Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | n limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană | Comunicate şi apeluri

 

ATT ŞI NIMIC MAI MULT

Angela  BACIU-MOISE

 

 

Motto : "... probabil s-a-ntmplat că te-am iubit abia cnd  norii-ţi ascundeau obrazul.

Roberto SANESI

 

     Singura modalitate de amnare a unui vis e chiar visul capcană pentru ngeri sau sutele de păsări, pornite n căutarea sinelui curios mustind de snge

chipul frumos de bărbat ncremenit n oboseala sa priveşte ncheieturile transformndu-le n aripi.

       Gnduri care nu ndrăzneau să se mai nască au urcat un deal

       au străbătut un drum luuuuuung - unde să fugă

       unde sa ajungă

 

agoniza precum o rugăciune n faţa mnăstirii

smbăta de sus se nrădăcina

zgomotele din cap dispăru şi flfitul de aripi din urechea stangă

 

Apoi

Apoi femeia se rostogoli cu tot trupul pnă n pntecul lui poemul şi poema n faţa liniştii, a mării

captivă

si lăsa capul pe spate.

 

Dimineaţa ar fi vrut să n-o privească n ochi - doar s-o pipăie, s-o simtă

o privea mirat.

ca un copil o privea ce frumoasă te-ai facut, tu ,fiecare om visează ca are

 

 n

  g

    e

      r

        u

           l

ngerul lui

 

puţin repros ar simţi

durerea unui timp uitat scurt o vreme pierdută ntre două staţii de tren şi

          ochi aţintiţi hulpavi pe părul  ei negru

          să-l atinga ar vrea

ştia... ştia

 

SE NVINSESE PE SINE

 

Intr-un fel de ochi retras de lume stăteau ţinndu-se de mini

priveau nisipul de sub tălpi iar valurile chemau se izbeau de ţărm a furie

a dorinţă

i simţea răsuflarea şi parfumul greu

lupta ... sange .... dor ... nchise ochii

să nu plece ar vrea

 

Simtea aceleaşi buze moi groase, acelaşi  sărut

nu s-a schimbat nimic

pe cer apăru un curcubeu bătrn să facă  lumea de la capăt

ar vrea s-o modeleze

apoi s-o facă să dispară.

 

Femeia ridică braţele spre cer a viaţă, a mpreunare

păşeşte ncet spre mare

dantela neagră i acoperă braţele

se vede doar gtul bronzat

 

ar vrea sa fugă

s-o prindă n braţe

să se arunce n apa sărată să-i vadă părul ar vrea plutind printre alge

 

Femeia păşeşte mai departe parcă ar vrea sa fie una cu  marea. un barbat singur probabil turist o priveste

     o masoară

     privirea i e ţinta

     femeia aceasta cucereşte orase oameni sămnţa păcatului

toti soldaţii

toate popoarele exotice

    toate dansurile carnale au iubit-o pe femeia aceasta.

 

Işi pune n ordine poemele, multele poeme ce a scris pnă acum

ce va mai scrie despre un chip cunoscut

ochi mari şi braţe ncolăcite.

 

Pe o piatră veche cu graţie femeia  se aşeză, privea marea.

Cand nu visezi ţi-e frică. Moartea nu are identitate, nu alege pe nimeni.

 

Camera de hotel goală aşteaptă amiaza n soarele cald

zmbetul femeii prinde viaţă, e tandru

Sălbatic

Precum  şoldurile ei

 

Oamenii trec pe plajă şi o privesc

respiră. Respiră şi iubeşte.

 

Un copil rde

o vede

femeia e fericită -

    i e dor de cuvntul nespus

    doarme n rana pietrei

    adulmecă toamna

    respiră briza

ar vrea să nu uite niciodată clipa

mama e cuvntul nespus:

Clipa

 

să sfşie pielea s-o usture, să simtă bucuria pnă dincolo de umbră

dincolo de ea.

                                                                  Ştie. Sunetele stridente ale marii l vor sfrşi. Ştie.

                                                                  Desprins de prima tinereţe va păstra sarutul ei

nu va urla binefacătoare

va fi palmă pe gura lui

va simţi vntul zilei după buzele ei tremurnde

            i va frămnta obrazul

            l va muşca.

 

de frică

de nesomn

 

                                                                 Să strige ar vrea de unde vii tu, femeie ?

 

să nu ezite să nu spună nu

păcat definitiv roşu n faţa ochilor

parfum ambiguu

trupul nu mai incape. Ca două păsări libere nsetate ar vrea să se iubească.

 

                                                                  Din strigăt gol şi durere e plămădita femeia aceasta

 

cu vorbele ei genunchii frumoşi parul albastru de negru

şampania şi sărutul

att le-a mai rămas.

 

O oră de septembrie, ei da, ştie, a ntinerit cu zece ani n mijlocul acestui echinocţiu

e vulnerabil.

 

Strnge  gtul frumos al femeii ca o pedeapsă

 

            l mbrăţişează, l sugrumă

            Rămn aşa nemiscaţi

            Stranie senzaţie de piatră

 

                                                                Toate femeile iubite de el sunt n ea

 

strnge pumnul

Valul atinge uşor piciorul femeii

e rece irespirabil aerul

          Att de cald

          Att de cald.

 

O barcă a ajuns la mal, pescarul e singur

Va pleca iar n zori

  Angela  BACIU

Comentarii de la cititori

 

   Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | n limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană  |  Comunicate şi apeluri

Redactia Agero nu şi asumă răspunderea pentru conţinutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, n concordanţă cu legea presei germane.

Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discuţii al Agero se face n virtutea libertăţii la opinie şi expresie a acesteia.

Punctul de vedere şi ideatica scrisorilor şi mesajelor afisate nu coincid n mod necesar cu cele ale redacţiei. Impressum >>

AGERO Stuttgart -  Deutsch-Rumnischer Verein e.V. Stuttgart.

       Editor, conceptia paginilor, tehnoredactarea Revistei Agero :  Lucian Hetco   [ Impressum ]  

              Colectivul de redactie: Lucian Hetco (Germania) , George Roca (Australia), Melania Cuc (Romania, Canada)