Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | În limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană | Comunicate şi apeluri

 

ALERGĂTORUL DE CURSĂ LUNGĂ

ÎN MEMORIA LUI FLORIN MARINESCU

Lelia MOSSORA

Grafica de Roca

 

 

 

S-A DUS...

 

…s-a dus cântecul,

s-a dus poezia…

s-a dus culoarea,

s-a dus un vis al unui om

care ştia cum cresc florile,

care ştia ce gust are muzica cerului…

s-a dus ca o umbra

trecatoare…

nu plângea decât

cu sufletul lui amărât.

nu râdea

decât rar…

atingea fiecare rază de soare

cu gândul.

s-a dus

şi

poate

dincolo

îşi va găsi

liniştea

pe care aici a căutat-o

în fiecare cuvânt spus cuiva…

în fiecare cuvânt aşteptat

Ca să-l hrănească

înca

o zi…

s-a dus…

un OM…

 

 

DEPARTE

 

 Cât de departe-mi pare ca eşti de ape dus

 şi gândul ţi-e pustiu şi frunzele deşarte.

 Aş vrea să-ţi aminteşti chiar fără să-ţi fi spus

 de gesturile mele întoarse dinspre noapte.

 Cât de departe-mi pare că ţi-e robit sărutul

 cel fără de cuprins şi fără de-nceput

 şi ce departe-i clipa în care eram lutul

 şi tu erai olarul ce trupul mi-a durut.

 Sub pleoapele închise te văd aievea nins,

 plecat sub anotimpul ce trece peste noi.

Îţi dărui floarea mea. Iubirii dă-te prins

când plânsul meu se-adapă din neştiute ploi.

Cât de departe-mi pare ca eşti de ape dus

şi gura ta e-nfrântă de-apusul ce se stinge.

Aş vrea ca-n tine sânge să fiu…şi sânge nu-s

şi muzici ning din iarna, suflarea ta mă ninge.

 

 

---

 

Devine atât de adevărat

Că sângele doare

În drumul lui

Dinspre noi…

Spre…

NOI…

 

 

DOR

                                                         

Clipele

curg

greu…

Picură

în suflet

tăcerea,

durerea,

timpul petrecut

singur.

Ploi de toamna

şterg

urmele  paşilor

tăi…

Frunzele îţi acoperă

sufletul.

Aleile pustii

încă

mai aşteaptă

umbrele noastre

ţinandu-se de mână,

cutremurându-se

de prea multă

frumuseţe

din noi,

cei

care

 

EDEN

  

Şi, pentru că trebuia să porţi un nume,

te-ai numit ÎNGER.

Aluneci încet prin gândurile mele

clădind castele

ireal de reale,

fierbinţi de urma trupurilor

vibrând sub zăpada iubirii

ce arde în noi,

albă

ca păsările

toamnei noastre.

 

Şi, pentru că trebuia să porţi un nume,

te-ai numit  BĂRBAT.

Tu strângi în braţe eterul

în care nu exist decât eu.

Mă dezbraci de taine

ca  pe o salcie despletită

la malul unei ape izvorând

de departe,

din sufletul tău.

...şi te-ai numit VIS

şi ai pătruns în sângele meu

bolnav de dor,

de nelinişte, de nesiguranţă,

bolnav de tine -

cel niciodată găsit -

şi trecerea ta

a lăsat adânci urme

în carnea-mi flămândă

de EDENUL

trupului tău.

 

 

EŞTI CA O CATEDRALĂ

    

Nu pot iubi decât un singur om.

Cel mai adesea el vine dinspre noapte

şi îl tot caut şi l-am găsit în somn

pe când minţea frumos că vine de departe.

Atâta timp trecut-a şi n-am ştiut ca sunt

un fluture pe-o lampă cu aripa zdrobită,

c-am dăruit prea mult şi că în van descânt

o inima prea rece de sânge dezgolită.

Ţi-s ochii transparenţi şi-i vrei străini şi trişti

şi rece ţi-este mâna dar arde orice gest.

Păcat că nu-nţelegi că înca mai exişti

şi-n gândurile mele că te voiam celest.

Nu pot iubi decăt un singur om.

Cel mai ades el vine dinspre noapte.

Eşti ca o catedrală în care-aş vrea să dorm

greşeala să răscumpăr chiar de-aş intra

în moarte.

 

 

AMINTIRI DESPRE NOI...

 

Sunt...

prelungirea degetelor tale…

sunt ochii tăi

care vegheaza infinitul din mine…

Sunt cuvântul nespus

şi gestul abia

îndrăznind să se ridice

spre albastru...

Sunt prelungirea

sângelui tău

care curge

doar   

prin

mine...

Sunt pleoapa

care iţi închide

universul...

Sunt mâna cu care

mângâi stelele…

Sunt gândul tău de seară

gemând de patimi

neştiute...

 

ALERGĂTORUL DE CURSĂ LUNGĂ

 

Alergăm…

Alergăm…

Să ne descoperim pe noi

În noi înşine…

Să descoperim

Ce se ascunde

Dincolo de

Eu si Tu.

Alergăm şi nu vedem

Decât rareori

Răsăritul sau apusul soarelui.

Alergăm

Şi nu simţim parfumul aşezat pe flori

Între sărutările dimineţii.

Alergăm şi nu deosebim

Ochii celui de lângă noi

De seninul cerului.

 

----------------------------

 

Prof. Lelia MOSSORA

noiembrie 2007

Iaşi

 

Comentarii de la cititori

 

   Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | În limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană  |  Comunicate şi apeluri

Redactia Agero nu îşi asumă răspunderea pentru conţinutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, în concordanţă cu legea presei germane.

Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discuţii al Agero se face în virtutea libertăţii la opinie şi expresie a acesteia.

Punctul de vedere şi ideatica scrisorilor şi mesajelor afisate nu coincid în mod necesar cu cele ale redacţiei. Impressum >>

AGERO Stuttgart® -  Deutsch-Rumänischer Verein e.V. Stuttgart.

       Editor, conceptia paginilor, tehnoredactarea Revistei Agero :  Lucian Hetco   [ Impressum ]  

              Colectivul de redactie: Lucian Hetco (Germania) , George Roca (Australia), Melania Cuc (Romania, Canada)