Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | În limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană | Comunicate şi apeluri

 

Cristi Iordache şi AL TREILEA DOR

Poeme din umbra Mănăstirii Dealu

 

Cu o prezentare de Melania Cuc, Agero

 

 

Am primit pe adresa Agero urmatorul mesaj :,,Cristi Iordache îmi este un bun prieten şi coleg de site-uri literare. Deoarece, el este modestia întruchipată şi nu s-ar gândi niciodată să se promoveze singur, m-am gândit să-i facem o surpriză de Crăciun, când este si ziua numelui său! Ideea mi-a venit atunci când l-am descoperit în paginile revistei Agero pe Adrian Paparuz, un alt tânar poet pe care-l citesc şi-l admir! Mesajul era semnat de Luminiţa Zaharia.


Ceea ce m-a frapat de la bun început a fost gestul de frăţie, de susţinere în breaslă, generozitatea care mai există la tinerii care scriu poezie în ziua de astăzi, un semn de revenire la condiţia firească a scriitorului, - reaşezarea la locu-i de drept a creatorului, care în ultimele decenii s-a simţit ca un măr lovit cu pietre din toate părţile. Am cerut, firesc, detalii despre biografia poetului, şi aşa am aflat că, cel care semneză Cristi Iordache nu locuieşte în buricul unor mari metropole, nu-şi bea şanapsul la birtul scriitorilor,- el locuieste şi face poezie de calitate în satul Teiş, comuna Sotanga, jud. Dimbovita, unde se ocupă cu... horticultura şi arhitectura peisagistică (AF Horticris Gardens). Are în sfera sa de activitate şi întreţinerea grădinilor de la Mănăstirii Dealu.


Veţi spune că nu aduce cu portretul unui poet modern, care-i musai să fie boem, şi că, personajul nostru pare a fi mai degrabă un visător trubadur, un ţesător de pastel. Şi totuşi, Cristi Iordache este un poet modern, fascinat de haiku şi face si critică literară. Dar ce spune Cristi Iordache, privindu-se în oglindă ? Transcriu pentru că dincolo de date şi stări personale, Cristi Iordache face şi aici poezie .,,M-am născut pe 16 octombrie 1970 la Târgovişte, încă din copilărie am cochetat cu poezia, călătoria si explorarea. Cu viaţa m-am jucat de când am invăţat să păşesc; am căzut rând pe rând de pe masă, de pe scară, din pod, din pomi şi de pe versanţi abrupţi.
 

La 12 ani am participat la primul concurs de poezie şi tot atunci am traversat înot lacul Amara. Am trecut bariera de "nouă", fiindcă am fost la un pas de lumea lui Culianu, de prea multe ori. Dincolo nu m-a vrut nimeni; nici de vreo cinci ori înecat, nici în patru accidente rutiere, nici în căderi din escaladă, nici îngheţat în creierii munţilor sau naufragiat.. Aşa că, vrând-nevrând m-am obişnuit aici, învăţând să iubesc tot ce mă-nconjoară. Fără tată de la vârsta de 7 ani, mama a însemnat totul pentru mine. Ceea ce am fost până când soţia mi-a oferit cele două fete, îi datoram ei. Acum sunt influenţat de toate femeile din viaţa mea; mamă, soţie, fiice, soră, soacră, mătuşi, verişoare, Peggy, Luna, Cheeky, prietenele mele de pe net şi zecile de mii de flori. Concluzionez: sunt sub "Papucul Doamnei"!
Imediat după evenimentele din 1989, am renunţat la orice studii, plecând din ţară şi explorând, desculţ, colţuri din Europa şi Asia. O perioadă fructuoasă creaţiilor literare, din care mare parte s-au pierdut când m-am întors să-mi conduc mama pe ultimul drum. N-am mai scris până în anul 2006.


În 1998 am început o afacere agricolă diversă, iar mai târziu am restrâns-o doar la dendro-floricultură şi arhitectură peisagistică. Cursurile de horticultură ale M.A.D.R. le-am absolvit în anul 2006 şi în acest moment sunt în al doilea an de studiu al arhitecturii grădinii.
De doi ani public atât articole cu subiecte din agricultură şi viaţa rurală cât şi poezii, în săptămânalul "Impact". Am debutat in aprilie 2008, în antologia poeziei de dragoste, “Freamăt de dor”.  Cum scrie un astfel de om? Aici moderm dincolo păduros, dar pretutindeni cu har de poet care ştie că a fost trimit pe Pământ cu un rost. Vă invit să citim împreună din grupajul care urmează.


Bine ai venit la AGERO, Cristi Iordache !

Melania Cuc, Agero

 

 

 

Eşti liberă să zbori prin mine

Te potriveşti
cavităţii
din pieptu-mi,
dăltuită
lăcaş, ţie!

Pe furiş, mă muşcai
şi-am dezmoştenit norii,
să scrii risipită între mine şi cer,
cu ochii, zbor
de-mplinire.

Dincolo de noi, nu cazi.
Muşcă-ne,
femeie,
să poată ploua, ochii tăi,
din senin!

