Pagina de front | Istorie | Proza si teatru | Jurnalistica | Poezie | Economie | Cultura | In limbi straine | Comentarii | Actualitatea germana | Comunicate şi apeluri

 

CÂND VIN COLINDĂTORII (POEME DE CRACIUN)

NICOLAE Horia-Nicoară

Niles-Chicago SUA

 

 

Atunci când vin colindătorii, cu zvonul îngeresc pe buze, sufletul nostru se umple de Lumină, de lumina unei copilării după care mereu şi pentru totdeauna ni se face Dor. Câtă vreme, încă, mai sunt colindători, timpul ne aparţine nouă, timpul şi pacea  lăuntrică - semn al împăcării cu tine şi cu semenul tău. Cine dintre părinţi nu se bucură de naşterea unui prunc? Cum să nu te bucuri atunci de naşterea Copilului minune, a Celui Unic, a Celui Sfânt,a  Celui Adevărat! Copilul cel mai presus de firea pământească - Pruncul Iisus! Sufletul nostru se face altar, iar gândurile noastre - rugăciune, când rugăciunea este puntea dintre cer şi pământ, Aerul acesta dumnezeiesc pe care-l respirăm şi căruia îi rămânem datori. Astăzi este Sărbătoare şi aşa să rămână pentru toate veacurile, acum, când lumea întreagă are atâta nevoie de ea! Atunci când vin colindătorii supărările pleacă, se duc precum norii şi se arată Soarele, nepărtinitorul, soarele cel veşnic şi drept.

 


 

NOAPTEA DE AJUN

 

Azi-noapte m-am visat acasă

Şi se făcea un vis înalt,

Eram cu cei plecaţi la masă,

De pe tărâmul celălalt...

Veneau demult şi de departe,

Flămânzi, ca gândurile mele,

Bucate-aveam pe săturate,

Dar nimeni nu gusta din ele!

Doar amirosul de sarmale

Se ridica spre cer domol,

Ca negurile de pe vale,

Din Valea mea de Sohodol...

Azi-noapte m-am visat acasă,

Era în noaptea de Ajun,

Cea dintre toate mai frumoasă

Şi-l aşteptam pe Moş Crăciun;

Dar n-a venit! Spre dimineaţă

Ei au plecat în calea lui

Şi m-am trezit la el în braţe

Ca un copil al nimănui...

Mi-e mâna de cuvinte arsă,

Poemul meu e numai scrum,

Azi-noapte m-am visat acasă

Şi poate mă visez şi-acum...

 

 

ÎNCĂ UN AN

                            

Încă un an mi-am pârjolit sub pleoape,

Încă un an, din câţi au mai rămas?

Când vine-o vreme, şi-i atât de-aproape

De-acum până la Marele Popas!

 

Un an al meu? Cine îmi poate spune,

Cât am trăit, cât am murit în el?

Cine mai poate oare să-i adune

Clipele pierdute-n chip şi-n fel?

 

În întrebare mi se face frig

Şi-s tot mai singur împrejurul meu,

Se lasă grea tăcerea când îi strig

Pe cei plecaţi de-aici la Dumnezeu..

 

Şi eu, acesta, care stau în lume

Cu-nsemnul ei pe suflet şi pe faţă

Şi eu  pleca-voi într-o zi anume,

Ori într-o noapte fără dimineaţă...

 

Când ştiu că am să plec pe-acelaşi drum,

Când ştiu că tinereţea mea mă vinde,

Vai, sunt eu oare pregătit de drum,

Din viaţa asta ce-o să iau merinde?!

 

Dar vine-o vreme şi-i atât de-aproape

De-aici până la Marele Popas,

Încă un an am tăinuit sub pleoape,

Încă un an, din câţi au mai rămas...

 

 

TELEFONUL...

                    

Am vorbit cu Mama azi la telefon,

Câtă bucurie-n vorba ei duioasă!

Murmurul  Vâlcelei , sfânt si monoton

Picurând in suflet Dorul de acasă...

 

Mă vedeam deodată colo sus pe Dâmb

Spulberând omătul aspru sub opinci-

Cum se duce timpul şi-i atât de strâmb

Unde e Copchilul, mamă, de atunci?

 

Vine iar Crăciunul, peste casa noastră

Se-ncovoaie cerul, obosit si greu,

Nu vin  piţărăii seara la fereastră

Să colinde iarăşi despre Dumnezeu...

 

Tata-i dus departe, Ioan acolo-i dus,

Înspre ei se-ntoarce sufletul pe brânci,

Dealul Curăturii e atât de sus,

Dumneata, măicuţă, nu mai poţi să-l urci!

 

A colaci miroase tot mai stins pe vatră,

Tot mai rar la geamuri se aprind lumini,

Nu mai fierbe Satul, cum fierbea odată

Şi colidătorii sunt tot mai puţini...

.......................................................................

