indexrevista agero | poezie | proza | cultura | istorie | jurnalistica | anunturi

 

Mesajul domnului Radu Barbulescu, presedintele ASRG

ASRG - Asociatia Scriitorilor romani (si germani) din Germania -  München

 

 Prietenilor din Asociatia Scriitorilor Romani si Germani, ai Uniunii Scriitorilor din România,

 Draga prietene, stimata prietena

Nu as dori sa iei (sa luatzi – din motive de politetze, pentru cei carora se poate sa nu le placa modul direct de adresare!) aceste randuri drept altceva decat ceea ce sunt: o marturisire, intr-un moment de cumpana.

Esti (suntetzi), probabil, dezamagit(a). Ti(v-ati)-ai pus sperantele intr-o editura si ai gasit, pana la urma, un om.

Pentru mine a fost invers – am cautat autori de text, carte romaneasca (exceptionala!) si am gasit… OAMENI. In acest sens eu unul sunt mai mult decat multumit. De aceea va multumesc tuturor care m-ati cautat si, pe aceasta cale, ne-am regasit.
Se poate ca, in problemele tale (dvs.) de zi cu zi nu ne-am intalnit asa cum am fi vrut. Nu te(v)-am servit (ca editor!) asa cum te asteptai (va steptati) – si nu m-ai(ati) “servit” (ca prieten?!!) asa cum m-am asteptat eu.

Suntem, dvs. si eu, pana la urma, oameni care trebuie sa rezolvam, in cele 16 ore de veghe pe care le avem, multe treburi. Familia, prietenii, noi insine avem nevoie de timp. Si nu toti reusim sa ne rezolvam problemele, chiar cele mai arzatoare, in putina vreme ce ne ramane. Ne în(re-în)tâlnim doar în (foarte) putinul timp care ne ramâne.

Eu unul am sperat – ca redactor de revista, ca “director” de editura (PE BANII MEI – ca sa fie clar!), nu doar ca autor, scriitor, poet, fiindca, ca atare, fiecare isi are de construit propria statura – in crearea unui forum reciproc de intelegere, de sprijin. Din absolut aceleasi motive (si pe aceiasi bani: ai Mei!) am infiintat – când mai traia regretatul Laurentiu Unici – Asociatia Scriitorilor Romani si Germani.

Am infiintat deci – revista, editura si asociatia – PE BANII MEI, fiindca nu am gasit in România, Germania etc. disponibilitatea de a face CEVA, pentru “ROMÂNI”, pentru LITERATURA ROMÂNA, prin extensie, în domeniul cultural. M-am lovit de tot soiul de functionari care CRAPA bani publici facand din ei RAHAT. La Bucuresti, la Berlin, la München, la… Bruxelles si la Ierusalim! Pretutindeni aceiasi FUNCTIONARI semi-alfabetizati, prost scoliti, incapabili sa priceapa ce inseamna, pentru omenire, CULTURA. Daca aveti alta parere, va rog umil sa-mi raspundeti. Fiindca eu unul nu am gasit, in fauna respectiva, decat RAHAT.
Am mizat, însa, pe sprijinul dvs., al OAMENILOR pe care i-am “descoperit” prin SCRIS.

Ce aveam de comunicat, în fond: problema, în dfinitiv, este aceea pe care a exprimat-o un presedinte american (va place sau nu: mie unuia mi-ar fi placut ca România sa ramana o America, asa cum a fost pe la 1880, cand nemtzii, unii chiar din familia mea, emigrau, fie in America, fie in România!): “Sa nu va gânditi ce a facut America pentru voi (dvs.), gânditi-va ce ati facut voi (dvs.) pentru America”…

Este ceea ce ma deceptioneaza in ceea ce “facem” azi: lipsa de solidaritate, de intelegere si de sprijin INTRE NOI – poeti, prozatori, poetastri, prozacastri, proztofagi, prozatofori, prozatori etc.
Poate ceea ce am scris mai sus vi se va parea confuz – am scris textul pentru poeti, in special.Fiindca VA ASTEPT, ÎNCA, SI AZI!
Va astept ca sa facem din LITERATURA ROMÂNA, din NOI, ceva. De exemplu, LITERATURA.

Am fost… “criticat” – de unii PROST-educati (inclusiv in ISTORIE !), care n-au priceput ca LITERATURA ROMANA (ca si ISTORIA ROMÂNA) nu se limiteaza in cercul carpatic si nu inceteaza la “ardeleni” – cel care a dat nastere Limbii si (dupa aceea) Literaturii Române a fost un “moldovean”, Mihai Eminescu! – ca ne-am angaja in afara “spatiuluide referinta” capsat de cele doua razboaie mondiale, respectiv pactul Molotov-Ribbentrop, gainaria Stalin-Churchill-Roosevelt si asa-zisul « Tratat ruso-român de…” semnat de Iliescu/Kremlin.

Imi permit sa va spun, d-voastre tuturor – ca persoana privata si personal responsabila pentru ceea ce scriu/spun, ca “privata” (closetul) Molotov-Ribentropp, sau hârtzoagele semnate de Hitler, Mussolini, Churchill, Stalin (procentele) sau Ana Pauker, Gheorghiu-Dej (Jeg), Ceausescu si urmatorii (Iliescu si Constantinescu-Tzapul, Melescanu, M. E. Ples[c]u ori Geoana) ma intereseaza, cam atât - CA SCRIITOR ROMÂN - , exact cât hârtia folosita, de mine personal sau de familia mea, la toaleta !
La fel, “marimile” de azi, indiferent in care minisere sau sub care prezidenti, pentru-contra sau contra-pentru, stau. Eu unul, ca scriitor, autor, poet, editor, traducator, director de reviste si editura (si angajat de biblioteca), platitor al himerelor proprii (si al himerelor) altora nu voi permite, nici de acum inainte, cum nici pâna azi, în CEEA CE FAC SI PLATESC DIN BANII MEI, “influenta” nimanui. Prieten, aparent prieten sau sluga, din interese absonse, a altora. Mi-am platit independenta ca ROMÂN cu destararea, mi-o platesc in continuare, din (slaba) punga proprie. Îi astept, pe criticii mei, prieteni sau ba, la confruntarea de conturi. In ce ma priveste, ma simt cu constiinta absolut curata: nu am mancat banii saraciilor din nici o “respublica”.

Oricum, dragoste, sperante de mai bine, salutari prietenesti si… VALE!
 

Radu Barbulescu,
presedintele Asociatiei Scriitorilor
08.02.2004

 indexrevista agero | poezie | proza | cultura | istorie | jurnalistica | anunturi

AGERO Stuttgart® -  Deutsch-Rumänischer Verein e.V. Stuttgart.

WEBMASTER : Conceptia sitului, redactarea Revistei Agero :  ec.Lucian Hetco [contact]  [ Impressum ]

Prezentarea grafica, design:  Lucian Hetco.