Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | În limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană | Comunicate şi apeluri

 

 

 

Crina Albu - Lirica celor cinci pietricele

Cezarina Adamescu, Agero

 

Dumnezeu, Biserica, Familia -  mica biserică, sunt stâlpii pe care se reazemă lirica Crinei Albu. În cadrul acestor repere, alte câteva temeiuri pentru  edificarea omului. Ele ar fi, în viziunea poetei: Sfântul Sacrament al Căsătoriei aflat la limita dintre miracol şi miraj, dar care presupune, sau cel puţin, aşa ar trebui să fie:  Bunăvoinţă. / Credinţă. Speranţă. / Stăruinţă. Biruinţă. / Sămânţă. / Dor. / De o lume nouă dor. / De viitor. / Primenire. Devenire. / Împlinire. / Dăruire. Ocrotire. / Iubire. Fericire”.

Conştientă de averea nemăsurată pe care o posedă, aceasta fiind tezaurizată în virtuţile teologale, într-un buchet înmiresmat: Credinţă, Speranţă, Iubire, poeta, cu îngăduinţă şi generozitate doreşte să-şi sporească avuţiile conform principiului steinhartdian „Dăruind vei dobândi”, drept pentru care, se face mesagerul lui Dumnezeu, cel trimis să-L vestească şi să-L urmeze, chiar şi ateilor. Dumnezeu există, indiferent de părerea lor, El Este CEL CARE ESTE, dincolo de Timp şi de Spaţiu, imuabil, etern, nesfârşit, Atotputernic, Veşnic, Cel care întruneşte toate însuşirile cunoscute şi necunoscute de mintea umană. Dar mai ales, Milostiv, Îngăduitor, veşnic Răbdător, cel care ne aşteaptă pe toţi şi nu ne forţează să facem nimic din ceea ce conştiinţa noastră nu îngăduie.

Motto-urile, bine alese din Psalmi, constituie chintesenţa poemelor.

Numele lui Isus constituie garanţia mântuirii noastre, doar să-L rostim şi să-l invocăm cu credinţă.

Elogiul adus Preotului este o dovadă de bună credinţă, dar mai ales de ascultare şi de smerenie în faţa sacerdoţiului, sfinţit de Însuşi Dumnezeu: „nu pentru că / înalţă construcţii impunătoare/  în cinstea Celui Veşnic / spre folosul celor mulţi // nu pentru că / îi satură pe flămânzi îi îmbracă pe cei goi / vizitează bolnavii // ci / pentru că  / doar cine o poartă / îl poate ridica pe Stăpânul Universului în mâini / dăruindu-l celor iertaţi / sfinţeşte casele noastre / îmbracă pruncii în haine albe / binecuvântează inele / însoţeşte sufletele la marea trecere”. (O haină grea).

            Autoarea scoate în evidenţă în acest poem imensa responsabilitate a preotului pentru sufletele pe care le păstoreşte şi pentru care va da seamă la timp potrivit, în faţa lui Dumnezeu.

            Nu lipsesc, din lirica acestei poete locurile comune, cum ar fi: „Pe aleea sufletului, presărată cu petale de flori”, „iubirea e în parfumul florilor de crin”; ş.a.
           
Şi totuşi, în vacarmul iscat de bombardamentul informaţional, „glasul conştiinţei ţipă disperat”.(Capcane). Pe acest glas al conştiinţei – ultimul strigăt – se bazează autoarea – că nu o va pierde şi o va reîntoarce cu gândul, cuvântul şi sufletul către Dumnezeu. Fără acest „Glas” – care nu e decât fărâma de divinitate din  noi, un om se poate pierde în hăţişurile fără scăpare ale omeneştilor tentaţii şi primejdii.

             În încercarea de a defini iubirea (ceea ce e foarte dificil!) – Crina Albu îşi exprimă crezul familial care nu poate fi decât ideal: o femeie poate fi soţie, mamă, iubită şi va face totul pentru cuibuşorul ei. Drumul comun parcurs de soţ-soţie devine în această ipostază, un ţel:  „iubire există atunci  când, / umăr lângă umăr, / parcurgem acelaşi drum / către un ţel comun”. (Iubirea).

