Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | În limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană | Comunicate şi apeluri

 

 

Interviu cu Dr. Ion Coja

 

Vaclav Havel?

 

Petre Burlacu

 

Domnule profesor ION COJA, a murit Vaclav Havel, marele disident. A fost înmormîntat cu funeralii mondiale, aș zice. Cât a fost de importantă contribuția sa la căderea comunismului?

 

A fost foarte importantă, desigur. Probabil că „mișcarea Goma” de la noi a pornit și sub imboldul venit de la Praga! Carta 77, parcă așa se numea mișcarea inițiată de Vaclav Havel, a făcut o impresie puternică la vremea aceea. Mi-aduc bine aminte. Dar, firește, mi-aduc mult mai bine aminte de vara lui 1968. După primăvara de la Praga, în 1968 a urmat „vara de la București”, încununată cu manifestația de la București, din august 21, și celebra cuvîntare a lui Nicalai al nostru, cum îi zicea Petre Țuțea când nu-l înjura... Ce emoții! Ce exaltare generală a fost atunci?!...

 

Vă invit la o discuție despre partea ascunsă a evenimentelor, inclusiv a personalității lui Vaclav Havel.

 

Ce se știe mai puțin despre Vaclav Havel este că era, ca dramaturg, ca scriitor, cam foarte mediocru!... Am însă o amintire personală, pot zice. Eu am încercat să intru în legătură cu el sau cu vreun consilier de-al lui și n-am reușit nicicum, nici măcar adresându-mă ambasadei cehe de la București! Din pricina asta, recunosc, am un dinte mic, de lapte, împotriva lui Havel și ai lui. Un mic parti pris! O să te întrebi de unde și până unde era Vaclav Havel obligat în vreun fel să reacționeze la „avansurile” mele!... Păi, eu, domnule Petrică, mă aflu într-o poziție specială față de cehi! Puțini sunt românii care merită din partea cehilor mai multă considerație și mai mult respect! Inclusiv din partea lui Vaclav Havel, Dumnezeu să-l odihnească și să-l ierte!

 

Interesant ce spuneți! Vorba lui Marin Preda: pe ce vă bazați?

 

Pe faptul că în 1969, după ce s-a petrecut la Praga tragedia cu tînărul student Jan Palach, care și-a dat foc în centrul Pragăi, în semn de protest față de ocuparea Cehoslovaciei de trupele sovietice, eu am reacționat ca puțini alții, ca nimeni altul, atât am fost de impresionat! Și am scris o piesă de teatru, Requiem pentru Jan Palach intitulată. O piesă anti-sovietică și, implicit, anti-comunistă! Am avut meciul meu cu Securitatea după aceea, nu mi-a fost ușor, dar trec peste capitolul ăsta, nu avem timp acum. Piesa nu se putea juca înainte de 1990 nici la București, nici la Praga. După 1990 am încercat s-o fac cunoscută în Cehia, unde era locul cel mai potrivit să fie montată: am mers și am dus piesa la ambasadă, la atașatul cultural, cu traducerea în engleză, am luat legătura cu lectorul de limba cehă venit la București, i-am trimis piesa unei doamne care traduce din română în cehă, prin Internet i-am scris lui Vaclav Havel, consilierilor săi, și nicio reacție! Nici cel mai mic gest de „feed back” din partea lor!... Măcar din minimă politețe! Nu cred că se întâlnesc prea des cu o situație precum cea în care i-am pus eu! S-au făcut că plouă, că nu există acea piesă! De ce? Mister total pentru mine.

 

Poate că piesa nu este, literar vorbind, o piesă reușită! Poate că nu corespunde unor exigențe artistice firești! Subiectul, oricât ar fi de pasionant, de important, nu salvează un text mediocru! Dumneavoastră știți mai bine dacă așa stau lucrurile!

