HomeIstorieProzăJurnalisticăPoezieEconomieCulturăLimbi străineAnalize şi comentariiActualitatea germanăComunicateImpressum

 

 

ALEXANDRE STANESCO-MOURON, ELVEŢIA

 

Prezentare - Maria Diana Popescu, Agero

Grafica Ion Măldărescu

 

Īntind mīna să-l felicit pe arhitectul romān ALEXANDRE STANESCO-MOURON din Elveţia, pentru splendidele cīntări lirice, scrise cu privirea dusă spre  zări şi cu fiori de suflet īn galopul diafan al timpului. Īntre strīngerea de mīnă şi planul apropiat al poemelor s-a stabilit un dialog uşor subsumat unei scenografii vii, cu siluete ce alcătuiesc o curgere continuă, hotărītoare īn producerea atmosferei lirice. Grupajul emoţionant de poeme a sosit pe adresa redacţiei, de la domnia sa, Alexandre Stănesco-Mouron,  arhitect diplomat la Institutul Politehnic Federal din Lausanne (EPFL - Ecole Polytechnique Fédérale de Lausanne - 1986), născut la  14 aprilie 1958 la Alba-Iulia, din anul 1981 stabilit la  īn Elveţia. Deşi pasionat de jazz, scrie poezie, eseistică şi execută lucrări de grafică.

 

Structural este un arhitect liric, el poetizează ca şi cum ar scrie un jurnal rimat,  marcat de o undă melancolică ce strecoară īn valurile translucide ale unei mări estivale, tristeţea esenţelor, neuitarea sau bucuria iluminărilor. Ciutura unei fīntīni vechi parcă balansează permanent, de la depărtare, īn alungirea şi prelungirea unui dramatism lăuntric. Poetul Alexandre transpune ideea poetică prin kantianism, o īnalţă din planul  intelectual īn planul sensibil, eliberīndu-se; un fel de catharsis purificīndu-i conştiinţa prin arta dramatismului, o īnălţare a trăirilor poetice cărora le urmează, īn mod necesar, o descătuşare de un preaplin īmpovărītor, o eliberare de zbuciumul prin care suferinţa se preschimbă īn bucurie creativă. Ignorīnd cadrul metalic şi rece al pereţilor poetici postmoderni cu tot apanajul derutant, un  zăcămīnt liric unghiular, un fel de piatră a lunii se rostogoleşte, cu irizările aurii, dincolo de curgerea īn lumina care īnvăluie, estompează şi evaporă. 

 

Astfel, versurile se adună ca īntr-un mozaic celest, limbajul le disciplinează sonografia, uneori īn sfīşieri, alteori īn vibraţiile abia perceptibile ale zidurilor rănite, ale uşilor şi ferestrelor īnchise de nişte ochi adormiţi īn veşnicie.  Poemele  deţin o desfăşurare de veghe, oferind spre receptare vibraţii singulare prin cuminţenie şi lirism, intimitatea scriitorului cu propria arhitectură fiind o īncercare de (co)prezenţă la limita sublimului. Cu o tehnică mixtă, poetul valorifică īntr-un laborator metaforic amintirea unor vechi prieteni, a unor iubiri, dar şi impresiile reţinute pe retina formaţiei sufleteşti.  El preferă conotaţiei aluzive o formă inedită de referenţialitate şi anume, denotaţia, īntr-un firesc acord cu inspiraţia, spaţiul poetic primind astfel dimensiunea unui traseu de la exerciţiul mimetic la autodefinire. Scrisul lui Alexandre Stănesco-Mouron trădează principiul ordonator al talentului combinatoriu, preocuparea pentru clişee cu semnificaţii individuale, dar cu o căutare sensibilă a temei. Lirism ingenios, percutant, īnlănţuiri viguroase sau abia lizibile,  toate dezvăluind valenţe incontestabile īn conturarea microcosmosului poetic. (Maria Diana Popescu www.agero-stuttgart.de )

 

POEME ALEXADRE STANESCO-MOURON, ELVEŢIA

 

Simpaticul exod sau Culori moarte-n oglindă

 

Culoarea din negru mă naşte apatic

īn chinuri voioase ale celui de ieri.

