Pagina de front  | Istorie | Proza si teatru | Jurnalistica | Poezie | Economie | Cultura | In limbi straine | Comentarii | Actualitatea germana

Un Crăciun de neuitat oferit copiilor

de Margareta Pâslaru

Impresii si pareri personale in FORUM

 

Julia Maria Cristea  - Viena


Noembrie 1979. Secretara de partid m-a anunţat că fondurile necesare Pomului de iarnă pe care-l făceam anual pentru copiii salariaţilor Electrecordului sunt extraordinare, fantastice, dar...lipsesc cu desăvârşire. In anul acela, copiii nu puteau să se mai bucure nici de „simbolicele” cadouri făcute de intreprindere.


Doar cine are copil poate să înţeleagă ce se petrece în sufletul lui, atunci când i se ia o bucurie care ştie că i se cuvine. Ori serbarea pomului de iarnă, chiar modestă, chiar profund comunistă, făcută pe linie de sindicat, în care bătrânul nu reprezenta mesajerul Naşterii Domnului ci pe Moş Gerilă, cu identitatea destul de neclară dar cu rolul precis de a aduce daruri, era dreptul suveran al Copilăriei.
De care acum erau frustaţi. Mă gândeam, cum vor putea răspunde zecile de părinţi- copiilor, atunci când vor fi întrebaţi: de ce? Pentru ce anul ăsta nu se mai face pom la voi la serviciu, pentru ce nu mai vine Moş Gerilă? Aşa cum nu ştiam ce să le răspund copiilor mei, care numărau zilele până la venirea celor doi bătrâni – Moş Crăciun de acasă şi Moş Gerilă de la serviciul meu – adică Casa de discuri Electrecord. Eram tare necăjită, dar hotărârea venea de la conducere, o măsură de economie considerată probabil înţeleaptă.
Şi uite că aşa, chiar ca în poveştile de Crăciun a lui Dickens sau Andersen, mi-a ieşit în cale „Zâna Bună” care cu bagheta fermecată a făcut o minune. Da, da, nu e o figură de stil, m-am întâlnit pe scara blocului cu Margareta Pâslaru – Zâna Bună din superba feerie muzicală pentru copii – filmul „Veronica”. Şi văzându-mă ea că nu prea sunt în apele mele, nu m-a lăsat până nu am spus tot ce aveam pe suflet.


- O draga mea, pentru atâta lucru eşti necăjită? Dar asta se poate aranja foarte simplu.
- Cum? De unde bani ? E vorba de nişte mii de lei.
- Te-ai gândit la posibilitatea unui concert? Sunt sigură că mulţi dintre colegii noştri vor veni să cânte benevol pentru un scop atât de nobil. Întreabă-i şi vei vedea că nu m-am înşelat. În tot cazul, pe mine să contezi. Nu am nici un turneu în această perioadă, deci voi cânta pentru copiii Electrecordului.


N-a fost uşor, dar entuziasmul Margaretei ne-a molipsit pe toţi, ca o reacţie în lanţ. De unde la început conducerea a considerat totul drept ceva imposibil, nereglementar, greu de justificat financiar, un teribilism ieftin care putea declanşa o mulţime de neplăceri – de data asta de sus în jos – nu invers ca de obicei, în cele din urmă nu numai că şi-a dat asentimentul, dar chiar a fost de acord să ne susţină cu tipărirea afişelor şi a biletelor de intrare în cadrul tipografiei fabricii. Deci, ce a fost mai greu s-a realizat, rămânea doar găsirea unei săli de concert şi a soliştilor, totul gratuit – nimica toată...


Deci, agenda şi telefonul „au intrat în priză” şi mare mi-a fost surpriza când am văzut că o bună parte dintre cântăreţi au fost deja puşi în temă de către Margareta care s-a implicat cu tot sufletul ca să ne ajute...doar că destui nu au fost de acord. Aveam însă capete serioase de afiş – Marian Nistor cu formaţia Savoy, Aurelian Andreescu, Mihai Constantinescu – cel care a creat acea „Lume minunată doar pentru copii” şi evident, punctul fortissimo al serii – Margareta Pâslaru.
Mai rămânea de găsit o sală unde să se ţină concertul. Am bătut la multe uşi, unele nu s-au deschis, altele s-au închis în nas. În fond ceream şi nu dădeam.