E târziu, în noapte se aude-un zvon

Şi se înlumină mâna mea flămândă,

Am vorbit cu Mama  azi la telefon,

Mâine, cine ştie de-o să mai răspundă...

 

 

ÎNTRE LEAGĂN ŞI STEA

 

Eu sunt poetul pedepsit  mereu

Desculţ să umblu peregrin prin lume,

De undeva, din Ceruri, Dumnezeu

Îmi porunceşte ce să scriu anume...

 

De sunt creştin, o, ştiu că nu contează,

În clipa asta largă cât priveşti,

Din plinul tău de stea măcar o rază

Deasupra mărginimii s-o reverşi...

 

De eşti făclie, nu îi poţi ascunde

Lumina ei în viaţă sub obroc!

Eu sunt Poetul zărilor fecunde

Între o Stea şi-un Leagăn de soroc...

 

 

MOŞ GERILĂ

 

Moş  Gerilă, Moş Gerilă,

tu te-ai dus, dus să rămâi,

nu ţi-a fost de mine milă,

cu minciuna căpătâi...

 

te ştiam sub barba sură

cine eşti, ce gânduri porţi,

Moşul, Cel Adevăratul,

rătăcind pe alte hărţi...

 

Maica mea, cu vorba-i plânsă

îmi şoptea de Moş Crăciun,

mi-ai minţit Copilăria,

Moş Gerilă, Moş nebun...

 

Eu te iert, dar nu te iartă

Cel Copil plângând la poartă

cu Colindul căpătâi

Moş nebun, dus să rămâi...

 

 

AI MILĂ, DOAMNE!

 

Coboară noaptea grea de Rugăciune

Pe Munţii mei de Aur din Apus,

Copil  mă ştiu acolo- ce minune!

Când mă rugam în taină la Iisus...

 

Copil mă văd acolo sus pe creste,

Prin Munţii cei de Aur din Apus,

Când murmuram această dulce Veste

În noaptea asta s-a născut Iisus!

 

Colindul de atunci - Colind mereu,

Îmi picură în suflet - ce Lumină!

Ai milă, Doamne, Dumnezeul meu

Şi vindecă-ne faptele de vină;

 

Ai milă, Doamne, Dumnezeul Sfânt,

Tu, Pruncul cel născut pe paie ude,

E-atâta ură, încă, pe pământ,

Dar faţa Ta de noi nu ţi-o ascunde!

 

COLIND 2006

Doamne, cata ura-i pe pamant,
Cuvintele-ntre ele se sfasie
Si eu, acesta, care inca sunt
Am inceput sa-mi fiu strain chiar mie!
De nu mai are loc de Umbra lui
Nici trupul meu, cel purtator de vina,
Se-aude piatra, bronzul din statui
Scancind in somnul Celui ce-o sa vina...
Plang ingerii inaltului pe harpe-
" E vremea sa va-ntoarceti in cuvant,
Tarziul va pandeste ca un sarpe,
La noapte se va naste PRUNCUL SFANT!
Maica Lui, in pantecul ce-l poarta
De doua mii de ani in Calendar
Se-aude cum isi tanguie la poarta
Colindul Ei, cel fara de hotar"...
Leru-i ler si leru-i ler
Pe pamant, dar si in Cer
Si nu-i loc, nici timp, nici pace,
Numai intre dobitoace
Sa se nasca Fiul Meu,
Cel Trimis de Dumnezeu!
Oamenii petrec in case,
Intre zidurile groase,
Cand afara, leru-i ler,
Crapa stelele de ger,
Numai Steaua, Steaua Lui
Sta deasupra frigului
Si-nlumina lasii mei
Catre-acelasi trist bordei
Sa se nasca din Cuvant
Fiul Omului, Cel Sfant...
Leru-i, Doamne, Leru-i ler,
Mila in zadar nu cer,
Voi nu imi luati in seama
Sufletul durut de Mama,
Maica Lui cea Nascatoare
Si Colindul nu va doare,
Leru-i ler si leru-i ler
Pana cand mai este Cer...
Nicolae Nicoara-Horia
 

Nicoară-Horia NICOLAE

Niles-Chicago SUA

 

   Pagina de front | Istorie | Proza si teatru | Jurnalistica | Poezie | Economie | Cultura | In limbi straine | Comentarii | Actualitatea germana  |  Comunicate şi apeluri

Redactia Agero nu isi asuma raspunderea pentru continutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, in concordanta cu legea presei germane.

Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discutii al Agero se face în virtutea libertatii la opinie si expresie a acesteia.

Punctul de vedere si ideatica scrisorilor si mesajelor afisate nu coincid în mod necesar cu cele ale redactiei.

AGERO Stuttgart® -  Deutsch-Rumänischer Verein e.V. Stuttgart.

       Editor, conceptia paginilor, tehnoredactarea Revistei Agero :  Lucian Hetco   [ Impressum ]  

              Colectivul de redactie: Lucian Hetco (Germania) , George Roca (Australia), Melania Cuc (Romania, Canada)