Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | În limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană | Comunicate şi apeluri

 

Constantin MÎNDRUŢĂ -

poezii patriotice şi religioase

 

 

Născut în comuna Sârbii- Măgura, judeţul Olt, la 1 iulie 1957. Studii: Facultatea de Drept “Nicolae Titulescu” Craiova. Colaborează la Revistele: “Epigrama”- Bucureşti; “ACUS”- Sibiu; “Haz de necaz”- Câmpina; “Hohote”- Târgu-Jiu; “Aripi”- Piteşti. A editat volumele: “Urmă de lună”- versuri, 2000; “Raze de lună”- poezii şi epigrame , 2001;  “Poezii şi epigrame”, 2002 ; “Lumină de lună”, 2003;  “Cu şi fără arţag”- epigrame, 2004;  “Emanuel”- poezii creştine, 2005; “Cu satira printre noi”- epigrame şi poezii satirice, 2006.

 

A apărut în 14 volume de epigramă şi poezie colective sau ale unor autori. Este membru al Uniunii Epigramiştilor din România, editor şi redactor- şef al Revistei de umor “AG PE RIME”, preşedintele Asociaţiei Culturale “Gheorghe Ionescu- Gion”- Piteşti.  Domnului Mîndruţă îi urăm bun venit la revista AGERO!

 

(Maria Diana Popescu, Agero)

 

VIII. VERS ROMANESC                                                                                                                                                                                                                  

 

DACĂ N-AR FI ŢARA ASTA

                                 

Dacă n-ar fi Ţara asta

O Istorie deplină,

Muţi erau toţi cronicarii

Care-au căutat lumină.

 

Dacă n-ar fi Ţara asta

A iubirii întrupare,

N-ar fi holde în grădină,

În bucate n-ar fi sare.

 

Dacă n-ar fi Ţara asta

Dimpreună cu Poporul,

N-am avea mândrie-n suflet

Când se-nalţă Tricolorul.

 

Dacă n-ar fi Ţara asta

Moşii noştri n-ar fi fost,

N-am avea trecut Columna,

Viitorul n-avea rost.

 

Pace n-am avea pe plaiuri,

Munţii n-ar semeţi creasta,

Nu am fi urmaşii noştri

Dacă n-ar fi Ţara asta.

                                                

IUBIND NE IUBIM ŢARA

                                       

Priveşti, iubito, seara, sclipiri de ochi albaştri

Când Marea risipeşte pe ţărmuri valul ei?

Cum stele-n Universul ce pare-atât de-aproape

Aprind şi sting în noapte lungi fire de scântei?

                                                                 

Vezi tu, la fel Carpaţii păstrează oseminte

Şi stâncile-s mai albe privindu-se-n izvoare,

Iubind, ne iubim Ţara, romantici de mai suntem

Şi germinăm din inimi rămase la hotare.

                                                                         

Priveşti, iubito, seara, sclipiri de ochi albaştri

Când Marea risipeşte pe ţărmuri valuri noi?

La fel şi glia sfântă nu şi-a uitat eroii

Şi mâine o fărâmă din ea vom fi şi noi.

 

EROII ŞI ŢARA                                                                                                                      

                         

Noi ne păstrăm de veacuri eroii printre noi,

Nu însemnaţi pe cruce, că toţi avem comun

Şi faptele şi Vatra cu numele străbun,

Păstrăm în inimi Ţara, păstrăm cu ea eroi.

 

Nu vrem aceeaşi pâine, de sub aceleaşi ploi,

Ca munca să nu fie o vorbă spusă-n vânt.

În cărţi nu stau eroii, ei sunt tot printre noi

Şi Ţara e Eroul, nu e al lor mormânt.

 

Zâmbetul păcii, pruncii, ei pretutindeni sunt.

Crescuţi nu sunt eroii pentru a fi război,

Comună este truda, oricâte sunt nevoi,

Ca pacea să nu fie în Lume doar cuvânt.

 

Iubiţi pământul Ţării, odorul nostru sfânt.

Nu am păstrat un nume să fie şters de ploi,

Istoria e scrisă cu sânge – jurământ

Ca fiii să ne fie eroi printre eroi.

 

ROMÂN DIN VECHI PROVINCII

 

Ascultaţi, eu sunt românul de prin vechile Provincii,

M-am născut cu Mioriţa pe picior valah de Plai,

Îmi e Vatra o Columnă, Limba – fagure de miere,

Ciocârlia are cuibul tot pe gura mea de Rai.

 

Pe la Şcoala Ardeleană am trecut întâi cu slova,

Am trezit şi Olt şi Mureş şi la Prut am alergat,

Căci Mihai, cu buzduganul, Alba Iulia o ştie,

Trei peceţi ale Unirii cu oştirea a durat.

 

Şi am fost clăcaş cu Horea, cu Cloşca şi cu Crişan,

În Curtea de la Viena parcă adusesem dacii,

“Vrem să ne unim cu Ţara!” – am spus Blajului dorinţa,

Căci cu fratele Bălcescu ne unisem toţi săracii.

 

“Nu avem o altă ţintă, să domnească deci poporul

Prin popor!” – striga Bălcescu – “Prin popor să fie soarta!”

Am deschis apoi la Plevna, Epopeea Naţiunii,

Cu dorinţa neclintită de a sfărâma şi Poarta.

 

Ascultaţi, eu sunt românul de prin vechile Provincii,                      

Transilvanie, surată, eşti la noi şi să ai rod!

Ochii lui Mihai păstrează un contur de Românie,

Iată Maica Românie, sărutată de Norod!

