indexrevista agero | poezie | proza | cultura | istorie | jurnalistica | anunturi

Interviu acordat de matematicianul si web Master-ul Alexandru Draghici ziarului Meridianul Romanesc / California

 Adresa pentru accesarea paginii de web a Meridianului Romanesc:
 
http://www.meridianul.com/

Interlocutor a fost Gabriel Gherasim, USA

Impresii si pareri personale in FORUM

 

1)      Puteti sa ne dati cateva date biografice si profesionale despre  dumneavoastra ?

 

Voi incepe prin a avertiza ca raspunsul nu este scurt.  Pe langa descrierea felului cum a decurs formarea mea de-a lungul scolii si a traiectoriei mele profesionale in Romania si Germania, doresc sa mentionez si cateva nume de persoane care m-au ajutat si marcat in mod deosebit in devenirea mea profesionala, culturala si spirituala.

 

Sunt nascut la 11.09.1961 in comuna Barcanesti in judetul Prahova. Scoala generala am urmat-o in aceeasi localitate. Inca din clasa a VIII-a mi-am descoperit pasiunea pentru matematica prin intermediul profesorului de matematica Stoicescu, un profesor pasionat, care a reusit sa ma motiveze sa excelez in acest domeniu. Urmarea a fost participarea la rezolvarea de probleme din "Gazeta Matematica", unde am reusit sa ma clasez in Top 50 la nivel national. Tot la varsta de 14 ani ma intalnesc print-un concurs de imprejurari fericite cu postul de radio "Europa Libera". Initial am fost atras de emisiunile muzicale ale lui Andrei Voiculescu si Radu Teodor. Cu timpul am inceput sa ascult si emisiunile de stiri si comentarii politice. Aici imi permit sa trimit multumirile mele acestei redactii formidabile, precum si prietenului ce m-a initiat in a asculta “Europa libera”, si nu numai, si anume lui Nicodim Constantin.

 

 

Foto: Alexandru Draghici

 

Am urmat liceul in orasul Ploiesti. In aceasta perioada am avut sansa sa gasesc o prietena, ce mi-a fost profesoara de franceza, d-na Lydia Muntean. Dumneaei mi-a fost mentora spirituala in lecturile mele, precum si un bun sfatuitor in problemele adolescentei. Si dumneaei mi-a "deschis ochii" asupra situatiei in care se afla Romania in timpul comunismului, mai ales intr-un mod comparativ. D-na Muntean cunostea Romania interbelica foarte bine.  Nu in ultimul rand trebuie sa mentionez rolul si sprijinul mamei mele, care, in ciuda greutatilor materiale deosebite, a reusit sa imi ofere de la varsta frageda un capital de incredere si o libertate de decizie, care m-au ajutat sa-mi gasesc repede un tel in viata. Sprijinul ei continuu, dragostea calda si intelegerea generoasa au fost si sunt un izbor de putere si bucurie pentru mine.

 

Urmandu-mi pasiunea pentru matematica, descoperita la 14 ani, am fost admis dupa terminarea liceului la facultatea de matematica din cadrul Universitatii “Spiru Haret” din Bucuresti. Nu am fost un student stralucit, mai degraba unul mediu, insa am incercat sa profit cat mai mult din diversitatea culturala a capitalei.Teatrele, Cinemateca, Atheneul, concertele Radiodifuziunii m-au imbogatit spiritual si cultural in mod considerabil. Biblioteca Academei dar si Bibliotecile Americana si Franceza mi-au imbogatit orizontul spiritual si politic. Nu in ultimul rand mentionez ca am fost membru al corului studentesc al Universitatii Bucuresti, prilej cu care am avut ocazia sa cant eu insumi pe scena Atheneului roman. Prin repartitie am ajuns sa lucrez in 1985 la Intreprinderea Mecanica Cugir. Dorinta de a lucra in cercetare in cadrul acestei intreprinderi mamut a fost spulberata din prima zi: mi s-a oferit sa lucrez doar in Centrul de Calcul al acesteia. Dat fiind regulamentul “legarii de glie” a stagiariatului, am ramas in Cugir, desi izolarea geografica si culturala a orasului m-au speriat la inceput. Dupa un curs de “Analist sisteme informatice” de 3 luni la centrul de calcul din Sibiu, am avut privilegiul sa lucrez cu tehnica de calcul cea mai avansata prezenta atunci in Romania: minicomputere compatibile cu PDP-11 ale firme americane Digital Equipment Corporation. Aici am gasit un colectiv de specialisti inegal, dar cu cateva varfuri, care m-au initiat in tainele profesiei de informatician. Amintesc aici sprijinul deosebit al colegei Hanes, care a fost un minunat "sparing partner" in perioada primilor 2 ani de profesie. In tot acest timp am avut ocazia sa studiez aproape toata documentatia si toate pachetele de programe ale sistemului de operare RSX-11M cu care erau dotate aceste calculatoare.