Se părea că totul este sortit eşecului. Şi tot Margareta a fost „Zâna Bună” care ne-a salvat. La căinările mele descurajate, ea m-a întrebat firesc: Cu Arşinel ai vorbit? El e tot ca noi un mare sufletist. S-ar putea să găsească o soluţie. Deci, telefonul a intrat din nou în priză, de data asta cuplat cu Nat King Koll-ul român cum era poreclit interpretul melodiei Mona Lisa. Şi aşa, prin recomandare, am ajuns la Doina Vasile- secretara Ministrului Adjunct al Poştelor şi Telecomunicaţiilor – domnul Vasile Şchiopârlan, care când a auzit că este vorba despre Margareta Pâslaru, mi-a spus că nici nu se putea să nimeresc mai bine - „Margareta este solista preferată a şefului” şi fără programare de audienţă, mi-a facilitat să fiu primită, să îmi spun doleanţa. Am plecat triumfătoare, mi s-a aprobat sala de spectacole a Palatului CFR, pe gratis, se înţelege.


Ce a urmat a fost ca un vârtej în care eram prinşi cu toţii, soliştii cu stabilirea repertoriului, Traian Iordanovici - tehnoredactorul Electrecordului cu designul afişelor de concert şi tipărirea atât a lor cât şi a biletelor de intrare, copiii clasei a treia - colegii de şcoală cu băiatul meu cel mare, cu împânzirea gardurilor cu afişe şi toţi laolaltă cu vânzarea biletelor...ce mai, era atâta bucurie şi atât entuziasm, ne simţeam cu toţii uniţi pentru o cauză nobilă şi mai ales învingători. S-au vândut toate biletele. Banii pentru serbarea copiilor erau asiguraţi.”Zâna bună” cu bagheta ei fermecată a făcut minunea.


Doar că, în ultimul moment, am crezut că am ratat. Margareta a făcut gripă, temperatură mare, vocea atât de răguşită că nici nu o recunoşteai. Evident, nu putea să apară aşa în faţa publicului. Cum să cânte când ea aproape nu putea vorbi? Şi totuşi...
Omul integru, de un profesionalism mai mult decât absolut, care respecta la secundă un spaţiu de imprimare stabilit cu săptămâni înainte, care în toate acţiunile a dat dovadă de o seriozitate şi responsabilitate impresionantă, nici nu ar fi putut concepe ca să eşuăm aşa precum barca la mal. Bolnavă, cu temperatură mare şi frison, de abia vorbind, m-a rugat să-l trimit pe soţul meu s-o ducă la concert şi s-o aducă acasă cu maşina – era o iarnă grea şi taxiurile erau incerte.


Aşa a apărut pe scenă. Parcă o văd şi acum. De abia şoptind, şi-a cerut iertare auditoriului dacă-l dezamăgeşte, deoarece nu va putea cânta fiind bolnavă cu temperatură mare, dar din respect pentru el a venit ca să-şi motiveze absenţa în spectacol.
Ce a urmat? Un tumult de aplauze şi o mare de flori...şi asta în plină iarnă când preţurile erau foc nestins...


Oare cu ce suflet ar fi plecat acasă cei care au venit cu flori special pentru Margareta, iar ea pur şi şimplu nu ar fi apărut?
Există oare o mai elocventă manifestare a dragostei faţă de meserie şi a respectului faţă de public?


Serbarea pomului de iarnă a fost un succes deplin. Copiii au primit haine şi jucării şi dulciuri, au cântat, au spus poezii şi mai ales au fost fericiţi, aşa cum numai la vârsta inocenţei poţi să fi. A fost cel mai bogat Moş „Gerilă”din câte am serbat la Electrecord.
M-am bucurat şi eu cu ei. Ştiam ce lung maraton a trebuit să parcurg pentru a ajunge aici şi în gândul meu i-am mulţumit Margaretei care s-a implicat atât.

 

Julia Maria Cristea - Viena

Scriitoare si jurnalista independenta

Fost redactor Radio, Electrocord - Bucuresti


 

 index revista agero | poezie | proza | cultura | istorie | jurnalistica | anunturi

AGERO Stuttgart® -  Deutsch-Rumänischer Verein e.V. Stuttgart.

WEBMASTER : Conceptia paginilor, redactarea Revistei Agero :  ec.Valeriu-Lucian Hetco [ contact ]  [ Impressum ]

Prezentarea grafica, design:  Lucian Hetco.