                                                                                                                                       

NOI ZICEM CĂ SUNTEM CREŞTINI

                                                 

Noi zicem că suntem creştini,

Dar ne-nchinăm doar la străini

Şi-ntindem palma chinuită

Către o stea închipuită.

 

Noi zicem că suntem creştini,

Că ne-nchinăm Sfintei Treimi,

Dar ce Treime ni-i sortită

Dacă Moldova e ciuntită?

 

Care cu noi atunci Ei nu-s?

Tatăl sau Duhul, ori Iisus?

Noi ne purtăm nu crucea, vina,

Cu Basarabia şi Bucovina.

 

Şi de-aia nu e pe Pământ

Nici Dumnezeu, nici Duhul Sfânt,

Şi de-aia a plecat Iisus

Şi am rămas numai cu plâns.

 

CETĂŢI

 

Se-mparte Ţara până la hotare,

Hotarele s-au împărţit de mult,

Cei care-mpart nu ştiu că se mai moare

Între şedinţe fără de consult.

 

Se luptă unii doar pentru imagini,

Că pentru ei sunt ultimul hotar,

Dar lasă-n urma lor numai paragini,

Drumul acesta nu e spre altar.

 

Nu mai ştiu lumânări să ţină-n mâini,

Nu mai ajung luminile-n Cetate,

Se-mparte Ţara între două pâini

Şi nici cea neagră nu-i pe săturate.

 

Sunt unii mai români decât o ţară,                                                    

De parcă ţara-i mâna la o fată,

Dar n-o peţesc şi dacă ies pe-afară,

Mai fură revoluţia o dată.

 

Nu îi uitaţi pe cei de la hotare,

Nu îi uitaţi pe cei păstraţi în cărţi

Şi faceţi, cei rămaşi sub soare,

Cetăţile să crescă din Cetăţi.

 

CARTE DE RUGĂCIUNI  

 

De ne-om strânge-n braţe, să nu ai alt dor,

Că de ciocârlie, tot eu am să mor.        

 

M-ai învăţat, Doamne, eu mereu să iert,

Mi-am scrijelit viaţa pe un pat de armă

Cu iubiri mult plânse, viitor incert,

Cu lacrimi neplânse ce în ochi se sfarmă.

 

M-ai trimis la şcoală să-nvăţ să mă-mpart

Şi cu bucurie să încerc iubirea,

Ce folos, că anii de ea mă despart

Şi liceul nostru i-a adus pieirea.

 

Câtă chibzuinţă mi-ar fi trebuit

Când urla în mine dorul către ea,

Dar nici astăzi, Doamne, nu m-ai lecuit,

Ai adus-o-n soartă şi soarta e-a mea.

 

Încearcă-mă iarăşi, dar nu în iubire,

Căci Te iubesc, Doamne, şi pe ea apoi,

Chiar dacă iubirea nu mi-a dat de ştire

Că rămânem singuri, şi nu amândoi.

 

Aş putea blesteme să înalţ spre Tine,

Dar mai simt pe buze sărutări deşarte,

Încearcă-mă, Doamne, între rău şi bine,

Dar de-a mea iubire nu mă mai desparte.

 

A greşit, ştii bine că şi azi plăteşte

Prea urât kaki-ul uniformei mele,

Se confundă, oare, cel care iubeşte

Cu rebelul clipei ce-a zidit inele ?

 

Ce să-Ţi mai spun, Doamne, Tu le ştii pe toate,

M-ar strivi minciuna spre un alt păcat,

De-atâta iubire inima nu poate

Să uite că timpul nu s-a vindecat.

 

Dar îl cântă cucul zăbrelit în ceas

Şi se duce vremea către nemurire,

Nu mai ştim niciunul unde am rămas

Când ai pus la cale a ta despărţire.

 

Din a fi prea singur, ajuns mutilat,

-ntrebam aiurea: ce va fi cu mine ?

Să rămân în viaţă, eu mi-am sigilat

Inima, şi, Doamne, ai zis că fac bine.

 

Ce-am iubit odată, mi-a fost fără rost,

S-a născut iubirii şi o altă faţă,

Poate toate-n viaţă ar avea un cost

Şi eu în iubire am plătit c-o viaţă.

 

Cine mi-ar mai da-o, spăşit, înapoi,

-mi strâng în puţine zile fericirea,

De ce oare, Doamne, nu mai suntem doi

Şi inima bate simţind ne-mplinirea ?

 

Într-un sfert de secol, ce am adunat ?

Pe buze un zâmbet şi în ochi lumină,

Ce Ţi-am răspuns, Doamne, când m-ai întrebat ?

Dragostea îmi lasă, eu am fost de vină.

 

Comentarii de la cititori

 

   Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | În limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană  |  Comunicate şi apeluri

Redactia Agero nu îşi asumă răspunderea pentru conţinutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, în concordanţă cu legea presei germane.

Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discuţii al Agero se face în virtutea libertăţii la opinie şi expresie a acesteia.

Punctul de vedere şi ideatica scrisorilor şi mesajelor afisate nu coincid în mod necesar cu cele ale redacţiei. Impressum >>

AGERO Stuttgart® -  Deutsch-Rumänischer Verein e.V. Stuttgart.

       Editor, conceptia paginilor, tehnoredactarea Revistei Agero :  Lucian Hetco   [ Impressum ]  

              Colectivul de redactie: Lucian Hetco (Germania) , George Roca (Australia), Melania Cuc (Romania, Canada), Maria Diana Popescu (România)