 

Din 1988 pana in 1990 am continuat sa lucrez la centrul de calcul, primind continuu sarcini tot mai complexe, reusind sa imi completez portofoliul de cunostiinte si experiente la un nivel foarte ridicat. Cota acestui nivel mi-a fost confirmata cand am lucrat in Germania, tara in care am imigrat in Sept. 1990. In Cugir, am cunoscut-o pe Monica Ludosan, colega de lucru, absolventa a liceului de informatica din Cluj, care spre norocul meu mi-a devenit sotie. In aprilie 1990 se naste fetita noastra Madalina. Turbulentele politice din 1990, mineriadele, vacuumul politic de atunci, dar si faptul ca aproape totul era de gasit prin doar prin relatii, m-au determinat sa conving familia sa emigram in Germania. Am avut aceasta posibilitate intrucat mama sotiei mele este etnica germana. In Germania am venit in vizita, cu trei valize de haine, si cateva sute de marci in buzunar. Am fost primiti cu bunavointa de statul german, si cererea sotiei de a fi recunoscuta ca cetatean german a fost aprobata favorabil. Statul german ne-a sustinut financiar mai bine de un an de zile, timp in care ni s-au finantat cursurile intensive de limba germana si cursuri de pregatire profesionala. Dupa primele 15 luni de sedere in Germania, am primit primul loc de munca la o firma mica de software, infiintata de  o familie germana. La sfarsitul lui 1992, cand abia implinisem un an de vechime aceasta firma a dat faliment. Acest faliment m-a adus pentru prima oara in fata unei crize atat financiare cat si profesionale. Cea financiara a fost dezamorsata, prin faptul ca am practicat atat eu cat si sotia munca necalificata (spalatul vaselor intr-un restaurant). Criza profesionala a fost rezolvata dupa ce am ales un curs de 5 luni de scolarizare IT, prin care reuseam sa imi aduc cunostiintele din domeniu la nivelul cerintelor pietei germane.

 

In urma acestui adevarat semestru IT, care a fost dotat cu docenti foarte pregatiti, dar si cu examene exigente, am reusit sa reintru pe traiectoria profesionala. La 1.01.1994 incepeam sa lucrez la o firma americana de IT, de data aceasta in Frankfurt, care se afla la 120 km departare de orasul in care locuiam, Wuerzburg. Aici trebuie sa mentionez sprijinul deosebit al sotiei mele, care, prin dragostea ei permanenta, prin simtul pragmatic, prin priceperea in a crea si intretine un mediu familial confortabil, a contribuit la integrarea fara greutati a intregii familii in viata noii societati in care ne-am hotarit sa traim. Tot in acest timp fetita noastra Madalina, prin ghidusiile si spontaneitate copilariei, a completat acest efort.

