Pagina de front | Istorie | Proza si teatru | Jurnalistica | Poezie | Economie | Cultura | In limbi straine | Comentarii | Actualitatea germana | Comunicate şi apeluri

Ca un ultim trecător buimac

 Anne-Marie BEJLIU

 

Impresii si pareri personale in FORUM

 

   Iubire dincolo de gând

Fără cuvinte

curge iubirea în firele nopţii.

Aerul prinde conturul nisipului,

sfărâmat în oceanul de energii,

adormind în zbor.

Aburul simte chemarea ta,

în vibraţia culorilor infinitului.

Fără chip,fără formă,

doar unde de fericire

străbat şi împletesc,

rotunda coroană

suspendată deasupra gândurilor…

Seninul se naşte

în vidul de cuvinte.

Doar sensurile vagi,

fire pierzându-se

dincolo de

libertatea simţurilor,

ard secundele în imensele safire.

Atingem vârful violet,

al chemărilor ametistului.

Între cer şi infinit

piramida îşi pierde forma,

scufundându-se,

În arcurile întrepătrunse

ale curcubeului.

Jumătate Yin,jumătate Yang,

forţă şi blândeţe unite

într-o unică şi profundă inspiraţie…

Suflul iubirii trimite,

miilor de petale purpurii,

finul strat sidefiu.

Palmele noastre

devin,

curgătoare izvoare de lumină,

prelungind

în memoria timpului,

miezul  iubirii

de dincolo de gând…

O simplă atingere,

ireal de tandră,

uneşte spiritele noastre,

dăruind veşniciei,

împlinirea…

 

 

Un loc gol,un punct luminos

Un loc gol,
un punct luminos
rămas suspendat
între tăcere şi sens,
un sunet pierzându-şi aripile
printre muchiile,
tăios ieşind din stânca durerii.
Atât am regăsit în spaţiul strâmt,
sufocat de amintiri…
Iubirea păstrează parfumul tău.
Esenţe de timp dăruie inimii…
Din când în când,
îmi amintesc,
să mai fur o fărâmă de fericire.
Cu palma întinsă spre munte,
simt înălţimea,
aburul ridicându-se din trupul masiv
al celui ce fruntea,
o poartă mângâiată de nori.
Aud strigătul mut
vibrând,pătrunzând,
curgând liber
prin drumurile deschise luminii,
până în miezul fiinţei mele…

Duios prezent, diafană iubire
tremurând,
la fiecare atingere a razelor tale.

 

 

Pe ţărm, iubirile, mirate se nasc

Marea


sclipiri de smarald,
răsărit picurând
roua vieţii.
Alunecă tandru valul,
în unduirile clipelor…
Spre apusul de dor
se îndreaptă luminile.
Ziua îşi mângâie
secundele înserării.
Un nou răsărit, argint viu…
Luna primeşte zâmbetul nopţii.
Înger senin se ridică din aburi.
Nisipul numără paşii umezi
Pe ţărm,  iubirile,

mirate se nasc…

 

 

Sufletul tău a zburat

 

Sufletul tău a zburat.
Din cubul de gheaţă
al vieţii,
din trupul frământat
de dureri.
A strălucit o clipă
în ochii mei,
miraţi de frumuseţea
dăruită.
S-a ridicat munte
de lumină,
tăceri
acoperindu-mă…

Laşitate,frică,întuneric
mă cuprind
într-un dans ciudat.
Inima se strânge
în cochilia ei.
O ascult
din când în când,
zbătându-se.
Fir de nisip
tiptil a intrat.

Forma gingaşă
deschisă,
va arăta timidă,
perla
zbuciumului
ei. 

Ca un ultim trecător buimac

 

La-nceput
mă durea
timpul.
Se scurgea
prea repede.
N-apucam
să prind
vântul
de aripi,
secunda
din clipă,
frunza
din aer,
ceru-n zile...
Alunecau toate.
Haine străine
pe lângă trup.
Uitam.
Într-un freamăt,
ideile toate,
amestecate erau.

Acum,
doare amintirea,
dor oasele
zdrobite,
măcinate,

 de morţi negândite.
Mor
firele de nisip
în sipete-adânci.
Mor
fire de praf
adunate pe cruci.
Mor
eu
stingând
ca un ultim
trecător
buimac,
lumina clipei…

Finalul
s-a pierdut.
Scenograful
a demisionat.
Luminile rampei
demult nu mai sunt
la modă.
Fundalul rămâne
neterminat...

 

În paşi de dans

 

În paşi de dans,
viaţa şi moartea,
braţ la braţ,
se plimbă prin parc.
Umbrele fug,
se-mpletesc în ceaţă,
mă-nvăluie tandru.
Plâng.
Mă opresc.

Întreb.
Răspunsuri nu vin.
Tăcerile dor.
Se ascund în adâncuri.
Casă de plumb mă acoperă.
Întreb:
Ce cale s-apuc?
Mi-s ochii oceane sărate…
Furtuni se alungă mereu.
Seninu-i departe-n cetatea
în care,
iubirile mele au plecat,
zâmbind…

 

 

Şi mama mi-a spus …

 

Şi mama mi-a spus doar:
Să-mi cos buzunarele!
Eu n-am ascultat.
Am fugit să mă joc.
Acum vreau, dar nu-i timp de popas.
Prin gaura lui văd cum anii
în grabă se duc.
Cum durerea pătrunde,
afundându-se tainic…
Cum viaţa-şi croieşte
anevoie cărarea,

 prin firele smulse.

Şi mama mi-a spus doar:
Să-mi croiesc petic alb!
Pentru haina de suflet
N-am ascultat.
Acum caut nebună prin târg,
să găsesc o bucată de cer s-o vopsesc.
În zadar.
Cerul e tulbure, norii sunt grei.
Acum ştiu:buzunarul se rupe mereu…
În fâşii. Curcubeul stă invers.
S-a rupt. S-a stricat.
Lipseşte fâşia de alb...

Şi mama îmi spune mereu
să îmi cos la intrare cuvântul,
să-l tivesc pas cu pas, să-l îndrept,
întăresc, dăruiesc mai curat,
într-un ritm de vals, chiar uşor romanţat.
O ascult.Îl rostesc, îl privesc.
O fi bine sau rău, nu mai ştiu!

 
 

   Pagina de front | Istorie | Proza si teatru | Jurnalistica | Poezie | Economie | Cultura | In limbi straine | Comentarii | Actualitatea germana  |  Comunicate şi apeluri

Redactia Agero nu isi asuma raspunderea pentru continutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, in concordanta cu legea presei germane.

Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discutii al Agero se face în virtutea libertatii la opinie si expresie a acesteia.

Punctul de vedere si ideatica scrisorilor si mesajelor afisate nu coincid în mod necesar cu cele ale redactiei.

AGERO Stuttgart® -  Deutsch-Rumänischer Verein e.V. Stuttgart.

       Editor, conceptia paginilor şi redactarea Revistei Agero :  Lucian Hetco   [ Impressum ]