 

Piesa Requiem pentru Jan Palach au mai citit-o și alții. I-a plăcut lui Ioan Petru Culianu care a și tradus-o în franceză, i-a plăcut lui Petrică Ionescu, care a citit-o în 1984 și a vrut s-o monteze în Franța, i-a plăcut și lui Alberto Eraso, care a tradus-o în engleză și a vrut s-o monteze în SUA, în 1990. Nu este o piesă „foarte mediocră”, ci foarte bună! După 1990, cel puțin în România, s-a ivit însă pentru mine o problemă: foarte mulți oameni nemulțumiți, mai ales tineri, au amenințat că-și dau foc în semn de protest față de guvernarea post-decembristă. M-am temut că dacă se joacă la noi piesa, cu succes, cu ecourile meritate și scontate, ar putea să devină un imbold la comiterea nefericitului gest la care a recurs Jan Palach. Așa că nu am insistat să fie jucată în țară. Bașca faptul că oricum nu prea sunt eu jucat, ca autor de teatru!... Îmi cunosc limitele. Sunt eu cel mai mare dramaturg român în viață, dar cu precizarea făcută de Marian Popa: cel mai bun dintre dramaturgii nejucați, aflați cu piesele în sertar!... Dar în Cehia?! Nici o reacție?! Am rămas cu impresia că îi deranjează piesa mea că există! Că s-a găsit un nebun să o scrie!... Așa cum i-ar deranja pe mulți din clasa noastră politică o piesă despre sacrificiul tinerilor care au fost parașutați în România ca să sprijine lupta partizanilor din munți!... Crezi că ar monta-o Caramitru la Național sau Mircea Diaconu la Nottara?!

Pe scurt, caut o explicație pentru această nepăsare „cehă”! Ca să nu-i zic altfel, îi zic lipsă de reacție! Dar a fost altceva!

 

Vă referiți astfel și la Vaclav Havel personal?

 

Mi-e greu să cred că însuși Vaclav Havel a știut de piesă și n-ar fi reacționat! Dar la fel de greu mi-e să cred că nimeni nu i-a făcut cunoscut că există o piesă despre Jan Palach, scrisă de un străin! Nu de un ceh! Detaliul acesta trebuia să conteze în favoarea mea, a interesului ceh pentru textul meu! Nu pot să nu reacționez eu la acest comportament aberant!

 

Și cum reacționați?

 

Încep să iau în serios vorbele mai ciudate care umblă prin târg!... Încep să fiu suspicios cu privire la cehi! I-am provocat, iar ei nu au reacționat cum m-am așteptat. Iar eu m-am așteptat la o reacție conformă cu Carta 77 și cu primăvara de la Praga. Dacă nu au reacționat în conformitate cu aceste două repere, mă întreb dacă nu cumva reperele sunt false! Logic?

 

Din nou vă întreb pe ce vă bazați?

 

Ai să te miri, dar cel mai mult mă bazez pe meciul de fotbal jucat de Dinamo București în toamna anului 1968 în Cehoslvacia. Dacă nu mă înșel, cu Banik Ostrava.

 

Chiar că mă mir!

 

Dar ce m-am mirat eu atunci!... Era la câteva săptămâni de la refuzul României de a invada banditește Cehoslovacia și mă așteptam ca cehii să-i primească cu urale pe românii de pe teren! Măcar cu aplauzele bunei cuviințe! Măcar cu ...nimic! Dar nu! I-au primit cu huiduieli pe români și i-au huiduit tot meciul, cum nu am mai văzut echipă să fie huiduită! Și s-a jucat atunci meciul tur, deci nu erau niscai resentimente de după primul meci! M-a marcat această întâmplare! Era absolut de neînțeles între oameni de onoare!

 

Și totuși ce înțeles i-ați dat?