 

Jobul meu in Frankfurt s-a dovedit de durata si cu perspective deosebite, mai ales datorita imprejurarii fericite, si anume faptul ca aceasta firma a fost cumparata in vara lui 1995 de catre marea firma americana de software Oracle. Sub noul proprietar, posibilitatile de lucru, de dezvoltare profesionala, renumerarea financiara dar si pretentiile si si stacheta perfomantei personale au crescut considerabil.  Am lucrat in Presales si in Product Management (Marketing). Contactele cu colegii din alte tari si din USA s-au intensificat, experienta si munca de calitate pe care am depus-o, mi-au dat sansa in 1999 sa candidez pentru in post in Product Management in Boston USA la firma Oracle. Aici doream sa lucrez pe o perioada limitata de timp. Dupa absolvirea cu succes a interviurilor, si dupa ce familia a fost de acord cu relocarea in Boston, a intervenit un fapt care a data o alta intorsatura acestei decizii: centrala din Redwood Shore, California a firmei Oracle a hotarit un plan de economisire a  sumei de 1 miliard de dolari prin restructurari de personal. Ca atare am stopat mutarea in Boston.

 

Am parasit Oracle in toamna anului 1999 lucrand apoi in vanzare la alti doi producatori americani de Information Technology: Hyperion Solutions si EMC. In 11.09.2004, pe cand imi sarbatoaream a 40-a aniversare, a avut loc tragicul atac terosit, eveniment care a adus cu sine, chiar si pentru mine personal consecinte grave pe plan profesional: concedierea. Constatand ca toate firmele de IT, dar mai ales cele americane cu filiale in Germania, sunt foarte retincente la noi angajari, am hotarit sa imi continui activitatea in compartimentul IT al unui client, si anume Dresdner Bank. Aici am lucrat 2 ani de zile, dupa care m-am hotarat sa imi schimb focusul, de la solutiile “Data Warehose” catre lumea IT a firmei SAP, firma la fel de importanta in acest segment de piata precum Microsoft, IBM, Oracle.

 

Ca atare lucrez in prezent la centrala firmei SAP din Wallforf, unde fac parte dintr-o echipa ce se ocupa de lansarea de produse pentru banci, si anume solutii pentru reglementarile bancare cunoscute sub titlul de “Basel II Capital Acord”.Din 1995 locuim in zona Frankfurt. De curand am construit o casa si ne bucuram ca ducem o viata confortabila in proprietatea privata. Acest comfort material, coroborat cu dorinta perpetua de ajuta pe cei ramasi in Romania, m-au ajutat sa ma implic tot mai mult in munca comunitara. Exemplul initial mi-a fost sotia, care, prin intermdiul institutiei catolice la care lucreaza inca de la venirea in Germania, Kolping, a reusit sa organizeze actiuni umanitare pentru Romania, excursii cu turisti germani in tara de bastina, precum si inlesnirea de vizite a romanilor in Germania.  Constient de posibilitatile deosebite ale internetului, am lansat in februarie 2001 unui dintre primele site-uri de limba romana pentru diaspora romaneasca din Germania: www.rom2.de. Un sprijin deosebit l-am primit atat la lansare cat si pe parcurs de la Lucian Hetco, care traieste in Stuttgart, si care este scriitor si WEB Master al site-ului www.agero-stuttgart.de. Printre colaboratori m-am bucurat sa o am si pe jurnalista Dani Rockhoff din zona Stuttgart-ului, care a livrat regulat articole de calitate pentru acest site si mai tarziu pentre www.larg.de .

 

Am pornit de la premiza ca informatia poate coagula diapora romaneasca din Germania, caci informatia poate contine imboldul care poate reactiva rezervele ascunse ale multor romani imigranti. Prin continut si prin intermediul retelei de colaboratori ocazionali am reusit in scurt timp sa promovez aceasta adresa de WEB la rolul de prima adresa de informare despre si pentru diaspora romaneasca din Germania. Numarul de vizitari a atins un sfert de milion in 18 luni. In toamna lui 2002 am fost abordat de mai multe asociatii romanesti din Germania, pentru a lansa si crea o prezenta WEB a unei ligii a acestora, liga care poarta numele de LARG. Prezenta WEB www.larg.de a devenit repede la fel de cunoscuta ca si www.rom2.de, care la randu-i a fost lasata sa “dormiteze”, ne mai fiind intretinuta. Am facut aceasta fiindca am considerat ca www.larg.de este o evolutie pozitiva a www.rom2.de .