Patetic īn noapte mai oftez primăveri,

amăgiri īnecate-n paradisul cromatic.

 

Beau coktail din ciment cu apa din vene,

renasc īn beton cu sīni grei, cu şolduri ghimpate.

Mă-ncălzesc disperat şi dau foc la troiene ...

E tortură orgasmul plecării uitate.

 

Ziua trece prin ochi şi văd negrul abject,

culorile şchioape-s alergate de ceaţă.

Cenzura-i albastră cīnd ceru-i obiect !

Inima bate cu pumnii visīnd īnc-o viaţă...

 

Născut īntr-o baltă curată de lacrimi

Am plecat, am murit, am iubit, am venit.

Al meu univers e oglinda cu datini

īn care din nou şi mereu voi fi rătăcit ?

 

Nyon, le 12 février 2010

 

 

Erotic vagabond  (Amintiri din viitor)

 

Crudă uitare īn inocenţa pierdută

cīnd alcoolul nu-i apă, iar apa nu-i foc.

Mă arde, mi-e sete de pasiunea trecută.

Mă joc prin iubire, vīnd lacrimi prin troc ...

 

Imensa micime cu tristeţe o bei,

vino la mine cu visuri deşarte !

Violul de carne cu sīni, de coapsele ei.

Inundatul deşert prin foc ne desparte.

 

Ochii tăi m-au orbit, iar pasiunea m-a stins.

Ne iubeam īn sudoarea plăcerii īn finalul de sus ...

Am gustat corpul tău īn nisipul aprins,

Marea, Maroc-ul, anii aceia s-au dus ...

 

Am murit īmpreună ca delfinii īn mare.

Şi iar m-ai născut, şi iar te-am născut.

Oooh, Doamne, corpul tău e mirare !

E ceaţă şi negru, iar visu-i trecut.

 

Dedicat lui Fatima, o superbă doamnă, pe care am cunoscut-o īn 2002.

 

Ineluctabil metronom

(Ironie post-mortem)

 

Din vīntul luminii terne, al ceţii fine

ai devenit obiect, născut ai fost dar incomplet.

Nici vorbă de vreun timp, plīngeam cu sīngele din mine,

te-ai dus urlīnd, te-a revoltat omul abject.

 

Cuie īn apă ai bătut, ai īnotat chiar īn ciment !

Ai iubit şi-ai sperat īn fiinţa de carne,

acel creier amorf, imbecil existent-şi-absent …

Cuvinte nu am, argumente deloc, raţiunea m-adoarme.

 

Ai murit, ai plecat, toţi neuronii visează,

ultimul uter, chiloţii-s curaţi, se fac gogoşi.

Se moare , se naşte, naţiunea-i vitează !

Dragul meu, se vīnd visuri şi candidaţi-s strămoşi …

 

Spuneai tu, e gripă, e gripă, hai să ne vaccinăm !

Un virus pervers african, se anunţă de ieri !

Noi sīntem DACI, puternici şi nu uităm

că trăim doar pentru mīine … adevăraţi pionieri ?

 

Spuneai tu, e bine īn viaţa de mīine,

dacă-s probleme vorbeai tu cu Dumnezeu,

īi dai bani şi asiguri o soartă de pīine

iar ceilalţi să crape rīzīnd, să uite ce-i greu …

 

Dragul meu, să fim din nou frumoşi, graşi şi iubiţi,

Prin moartea ta ne bucurăm că sīntem īncă !

TU mi-ai promis că-n mii de ani vom fi re-fericiţi,

Iar eu voi obliga pe Dumnezeu : «Mă, asta-i poruncă !»