 

M-am gândit că refuzul românesc le-a dovedit cehilor că ar fi putut și ei să încerce să reziste, să pună mâna pe arme și să se apere, așa cum se arătaseră românii gata la orice sacrificiu! Rușii, dacă au văzut că nu pot intra în România fără vărsare de sânge, n-au mai intrat! În Cehia au intrat însă ca-n brânză pentru că știau că nimeni nu se va opune! Decât cel mult prin declarații și flori presărate înaintea tancurilor!... Așadar, prin atitudinea românilor, cehii au avut ocazia să constate că au ales varianta cea mai lașă, mai penibilă, mai jenantă! Am încercat să mă pun în pielea lor și nu m-am simțit deloc bine! Evident, în aceste împrejurări, cehii ar fi preferat să nu existe opoziția românească care îi punea într-o lumină tare proastă! Comportamentul atât de demn, de bărbătesc al românilor lui Ceaușescu – îi pot numi așa pe românii din august 1968, nu putea să placă unor oameni care s-au dovedit fără cultul onoarei și al bărbăției!

 

Vorbiți astfel despre cehi în general?

 

Vorbesc astfel despre cehii care i-au huiduit pe români la acel meci!... Tot stadionul! Niște lepădături! Fac o paranteză: a fost atunci, după august 1968, arestat un general român acuzat că a trădat și le-a predat rușilor niște documente privind schema de apărare a României în cazul unei invazii sovietice. Generalul Șerb, dacă nu mă înșel. Arestat și anchetat, generalul a cerut să vorbească cu Ceaușescu, să se explice către acesta. În fața lui Ceaușescu a pretins că gestul său a fost salvator pentru Țară, deoarece rușii nu prea credeau că suntem dispuși să ieșim la bătaie. Documentele furnizate de el rușilor i-a convins că „nebunul” de Ceaușescu nu glumește și că avea susținerea tuturor românilor ca să reziste invaziei sovietice cât se va putea.

 

Avea și susținerea lui Ion Coja? Câți ani aveați?

 

Aveam 26 de ani! N-aș putea spune că eram încântat de perspectiva de a fi mobilizat și trimis pe front, tranșee etc. Mi se părea chiar că Ceaușescu ne trimite să murim ca să-i apărăm lui scaunul!... M-a impresionat atunci maică-mea: eram trei bărbați în casă care puteam fi mobilizați și trimiși să ne punem pielea la bătaie. Să murim, eventual! Mama era cu totul de acord să mergem la război! Mă uitam la ea și nu-mi venea să cred că nu reacționează instinctul matern din ea, ci instinctul național, mult mai puternic! Altminteri, pentru copiii ei era ca o leoaică!... Dar țara părea mai presus de orice în acele zile... Mi-a dat o lecție atunci...

S-a mai petrecut atunci un moment extrem de semnificativ, despre care am aflat abia de curând: Ceaușescu s-a adresat lui Tito, cerându-i permisiunea ca în caz de invazie a trupelor rusești, dacă nu vom putea respinge atacul rusesc, guvernul și o parte a armatei să se poată retrage pe teritoriul Iugoslaviei, pentru a organiza rezistența la ocupație. Și ce a răspuns Tito, marele nostru prieten? Că permite asta, cu condiția ca trupele românești să fie dezarmate la intrarea în Jugoslavia!... Rămâne cum am zis eu, iar unii spun că înaintea mea a spus-o altul, unul, Nicolae Iorga: noi, românii, avem un singur vecin pe care putem conta: Marea Neagră!...

 

Când ați spus asta?

 

În 1990, când am aflat cât de implicați au fost sârbii în evenimentele din decembrie! Pasămite, Miloșevici și ai lui râvneau la Banat, la Timișoara, să le anexeze, în caz că România se va dezintegra, cum sperau ei!... Demenți! I-a bătut Dumnezeu și s-au dezintegrat ei! Repet: sârbii au fost mai activi decât ungurii în 1989!... Păcat! Păcat de unguri că au pierdut supremația în materie de anti-românism! Nimic nu-i veșnic!...

 

Ce se mai vorbește prin târg?

