cărţile de poveşti. Primele îndrumări le-am primit prin clasa V-a , de la profesorul de desen, sculptorul Corneliu Marinescu. De atunci pictura a fost pentru mine o preocupare de suflet, mai mult sau mai puţin constantă, dar cu cele mai frumoase satisfacţii. Mai târziu am resimţit foarte profund regretul că nu am urmat o carieră artistică şi am dorit să urmez, cel puţin, cursurile unei Şcoli de Arte. Acum sunt absolventă la Clasa profesorului şi pictorului Mihai Şerbănescu, a Şcolii de Arte „Octav Enigărescu” din Târgovişte.

 

MDP: Unde aţi expus pînă acum?

       

Florina Marin:  Până a începe cursurile la Şcoala de Arte am expus o singură dată, în 1985 la Clubul Petrolistului din Moreni, oraşul meu natal, care nici acum, ca şi atunci, nu are un spaţiu expoziţional, deşi se mândreşte în ţară şi străinătate cu artiştii săi, mai tineri sau mai vârstnici. Din 2005 până azi, am participat la toate expoziţiile organizate de Şcoala de Artă. De asemeni, am participat la toate concursurile organizate de Şcolile de Arte din ţară, şi am avut o expoziţie personală la Galeriile „Sever” din Târgovişte, anul trecut, în noiembrie.

     

MDP:  Dar despre nota personală care particularizează universul dumneavoastră artistic?

       

Florina Marin:  Fiecare creator ajunge la un moment dat la o notă personală, dar, pentru a îmbogăţi paleta viziunilor artistice contemporane, trebuie să parcurgă multe trepte ale cunoaşterii, şi nu mă refer aici numai la cunoaşterea din domeniul artistic, ci şi la subordonarea talentului creator descoperirii sensului său spiritual, care îi este propriu ca şi formula AND-ului. În ceea ce mă priveşte, pot spune că, până acum, căutările mele de natură spirituală s-au regăsit pe pânză, spre marea mea surpriză şi bucurie în acelaşi timp. Uneori subiectele vin să îmi răspundă unor întrebări care mă frământă, alteori maniera de a reda cele mai comune lucruri are o încărcătură specială prin amănuntele care produc emoţie sau prin semnele de întrebare ale celor ce privesc, iar inspiraţia o percep ca pe un dar divin pe care îl primesc spre a-l împărţi cu ceilalţi…   

MDP:    Cum sînt priviţi pictorii în societate?

       

Florina Marin:    Există ochi în societate care văd şi apreciază, dar există mult mai mulţi ochi care nu văd şi rămân total indiferenţi faţă de artă sau de cei care fac artă, nu numai faţă de pictori. Aşa a fost mereu şi nu putem să avem pretenţia de a schimba pe cineva în mod forţat. Cine simte nevoia este binevenit spre a se bucura de ceea ce vede şi simte… Eu spun adesea: fiecare cu lumea şi convingerile sale!

       

MDP Care este cartea de vizită a artistului plastic Florina Marin?

       

Florina Marin:    Cartea mea de vizită este cumva inedită pentru că este una mai mult virtuală. Cei care mă cunosc în oraşul meu mă asociază imediat cu înclinaţiile artistice manifestate aproape în orice fac, sau cu lucrările mele pe care le au acasă, destul de multe, de altfel, realizate de-a lungul timpului. Şi aşa se întâmplă foarte repede în orice mediu pătrund. Aceasta este pentru mine o reală bucurie şi mi se pare că aprecierile cele mai de valoare constau în amintirea frumoasă pe care o păstrează cineva despre mine, în sentimentele deosebite pe care oamenii le resimt în faţa unui tablou al meu. Premiile obţinute în 2007 la concursurile naţionale ale şcolilor de arte de la Galaţi şi Piteşti, respectiv Premiul Special al juriului la secţiunea „grafică” la Galaţi şi Premiul I la „pictură” la Piteşti, sunt dovada că munca mea îşi găseşte recunoaşterea publică.

 

MDP: Ce ambiţii aveţi în domeniul picturii?

      

Florina Marin:   Cu toate că sunt un om perseverent atunci când îmi propun, nu mi-am fixat nişte obiective extraordinare în acest domeniu pentru că oricum voi merge în ritmul şi pe drumul pe care am pornit, atentă la tot ce voi întâlni şi acordând fiecărui lucru importanţa pe care o merită. Spun aşa pentru că am observat ceva: din ceea ne dorim să facem, multe nu reuşim să împlinim. De ce credeţi? Pentru că ceea ce rămâne remarcabil în urma noastră este, cel mai adesea, ceea ce nu am vrut să facem decât constrânşi, lucrurile de care ne-am temut, dar a trebuit să ne măsurăm cu ele, sau lucrurile pe care nici nu am visat că le-am putea realiza. De exemplu, când întrebi pe cineva despre lucrările lui Michelangelo, se duce cu gândul mai întâi la pictura din Capela Sixtină, chiar dacă el este cel mai mare sculptor al Renaşterii.

      

MDP: La ce lucraţi acum? Cînd primim invitaţie la o nouă expoziţie marca Florina Marin?

      

Florina Marin:   În general subiectele vin în momentele în care raţiunea se odihneşte şi gândurile călătoresc pe alte coordonate sau planuri, când încă nu am terminat lucrarea pe care o am pe şevalet… Dat fiind acest ritm, este posibil ca invitaţia să vină destul de curând. Voi fi prezentă în fiecare expoziţie în care o să am prilejul să expun pentru că, aşa cum am spus, rostul, sensul creaţiei, aşa cum îl concep eu, este acela de a crea emoţie, bucurie, sentimente, de a transmite ceva celor ce privesc…

 

Maria Diana Popescu (Agero)

în dialog cu pictorul şi astrologul FLORINA MARIN

 

Impresii si păreri personale în FORUMUL de DISCUŢII - Inseraţi un comentariu la subsolul acestui ARTICOL

Redactia Agero nu îşi asumă răspunderea pentru conţinutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, în concordanţă cu legea presei germane. Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discuţii al Agero se face în virtutea libertăţii la opinie şi expresie a acesteia. Punctul de vedere şi ideatica scrisorilor şi mesajelor afisate nu coincid în mod necesar cu cele ale redacţiei. Impressum >>

       Editor, redactor sef, conceptie, tehnoredactarea Revistei Agero:  Lucian Hetco (Germania).

              Colectivul de redactie: Ion Măldărescu (România), Melania Cuc (Romania, Canada), Maria Diana Popescu (România), Cezarina Adamescu (România)

Poşta redactiei: revista_agero@ yahoo.com