indexrevista agero | poezie | proza | cultura | istorie | jurnalistica | anunturi

Sä aibä Romänia doua Delte?

de  Dani Rockhoff

 
Teama de tzäntzari m-a impiedicat sä fac vreodata planuri de concediu in Delta Dunärii. Si totusi, vizitänd la finele lunii ianuarie standul romänesc de la Tärgul de turism pentru public de la Stuttgart, prin bunavointa directoarei Biroului Romänesc de turism din Berlin, Ioana Nan, aflu ca „paradisul natural“ al Deltei e un punct forte al ofertei turistice de anul acesta. Primesc chiar si un pliant superb, cu un nufär urias pe coperta din fatza si un apus  de soare feeric pe cea din spate. Pe prima pagina, un pescar zämbitor „ca la teatru“ zorind cu plasa intr-o mare de alge.


Incep sä citesc cu frenezie: dupa detaliile istorice ale locului, dau pagina si citesc subtitlul „Delta dunärii- un paradis al apelor“; apoi, cä aici „zi de zi se naste un pamänt nou…pamänt  si apa, crestere si miscare, martiriu si eroism, zbor si culoare, un spectacol extraordinar, in care viata are mii de fetze“.

 

La astfel de cuvinte apoteotice, memoria iti joaca uneori feste ciudate: parca deunazi citisem intr-un cotidian de renume din Romänia, cä despre comuna Sfäntu Gheorghe -asezata la varsarea in mare a bratului cu acelasi nume din Delta Dunarii- un fost ofiter din Ministerul de Interne, care vine aici in fiecare vara de 20 de ani, spunea: „…n-am vazut sä se schimbe nimic in bine.

 

Mie imi vine sä si pläng…cät stau, trei luni pe an…imi dau seama ca nu exista comuna mai dezordonata decät asta…Mergi noaptea pe ulitä si trebuie sä fii atent sä nu te loveasca vaca sau calul lasati sä se plimbe in voie.“

 

 

Si in pliantul de la CMT se scrie despre porci mistreti, bizami, iepuri si capre in Delta, dar cä acestea träiesc „in spiritul respectului fata de teritoriul celuilalt“, ceea ce -daca e sä ne luam dupa spusele nostalgicului dupa Impuscatu`- nu e valabil si in cazul confratilor lor domestici care-si impart spatiul vital cu localnicii si turistii.

Dau pagina pliantului turistic si aflu mai departe ca „oamenii vor fi intotdeauna fascinati de päsäri, pe care le aseamänä cu ingerii“. Malheur! Poza uriasä din ziarul romänesc arata doi pescari imbräcati in cämasi militare gen Rambo, privind sumbru la o pasäruica prinsä in latz.
Subtitlul pozei…“pescarii pedepsesc cormoranii care le fura pestii din plase“. Nu stiu ce sä mai cred…dar citesc in continuare despre ceremonialele fascinante ale „nuntii“ si impreunarii pelicanilor. In acelasi timp, imi rasuna in urechi vorbele Marianei, o fatä din Sfäntu: „La noi, ca fatä nu ai ce face decät sä te märiti si sä-ti cresti copiii.De-asta ne pleacä mai toti tinerii. De cänd merge prost cu pescuitul, nu ne-a mai rämas decät chestia asta cu turismul“. Si totusi, in pliant se insistä cä: „Apa si pestii dau un sens vietii tuturor celor care träiesc intre bratele Dunärii“. Poate ca exceptia intäreste regula, mai stii? Dar oare, intre „satele picturale, cu case construite pe mal“ (pliant) si declaratia unui patron al unei firme locale de publicitate cum ca „In toate curtile ai parte de acelasi WC din scänduri mai mult sau mai putin curätat“, ce sa fie adevärat? Cu toate dubiile diverse, imi spun cä o certitudine a Deltei a fost si rämäne pestele: prins, mängäiat, fotografiat si-apoi fiert sau fript, dupä gust. Asta ca turist. Ca simplu pescar traitor in Deltä, de cänd „cu rezervatia“, salvarea e doar braconajul.

 

 Un fost primar al comunei isi varsä oful: „“Eu, daca merg la strapazan, deranjez, da ecologistu` cänd trece cu salupa rapidä aruncä pestele pe mal cu motorul, si el protejeazä mediul…Nu stiu ce o sä facem, cä la noi nu se gändeste nimeni. Aici plantele sunt protejate, päsärile sunt protejate, pestii la fel, dar pe noi nu ne protejeazä nimeni.“

Usor, tot citind asa in paralel, ba din pliantul turistic pentru Germania, ba din reportajul pentru
tot leatul romänesc, incepe sä-mi piarä pofta de peste. Si sä-mi creasca dorinta sä-i cunosc pe acei oameni necäjiti, pescari coplesiti de valurile vremii si luati sub tävälugul unei revolutii si modernizari fortate. M-am hotarät…anul acesta, in Deltä!

Dani Rockhoff

ziarista independenta
 

   

 indexrevista agero | poezie | proza | cultura | istorie | jurnalistica | anunturi

AGERO Stuttgart® -  Deutsch-Rumänischer Verein e.V. Stuttgart.

WEBMASTER : Conceptia sitului, redactarea Revistei Agero :  ec.Lucian Hetco [contact]  [ Impressum ]

Prezentarea grafica, design:  Lucian Hetco.