 

Trec peste prostia, mai exact spus ticăloșia de sorginte KGB-istă, cum că Ceaușescu a fost în bună înțelegere cu Moscova în august 1968! Dumitru Tinu este unul dintre agenții KGB care au încercat să lanseze măgăria asta! Marea surpriză este să afli, din gura târgului, că Dubcek și ai lui ar fi fost în înțelegere cu rușii, cu Brejnev!... Ce zici de asta?

 

Bucureștiul ăsta este un târg teribil! Să te ferească Dumnezeu să ajungi în gura lui! Deci ce zice Vocea Bucureștiului?

 

Zice ceea ce Vocea Americii nu a recunoscut niciodată! Și anume că invazia rușilor în Cehoslovacia ar fi cea mai mare cacealma pe care a înghițit-o vreodată anglo-americănimea! Privește puțin pe hartă: Cehoslovacia, dintre toate statele comuniste, este cea mai avansată spre Occident! Atinge meridianul cel mai vestic! Nu era normal ca acolo, în extremitatea de Vest a Cehoslovaciei, a lagărului comunist, să-și amplazeze rușii rachetele? Până în 1968 rușii nu aveau însă nicio rachetă amplasată în Cehoslovacia. Nici măcar trupe nu aveau în Cehoslovacia! După așa zisa invazie au adus și trupe, au amplasat și rachete, iar Occidentul nu a avut nimic de zis!

 

Adică?

 

Adică avea nevoie Moscova de un pretext ca să aducă trupe în Cehoslovacia și să le amplaseze la extremitatea de Vest a imperiului. Americanii și occidentalii nu ar fi acceptat să vadă trupe rusești și silozuri de rachete că răsar peste noapte la granița lor de Est, ar fi fost clar o escaladare a războiului rece. Dar așa, pretextând sovieticii o agresiune, o răfuială pe teme ideologice, pe chestiuni de nuanță – dar în interiorul Pactului de la Varșovia, între partide frățești!, americanii nu mai aveau ce zice și n-au zis mai nimic! Au crezut că se aplică teoria suveranității limitate, cu care erau de acord! În realitate era vorba de o amplă dislocare de forțe militare, cu care n-ar fi fost de acord! I-au păcălit rușii de nu s-au văzut! Se pare că în vara lui 1968 au fost în Cehoslovacia mari manevre ale pactului de Varșovia, la care nu știu dacă România a participat, dar sigur e că a participat Rusia... La sfârșitul manevrelor armatele rusești nu s-au mai întors acasă, ci au rămas în Cehoslovacia, mai dispersate, prin pădurile din Nord-Est, dar au rămas acolo, în așteptarea evenimentelor din august 1968. În felul acesta, deplasarea de efective militare rusești importante nu a mai fost ușor de detectat din sateliții americani sau alte „radaruri” de informare militară... Așadar, în 1968 Moscova avea nevoie să intre în Cehoslovacia cu trupe masive, dar nu pentru a înăbuși disidența lui Dubcek, ci pentru a masca avansarea spre Occident a trupelor sovietice. Nu uita conducătorii Cehoslovaciei, autorii „primăverii”, cine erau! Generalul Svoboda, fost general în armata sovietică, și Dubcek, cu ani îndelungați petrecuți la Moscova! Anii de formație!...

 

Pot să declar solemn că nu vă cred?

 

Poți să nu crezi, căci nici eu nu știu ce să cred și nu cred nimic, ci doar înregitrez ipotezele emise de alții. Sunt și puțin subiectiv, așa cum ți-am spus! Dar examinez aceste ipoteze și le comentez cum pot și eu! Nu uita că în 1989, revoluția de catifea de la Praga, o știe toată lumea, a fost organizată și dusă până la capăt de KGB și tovarășii lor de la Praga printr-o diversiune: studentul care a fost omorît de forțele de opresiune nu era student, ci agent secret, iar de murit nici măcar n-a murit, ci a făcut pe mortul! Moartea sa însă a emoționat toată Praga și a produs ieșirea în stradă a zeci de mii de oameni! Deci, pe scurt, revoltă anti-comunistă în tot lagărul comunist din Europa Răsăriteană organizată și patronată de KGB!... Unde KGB nu a avut controlul, în China, Cuba și Coreea de Nord, „revoluția” anti-comunistă nu s-a fost produs! August 1968 a fost un mizilic față de ce s-a întâmplat la sfârșitul lui 1989!... Autorul a fost același!