 

Faptul ca liga LARG nu mi-a oferit sprijinul pe care l-am cerut pentru mentinerea acestui site, pentru a centraliza cat mai multe informatii despre asociatiile membre ale ligii, dar si despre toata diaspora romaneasca din Germania, constatarea ca asociatiile membre nu se implica activ in a folosi acest mijloc de informare si marketing, m-au condus la decizia, ca nici sub egida unei asociatii de tip umbrela, nu voi face un salt in viziunea cu care am lansat www.rom2.de: centralizarea cat mai multor informatii despre diaspora romaneasca din Germania.

 O data a problemei se afla in insasi munca bazata pe voluntariat. Aceasta munca nu se poate face d.p.d.v. al timpului decat atunci cind voluntarul mai are suficient timp dupa ce si-a dedicat in mod firesc timp si energie pentru el insusi in toate planurile, pentru familie, pentru profesie, pentru prieteni. Aceste persoane sunt foarte putine, sau daca o fac atunci doar punctual, neavand dorinta sa o faca mereu. In plus munca de voluntariat presupune pe langa timp si o anumita prosperitate financiara personala, pentru ca cine se implica cu adevarat, are implicit si multe costuri. Ca atare am hotarat sa reactivez www.rom2.de, cu acelasi focus si pentru aceeasi cititori, focus pe care l-am formulat in Feb. 2001 la lansarea acestuia: “Acest Portal vrea sa fie locul de întalnire a informatiilor legate de  comunitatea românilor din Germania. El vrea sa contribuie la crearea spiritului unei comunitati a românilor ce traiesc în diaspora în acest colt de lume.  Aceasta prezenta WEB vrea sa sustina comunicatia între români în interiorul  diasporei romanesti din Germania”. De acea si subtitlul acestui site “Romani in Germania”. Precizez ca nu am ales formularea “Romanii din Germania” fiindca am fost constient ca nu pot pot accesa toti romanii din Germania. In plus internetul nu este singura forma de informare si comunicare dintre oameni.

 

Revin la constatarea facuta mai inainte despre natura muncii onorifice, care nu permite definitia clara a unui “contract” de colaborare, adica, nu obliga pe cel ce se ofera sa lucreze onorific, sa livreze la timp si la un anumit nivel de calitate a unei munci. Experienta cu liga LARG m-a condus la ideea ca informarea diasporei romanesti prin intermediul internetului este doar posibila, daca reusesc sa incheg un colectiv de redactie si de corespondenti in sensul clasic al unui ziar tiparit. Acesti colaboratori trebuie sa fie renumerati financiar pentru activitatile lor, chiar daca la inceput cu sume absolut modice. Relansarea www.rom2.de, si crearea acestui colectiv de redactie se afla in plina desfasurare, si sper ca acest site va fi din nou actualizat si vizitat pana in toamna acestui an.

 

Continui sa ma ocup de site-ul www.larg.de, dar focusul meu se indreapta acum spre relansarea lui www.rom2.de, care va beneficia de o infrastructura informationala mult mai moderna, si de un colectiv redactional, care va lucra pe baze economice si cat mai putin pe baza unei munci de voluntariat. In incheiere as mentiona sprijinul acordat catorva din cei 1000 de specialisti IT romani, care au venit in anul 2000 prin viza “Green Card”, pentru a lucra la firme germane. Acest sprijin s-a concretizat prin organizarea a mai multor intalniri in zona Frankfurt cu acesti specialisti si cu familiile lor, pentru a le usura intr-o oarecare masura adaptarea si integrarea in societatea germana.