 

Poem dedicat prietenului meu decedat, Jean-Michel

 

Să bem viitorul, Domnule Petre !

 

Cerul meu este-n ieri, azi e prea-mīine.

Norii ne mint, de fapt sīnt doar pietre

ca visuri ce mor īntr-o viaţă de cīine.

Urăsc vata neagră din coama lui Petre.

 

Bomboane şi dulciuri, pe gratis bomboane !

Visuri sterile īn terminabil etern ...

Te-am vćzut Petrică, eşti frumos īn icoane

dar viaţa se-nchide-n paltonul de lemn.

 

Ai luat tricicleta transformīnd-o-n treime !

Ne-ai uitat c-alergam printre lacrimi.

Ai fugit pe la „şefu’”, pedalai prin ruine.

L-ai rugat, te-a făcut caporalul ex-patimi.

 

Ai vīndut viitor, kilograme de ceaţă,

distilat l-ai vīndut, toţi credeam īn alcool.

De ajuns nu ţi-a fost, ai deschis noua piaţă :

„Credeţi şi beţi, veţi renaşte-n īn formol !”

 

Ţi-am băut viitorul bigotule trist,

servil filozof, n-ai vrut ca să-l bei.

Ai urlat „Şefu-i mort īn sīnge de Christ,

eu, tu şi cu mine vom fi iarăşi ... trei !”

 

Atunci am tăcut, am plecat dintre noi.

Devenit vīnzător de-un sīnge sublim,

nu mai cred īn alcool şi-n păstorii de oi.

Mai cred doar īn mine şi-n sărutul ultim ...

 

Alexandre STANESCO-MOURON, traduction du franēais en roumain, Nyon, le 10 mars 2010

 

Venin de toamnă (Venin d’automne)

 

Imaginea de sine, e un pahar letal.

Obsesia de-a fi e doar parfum.

Numai īn noapte ce-i negru e vital.

Iar noaptea dă lumină, şi re-pornim la drum.

 

Să fim doar umbre, imagini de-demult ?

Să fim doar ipotetici, ne renegăm prezentul ?

Chiar viaţa, secunda şi moartea să mi-ascult ?

Nu are sens, iubim, cadavrul e absentul.

 

Vagabondez īn Cluj, e toamnă şi e soare,

revăd liceul, imagini albe-negre iar eu plīng,

sublimă catedrală cu al tău drog „uitare”,

mai lasă-mi o secundă să pot ieşi rīzīnd ...

 

Sīnt tīnăr, respir doar viaţa-n-timpul serii,

ador tomnatica femeie, miracolul final,

detest ce doare, regrete sau mizerii,

absorb superbii sīni, orgasm filozofal ...

 

VeniN, veniM, o literă de moarte,

Născut sau Mort eşti condamnat la viaţă !

E litera absurdă ce sadic ne desparte,

iubeşte, creează, visează-n suprafaţă !

 

Alexandre STANESCO-MOURON (Cluj, le 14 avril 2006)

(traduction du franēais en roumain le 25 février 2010)

 

Impresii si păreri personale īn FORUMUL de DISCUŢII - Inseraţi un comentariu la subsolul acestui ARTICOL

Redactia Agero nu īşi asumă răspunderea pentru conţinutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, īn concordanţă cu legea presei germane. Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discuţii al Agero se face īn virtutea libertăţii la opinie şi expresie a acesteia. Punctul de vedere şi ideatica scrisorilor şi mesajelor afisate nu coincid īn mod necesar cu cele ale redacţiei. Impressum >>

       Editor, redactor sef, conceptie, tehnoredactarea Revistei Agero:  Lucian Hetco (Germania).

              Colectivul de redactie: Ion Măldărescu (Romānia), Melania Cuc (Romania, Canada), Maria Diana Popescu (Romānia), Cezarina Adamescu (Romānia)

Poşta redactiei: revista_agero@ yahoo.com