Dar să rămânem în Cehia! Țară în care instaurarea comunismului, după război, a fost cerută de toată lumea, de toți cehii! Nu ca în România!... Repet: venirea la putere a comuniștilor în Cehoslovacia s-a produs ca act de voință a poporului ceh!... Ce-o fi fost în capul lor?!... Întrebarea care se pune privește familia lui Vaclav Havel, tatăl acestuia!... În ce mediu intelectual, moral etc., s-a născut și a crescut Vaclav Havel dramaturgul, căci pe taică-su îl chema tot Vaclav, Havel este numele de familie... Unii, tot aici, în gura târgului, susțin că Vaclav tatăl a colaborat bine cu ocupantul german, precum și cu cei care au urmat!... Dacă așa o fi, atunci...

 

Atunci e cam grav! Înțeleg unde bateți! De la cine aveți aceste informații?

 

De la un fost student, le culege din documente americane desecretizate în ultimii ani! Este pasionat de fenomen!

 

Care fenomen?

 

Minciuna instituționalizată! Minciuna în care trăim pe această minunată planetă albastră. De unde vine și expresia despre situația de pe planetă, că este cam albastră...

 

Face biografia lui Vaclav Havel parte din această minciună?

 

Dacă mă uit la marii mincinoși de pe planeta albastră care au ținut să-i aducă un ultim omagiu, în frunte cu Emil Constantinescu și Traian Băsescu ai noștri... Nu a fost prea onorant pentru Havel!

 

Paul Goma? Toată lumea face legătura dintre Paul Goma și Carta 77. E corectă această legătură?

 

Cred că nici Paul Goma nu o neagă. Carta 77 făcea parte din contextul momentului istoric. Paul Goma, ca și noi, am luat-o de bună! O fi fost și acolo mâna cea lungă a KGB-ului?.. Oricum, Paul Goma a fost autentic, sincer, oblu! A fost „pe bune”! N-a fost făcătura nimănui! Este autorul propriei biografii! Toată stima!

 

Și cu piesa dumneavoastră despre Jan Palach cum rămâne?

 

Cum să rămână?! Ea a fost publicată de Mihai Ungheanu și Valentin F.Mihăescu în „Revista Nouă”, există deci... Cred că este și pe site-ul meu. Problema este cu Jan Palach!... Dar deocamdată gata. Punct!

 

O ultimă întrebare: vorbiți mereu de cehi, nu și de slovaci.

 

Păi nici ei nu vor să fie confundați. Slovacii, unii dintre ei, mai intelectuali, susțin că slovacii, ca popor, sunt daci slavizați. Da, da! Daci slavizați! Nu vor să fie confundați cu cehii!... Le dau dreptate!  

 

Dar ce s-a întâmplat cu acel general Șerb?

 

Se pare că a primit domiciliu forțat într-o comună din Dâmbovița unde, după 1990, a fost ales primar!... O fi adevărat? O mai fi trăind?... Nu știu!

 

Nimic nu știți! Dar ziceți că le știți pe toate! Să fiți sănatos și la pungă gros!

 

La Mulți Ani! La Mulți Ani tuturor! La Mulți Ani Frumoși!

 

25 decembrie 2011

 

A consemnat Petre Burlacu

 

Impresii si păreri personale în FORUMUL de DISCUŢII - Inseraţi un comentariu la subsolul acestui ARTICOL

 

Revista Agero ® ist ein Markenprodukt von NewAgero, Deutschland

Chefredakteur: Lucian Hetco (Deutschland). Stellv.Chefredakteur - Maria Diana Popescu (Rumănien). Redakteure: Ion Măldărescu, Cezarina Adamescu (Rumănien)