 

Am participat activ la lansarea unui forum de discutii pe internet pentru acesti specialisti, si am contribuit cu informatii si cu sfaturi la lansarea unei prezente WEB in limba romana de foarte mare succes www.romanians-de.org. Acest site are ca public cu precadere acesti specialisti IT ce lucreaza in Germania, si gazduieste un forum de discutii foarte activ, in care se schimba multe idei dar si informatii utile.

 

2)      Ce anume din cultura de bastina romaneasca v-a inspirat in profesia  dumneavoastra de-a lungul anilor?
 
Nu vad o legatura directa intre cultura romaneasca si profesia mea, intrucat eu lucrez in domeniul IT de 18 ani. Dar exista cu siguranta o legatura intrinseca intre cultura, nevoia de cultura a fiecaruia, si comfortul spiritual al unui individ, comfort care are un efect benefic implicit asupra profesiei.  

Contactul cu Teatrul romanesc, Atheneul Roman si bibliotecile din Bucuresti mi-au marcat in mod deosebit zestrea culturala personala. Prietenia din studentie cu scriitoarea Elisabeta Györfi-Deák mi-a fost de bun augur, fiindu-i un discibol cultural neconditionat.

Am citit si citesc cu placere literatura romaneasca. O pasiune deosebita o am pentru Alexandru Ivasiuc, Marin Preda si pentru Nichita Stanescu. Opera lui Brancusi si a lui Enescu m-au impresionat in mod deosebit. Dupa 1990 am pierdut implicit contactul direct si nemijlocit cu cultura romana, dar am avut sansa sa ii vad pe viu in Germania pe Ana Blandiana, Mircea Diaconu si H.R. Patapievici. Acesta din urma este momentan cel care a declansat o furtuna de durata in lista mea de lecturi, monopolizand aproape tot timpul meu dedicat lecturii.

 

In Germania am redescoperit placerea pentru folclorul romanesc. Prin intermediul unor turnee am avut placerea sa ii vad pe viu pe Gheorghe Zamfir si Maria Dragomiroiu. Prin intermediul sotiei l-am redescoperit pe Stefan Hrusca, pe care il cunostea personal din vremea cenaclului “Flacara”. Concertele sale de colinde sunt de neuitat. As mentiona in incheiere diversele turneee de teatru din Germania, cu trupele de actori romani, precum si turneele reusite si incarcate de nostalgie ale formatiei “Pasarea Colibri”.Nu in ultimul rand mentionez aici activitatile neobosite ale unor asociatii romanesti si a unor inimosi romani din Germania, care incearca sa compenseze necesitatile culturale ale diasporei romanesti din Germania: asociatiile AGERO, CROM, APOZITIA, DIALOG, A.I. CUZA, si persoanele private d-na Oltenau si d-nul Mircea Hohoiu.


 
 3)      Cine v-a inspirat in profesia dumneavoastra la vre-un moment dat,  sau incontinuu, din cultura romaneasca, ca sa excelati la nivelul  professional la care sunteti acum?
 
 Mi-e greu sa gasesc o inspiratie din cultura romaneasca in modul in care imi exercit profesia. Desigur exista o anumita setare personala, prin care fiecare isi impune o anumita exigenta fata de sine insusi, o anumita disciplina interioara. In acest sens, cred ca biografia lui Brancusi mi-a dat un impuls de durata. Ar fi insa o jumatate de adevar sa afirm ca ma hranesc doar din cultura romaneasca. Contactul cu limba si cultura germana mi-au extins orizontul cultural. Citesc cu placere Erich Fromm. Ma pasioneaza in general orice carte de popularizare in domeniul “soft skills”. Amintesc aici teme care ma preocupa: inteligenta emotionala, networking, limbajul corporal.
 
 4)      Cum vedeti evolutia Romaniei si a Republicii Moldova in aceasta  perioada, atat in termeni generali de cultura/societate/politica/economie,  cat si din punct de vedere al profesiei dumneavoastra?
 