            Într-o altă viziune, poeta se întâlneşte,  pe uliţa copilăriei, doar deschizând, în chip miraculos, poarta copilăriei, pe substratul unei febre, cu îngerul păzitor, care-i apare sub chipul unui tânăr frumos îmbrăcat în alb, care o conduce blând, spre lumină.

            Este un sentiment legitim pe care-l încearcă toţi cei întorşi din boală sau dintr-un moment crucial al existenţei.

            În poemul „Cinci” – autoarea ne invită să practicăm cele cinci trepte ale creştinismului, întruchipate în cinci pietricele cu care David l-a răpus pe Goliat: rugăciunea, postul, Biblia, spovada şi împărtăşania.

            Lirica acestei poete, deşi pare facilă, este senină, blândă, înălţătoare, uşor didactică, dar foarte stenică. Înţelepciunea lucrurilor simple este foarte greu de atins. Iar aici este atinsă prin sinceritate, deschidere către celălalt, generozitate, iubire. Ea poate constitui, oaza de care astăzi avem nevoie în deşertul în care ne purtăm paşii sub arşiţa soarelui şi primejdiile de tot felul care ne înconjoară.

 

Crina Albu 

 

Născută la Gârleni, Bacău, 14 august 1959. În prezent locuiesc la Piatra Neamţ, căsătorită, doi copii. Activitate sporadică pe site-uri literare: Poezii.biz, Agonia.ro, Confluenţe lirice.  Mic grupaj de versuri în ,,Artă Sfâşiată - Antologie de poezie (poeţi contemporani – 73), coordonator Valentina Becart.

 

Ins. Inserare

 

"Prin înţelepciune se înalţă o casă

şi prin pricepere se întăreşte;"  

Proverbe 24.3

Mariaj.
Miracol? Miraj?
Bunăvoinţă.
Credinţă. Speranţă.
Stăruinţă. Biruinţă.
Sămânţă.
Dor.
De o lume nouă dor.
De viitor.
Primenire. Devenire.
Împlinire.
Dăruire. Ocrotire.
Iubire. Fericire.

 

Sunt

(cu dragoste unui ateu)

 

chiar dacă pătrunzi în adâncuri
şi nu mă vezi
nu crezi că Sunt
Eu Sunt
chiar dacă eşti în stare de imponderabilitate
în propria ta capsulă
şi nu mă vezi
nu crezi că Sunt
Eu Sunt

ţi-ai făcut din gândurile tale înalte
un turn de dispreţ
unde lumina nu poate pătrunde
crezi că ai tot ce îţi trebuie
nu simţi nevoia de Mine

poate când îţi vor apărea
primele pete de rugină
îmi vei arunca o privire
te mai aştept
sau nu

 

Numele Tău

 

"Unii se bizuie pe care, alţii pe cai; dar noi ne bizuim pe Numele DOMNULUI,  Dumnezeului nostru."

PSALMII 20.7

Rostirea Numelui Tău,
Pe buzele mele, picură bobiţe de miere:
Isus... Isus... Isus...

În lumina Numelui Tău pot să văd
Ce ascunde Calul troian,
Pot uşor desface Nodul gordian.
Isuse, pe tine te am
Călăuză şi scop.
Nu mă sprijin pe contul din bancă,
Nu mizez pe noroc,
Nu sunt prinsă într-un joc
Al sorţii,
Nu sunt blocată pe ideea morţii;
Pentru că tu eşti viu în inima mea
Şi pe buzele mele
Picuri bobiţe de miere:
Isus... Isus... Isus...

 

O haină grea

 

cine are puterea să

pună pe cântar

o haină de

preot

 

la o primă impresie oricine oricând

te miri când vezi un om cu greutate că

nu poate

 

nu pentru că

un preot e în prima linie de atac

împotriva celui care ne atacă, tatăl minciunii

punându-i pe spinare câte le are sau nu le are

 

nu pentru că

înalţă construcţii impunătoare

în cinstea Celui Veşnic

spre folosul celor mulţi

 

nu pentru că

îi satură pe flămânzi îi îmbracă pe cei goi

vizitează bolnavii

 

ci

pentru că

doar cine o poartă

îl poate ridica pe Stăpânul Universului în mâini

dăruindu-l celor iertaţi

sfinţeşte casele noastre

îmbracă pruncii în haine albe

binecuvântează inele

însoţeşte sufletele la marea trecere

 

Capcane

 

"Ştiu, e greu să Mă asculţi când mintea ţi-e plină de larmă.