Suntem primul născut

clocotind ape tulbure epicentru
însăilează chakre rând pe rând
inundă artere
ţi-e frică
e târziu
deja mi-ai dat
ţi-e frică de frică

mare cutremur unda de şoc
pe restul de măr piatră pe grai
buzele tremură
mi-e frică
e târziu
deja am muşcat
mi-e frică de frică

resturi de cărămizi grămezi
două
înalţă praf de pământ ars
fumul focurilor sacre
două
e mult prea târziu
hai să nu ne reconstruim

să ne-adune vântul
munte de mâini zâmbete sâni iubire
jumătăţi sferturi cioturi
dezintegrate se recunosc chakrele
ssssst să nu ne vadă frica
şi ce dacă ne vede
suntem primul născut

suntem primul născut.


Pământul cu munţi spărgând norii
cărări întrerupte la jumătate
câmpii întinse prin care alerga
fără să strivească cele câteva fire de iarbă
râuri tulburi cu aval doar până la nerevărsare
iubirile a tot şi a toate
erau învelişul gros
ce-i păstra pulsul sfertului de inimă suferindă
până când a fost chemat din lista de Aşteptări

cu teama de şocuri
ca orice om întreg după un transplant de cord
nu striga extazul
ochii se pierdeau în cărările spre vârf
plutea pe câmpia pufoasă de un verde edenic
îşi răcorea faţa în pâraie limpezi în râuri cu aval
în Dunăre şi-n valurile mării
iubea cu plămânii cu mintea cu trupul tot
puţin cu inima (pentru adaptare)

omul acela
omul acela cu două inimi îi dăruise una

acum despre oamenii aceştia
cu inimi gemene iubind necondiţionat şi identic
se spune că sunt predispuşi oricând unui atac
dar ei şi-au plantat deja intr-un loc virgin ghioceii
în cer au botezat două stele
aşa că iremediabil
când vor crăpa de prea-plinul iubirii
se va vorbi de ei în cer şi pe pământ
propovăduiţi de sfinţi
cinstiţi de mireni

despre oamenii aceştia
despre oamenii aceştia se va scrie cel mai nou testament.

DE MÂINE, VOM TRĂI!


Împovărat păşesc,
ulcică-mi naşte talpa,
tresar şi mă întorc,
păşesc mai apăsat
şi-n urmă must,
must izvorând.

La nord şi vest, genunchii-i cuibăresc,
la sud şi est cu, palmele ating pământul,mângâind iarba,

tulbure suc umple urma,
sub ochii-mi întineriţi cardinal.
Eram necăjit?

În cârca mea se joacă soarele,
genunchii sug neastâmpărul gravitaţiei, adânc, pe raza sferei,
capătul ei adormit,
miezul,
se arcuieşte ieşindu-mi sub piept (dornic de alint)
firicele încolţite îmi gâdilă palmele;
’hai să ne jucăm cu mingea de foc!’.

Credea căţeluşa, că-i sunt stăpân,
dar azi şi-a indreptat cutele semnelor de-ntrebare.

S-a limpezit în talpă, mustul,
adulmec viaţa fără de moarte,
mirul din ulcea, sucul pământului,
ud mâinile, mi-ating faţa
şi toţi cei ce suntem, zburdăm sub mingea de foc,
până când cerul o cheamă la culcare.

Mai rămân cu doamna îndrăgostiţilor,
îmi cântă,
dansez,
apoi alerg, sar, sar, sar,
sar ca un nebun,
nebun de dragoste, vreau să las urme adânci,
cât mai adânci,
milioane de tălpi.

Mâine se va întineri cardinal ,
lumea toată, va atinge sucul cristalin,
viaţa fără de moarte, izvorul de mir,
mâine, despovăraţi,
toţi cei ce sunt şi toate câte sunt,
se vor juca.

Pantera neagră


Pantera-n faţa mea pe vârf de stâncă,
sub cap mi-e braţul când privesc migratul.
Eu rostuiesc nisipuri, ea mănâncă
picioru-mi drept, cu poftă, stând de-a latul.
Ce calzi sunt ochii ei-lumini de stele,
ne-ncrucişăm sclipiri, rodeşte viaţa
când noi vorbim cereasca printre ele
cu ridul frunţii, moare ignoranţa
şi smulge, mult prea tristă, coapsa-mi stângă
s-o ducă puilor: „Ce bună mamă!”
Se-ntoarce lângă mine, dă să plângă,
dar îi şoptesc să nu mă ia în seamă,
o mângâi şi o rog să-mi cruţe mâna.
Pantera neagră-mi stă la piept, culcată
şi povestim cum că ne e totuna,
de vom trăi acum sau altădată,
ne împărţim steluţe-n vârf de stâncă
şi aşteptăm iubirea drept osândă,
migrând dumnezeieşte când se-aruncă
leoaica-n faţa noastră , stând la pândă.









 

 

 

Comentarii de la cititori

 

   Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | În limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană  |  Comunicate şi apeluri

Redactia Agero nu îşi asumă răspunderea pentru conţinutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, în concordanţă cu legea presei germane.

Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discuţii al Agero se face în virtutea libertăţii la opinie şi expresie a acesteia.

Punctul de vedere şi ideatica scrisorilor şi mesajelor afisate nu coincid în mod necesar cu cele ale redacţiei. Impressum >>

AGERO Stuttgart® -  Deutsch-Rumänischer Verein e.V. Stuttgart.

       Editor, conceptia paginilor, tehnoredactarea Revistei Agero :  Lucian Hetco   [ Impressum ]  

              Colectivul de redactie: Lucian Hetco (Germania) , George Roca (Australia), Melania Cuc (Romania, Canada), Maria Diana Popescu (România)