 Nu cunosc in detaliu situatia celor doua tari in domeniile amintite. Pot insa spune, bazat pe o cantitate mult prea restransa de informatii, ca Romania se afla pe un drum bun. In special eforturile de a indeplinii criteriile aderarii la Comunitatea Europeana le percep pozitiv. Nu vreau sa emit judecati de valoare despre scena politica din Romania, fiindca nu sunt informat. In acest context mentionez o atitudine personala la care tin foarte mult si care a creat aversiuni la multi romani din diaspora germana, carora le-am expus-o: cine vrea sa faca politica pentru Romania, sau sa emita judecati de valoare la adresa scenei politice romanesti trebuie sa se intoarca in Romania, si sa  practice acolo atat critica cat si politica. Din zona mea de comfort din Europa de Vest, nu consider fair, fata de cei care traiesc in Romania, sa emit judecati calitative la adresa Romaniei, a politicii, economiei, sau culturii ei prezente.
Despre Republica Moldova sunt foarte putin informat, incat nu pot raspunde la aceasta parte de intrebare.
 
 5)       Unde credeti ca Romania si Moldova exceleaza pe plan international  si unde credeti ca mai au de parcurs un drum anevoios pana la rezultate  satisfacatoare?
 
Romania a facut un pas important prin intrarea in NATO. Acest razboi din Irak a accelerat aceasta intrare, si cred ca este una dintre putinele consecinte pozitive ale acestui razboi. Republica Moldova se afla, in perceptia mea de om foarte putin informat in acest domeniu, prea mult sub influenta vecinatatii rusesti. Salut eforturile actualei guvernari din Romania de a relansa relatiile dintre cele doua tari. Imi exprim speranta ca activitatiile in cadrul NATO, precum si dorinta republicii Moldova de a adera la Comuniunea Europeana vor accelera reapropierea celor doua tari surori. Nu ader la ideea unei uniri fortate, cred ca si o confederatie este mai mult decat suficienta.
 
 6)      Multi romani au excelat din punct de vedere al profesiei lor odata  ce au ajuns in tari straine. Ce credeti ca face pe conationalii nostri sa  reuseasca ata de des in strainatate, dar nu asa de bine poate si in patria  mama?
 
 In primul rand nu sunt de parere ca romanii, odata ajunsi pe alte meleaguri au mai mult succes in profesie decat alti emigranti. Cred ca functioneaza un alt mecanism: cine pleaca, are un tel, si crede ca mediul in care se autotransplanteaza il va ajuta sa isi atinga telurile, inclusiv cele profesionale, ca va reusi. Aceasta dorinta de a realiza ceva, este probabil legata de credinta ca noul mediu in care actioneaza va fi un garant al succesului sau, nu numai profesional. Mediul economic capitalist ofera mecanisme care rasplatesc performanta, deci, cine este hotarat sa exceleze in profesie va gasi un mediu propice, care ii va onora performanta. Competitia libera este o alta componenta care functioneaza ca si catalizator pentru cei care doresc sa reuseasca. In rest, atat vreme cat cineva, inclusiv un roman emigrant, doreste se exceleze in profesie, va reusi, daca isi va urmari telul cu perseverenta, si daca va fi deschis spre invatarea perpetua. O conditie acceleratoare este dupa opinia mea, disponibilitatea de a experimenta, si implicit de a avea si esecuri. Abia dupa ce se invata dintr-un esec, se poate face un “salt cuantic” catre  o noua experienta, care il va readuce, de data aceasta mai aproape de telul ales.