E nevoie de linişte, e nevoie de pustiu."
- Când Domnul vorbeşte inimii -
 Gaston Curtois

Copy - paste;
Influenţe nefaste.
O mulţime de informaţii
mi se imprimă pe creier,
nu mai am timp să treier,
să cern.
Pe aleea sufletului, presărată cu petale de flori,
mă plimb cu bocancii plini de noroi.
Calc pe un teren minat;
sunt un vânat.
Da, sunt un vânat!
Capcane peste capcane
şi viruşi mă asaltează,
e un film de groază.
Încetează!

"Fugi în munţii tăi ca o pasăre!"

În haosul din capul meu
glasul conştiinţei ţipă disperat.

 

Iubirea

 

ce e iubirea?
iubirea e voal de crep
cu care să-ţi acoperi visele,
să se întrezărească doar atât
cât să le poţi îndeplini.

iubirea e în parfumul florilor de crin,
mir pe fruntea mirilor,
mierea sărutului deplin.

ce e iubirea ?
iubirea nu e un festin
neîntrerupt,
doar vorbe de alint,
iubire există atunci
când,
umăr lângă umăr,
parcurgem acelaşi drum
către un ţel comun.

iubirea nu e competiţie;
să aflăm
care e cel mai puternic,
mai inteligent, sau mai bun.

ce e iubirea?
când o mamă îşi mângâie pruncul,
la sân alăptându-l,
sorbindu-i gânguritul,
la primii lui paşi ferindu-l de colţurile

întunecate ale lumii,

şoptindu-i vorbe de încurajare
la examenele
dure ale vieţii.

iubirea e iubire
doar atunci când o oferi
fără să aştepţi
aplauze.

 

cinci

 

Mama mea
m-a numit david
Mama ta e şi Mama mea
te-a numit david
Mama lui e şi Mama noastră
l-a numit david

într-o bună zi

acoperindu-ne cu voalul Ei de lumină

ne-a spus

 

dragi copii
fiecare dintre voi
are goliatul lui

cu rădăcini adânci


ascultaţi cum poate fi învins
aveţi la îndemână cinci pietricele


prima piatră 

rugăciunea
urmată de a doua 

postul
fiecare cât poate
o zi pe săptămână
două zile pe săptămână
trei zile pe săptămână...
cu pâine şi apă care se combină
cu prima piatră rugăciunea

 

ea trebuie să crească
până umple inima


va creşte mai uşor dacă e alimentată
din cea de-a treia piatră

Biblia

 

citiţi-o zilnic
oricât de puţin

dar citiţi


prin Cuvânt
veţi avea putere
să smulgeţi prin
cea de-a patra piatră

spovada
acele rădăcini care-l întreţin
pe goliat


aceste patru pietre sunt trepte
spre cea de-a cincia piatră
cea mai importantă care
stă în capul unghiului

Împărtăşania
cu Ea veţi reteza capul lui goliat

 

Ce,  de ce

 

ce mai faci

mă întreabă prietenii

îmi pansez rănile de umbre

cu ţesătură fină de lumină

ce bei

beau roua cerului din potirul binecuvântat

ce mănânci

mănânc pâinea celor puternici

 

ce cânţi

un cântec nou

de ce zâmbeşti

Tata ne iubeşte

glasul celei care strigă în pustiu

 

în praful roşu din Medjugorje mi-am clătit paşii

din înalte constelaţii de stele

mai sus de Calea Lactee

ai venit să ne salvezi Femeie şi

 

Mamă

 

ştiai că lumea e în comă

zace în dejecţii şi în propria-i vomă

aşteaptă resuscitată

eşti indicator de cale dreaptă

părăsiţi autostrada ce duce la Marea Moartă

mergeţi pe cărare spre Soare

celor ce aveţi urechi dar nu auziţi

cu cai verzi pereţi-s zugrăviţi.

 

 

Impresii si păreri personale în FORUMUL de DISCUŢII - Inseraţi un comentariu la subsolul acestui ARTICOL

Revista Agero ® ist ein Markenprodukt von NewAgero, Deutschland

Chefredakteur: Lucian Hetco (Deutschland). Stellv.Chefredakteur - Maria Diana Popescu (Rumänien). Redakteure: Ion Măldărescu, Cezarina Adamescu (Rumänien)