 

Revenind la cadrul mai extins in care este formulata intrebarea, si anume la nivelul diaporei romanesti, cred ca este dificil in a da un raspuns exhaustiv la aceasta intrebare. Cred ca un anumit bun simt ii caracterizeaza pe romani, si acesta este un garant al succesului. Nivelul de trai scazut al romanilor, i-a obligat adeseori sa improvizere, si sa imblanzeasca mereu lipsa si necunoscutul. Acest spirit improvizatoric  este in opinia mea o buna calitate in a excela in actuala constelatie a pietei muncii, in care ritmul schimbarilor, ar aparitiei de noi produse, si implicit noi profesii este tot mai rapid. Prin prisma acestei calitati cred ca avem un avantaj fata de exemplu de populatia gazda (in cazul meu, Germania), care prin prisma istoriei si a unei dezvoltari economice cu traditie, sunt mai degraba tentati sa nu schimbe nimic, fiindca traiesc intr-un comfort material, care nu lasa loc pentru alte dorinte.

 

Nu in ultimul rand, cred ca romanii, cel putin in comparatie cu populatia germana, si cred ca in general cu cea anglo-saxona, au o mai mare disponibilitate de a gusta viata, dupa motto-ul “muncesc ca sa traiesc si nu traiesc ca sa muncesc”, ceea ce la randu-i ii ajuta sa se refaca mai repede dupa stress si sa capate o anumtita detasare fata de munca.

 

7)      Mult imigranti romani din strainatate isi pierd la scurt timp dupa  sosirea in exil atat folosinta limbii romanesti cat si se  amalgamaza  societatii adoptive complet. De ce credeti ca ar trebui conationalii nostri sa-si respecte si mentina  legatura cu Tara si cultura romananeasca, in parallel cu dezvoltarea lor in cea adoptiva ?
 

Faptul ca multi imigranti nu mai folosesc limba romana poate veni dintr-o dorinta fireasca de a se adapta cat mai repede la societatea gazda. Fiindca fara cunoasterea limbii, nu pot face nimic, pe nici un plan. Efectul negativ, in anumite constelatii, este ca, anumiti romani se coaguleaza in grupuri etnice, in care se vorbeste numai romaneste. Daca se exceleaza in a frecventa doar aceste grupuri, acesti romani vor trai intr-o enclava, deci implicit intr-o anumita izolare. Aceasta izolare este nu de putine ori este proportionala cu prosperitatea economica si cu multumirea sufleteaca. Multi asemenea romani merg un pas mai departe, si fac raspunzatori pentru nerealizarile lor personale, sociatatea gazda, ceea ce desigur este o perceptie falsa. Un alt motiv pentru care anumiti romani nu mai vorbesc de buna voie limba romana, este faptul ca, notiunea de Romania, si deci implicit limba romana, este legata de un noian de experiente personale negative. Este daca vreti un fel de razbunare pe vinovatul fals. Caci nu limba romana a contribuit la aceste trairi negative, ci oamenii.

 

Legatura cu tara, cu Romania, este o optiune personala, si personal, nu acuz pe nimeni, care decide deliberat sa nu mai pastreze legatura cu tara de unde a plecat. Insa revendind la mine, consider ca radacinile mele spirituale se afla in limba romana, si deci implicit in spiritualitatea romana. Ca atare vorbesc limba romana in familie, si de cate ori am ocazia, chiar si in prezenta bastinasilor, fiindca vad in persoana mea un mic ambasador al tarii de unde am plecat si al limbii in care traiesc.
 
 
 8)      Cum pot cititorii Meridianului Romanesc sa intre in contact cu  dumneavoastra ? (pentru a primi o copie a ziarului va rog includeti si o adresa  postala!).
 
 Cei care doresc sa ma contacteze pot scrie un email la adresa: adraghici@yahoo.com

 

 index revista agero | poezie | proza | cultura | istorie | jurnalistica | anunturi

AGERO Stuttgart® -  Deutsch-Rumänischer Verein e.V. Stuttgart.

WEBMASTER : Conceptia paginilor, redactarea Revistei Agero :  ec.Valeriu-Lucian Hetco [ contact ]  [ Impressum ]

Prezentarea grafica, design:  Lucian Hetco.