Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | În limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană | Comunicate şi apeluri

 

DARURI DE CRĂCIUN (II) (POEZII)

 

 

Liviu Florian JIANU

 

 

MAI VINE MOŞ CRĂCIUN?

 

Mai vine Moş Crăciun, sau nu mai vine,
E-o întrebare pentru cât eşti de bogat,
Nu pentru cât pe lume-ai făcut bine,
Şi nici, cuminte, câte ai răbdat.

 

Sunt sate unde Moşul nu mai vine,
Periferii în care e uitat,
Desculţi la care n-a adus botine,
Copii pe care nu i-a sărutat.

 

Şi câte nu-s anapoda pe lume,
Ce daruri aşteptăm, şi nu-s de noi,
Ce Moşi Crăciuni scriu opere postume
Din ce-am primi, de nu am fi fost goi.

 

Cum vin cu sănii, Moşii-n supermarket,
Cum renii-n galantare au sălaş,
Cum Moş Crăciun e-un bussines, şi un target
De financiare boom-uri, la oraş.

 

Şi cum nu vine el prin mahalale,
Prin bojdeuci, colibe, ori bordeie,
Cum n-au valoare nişte inimi goale
În Crăciuniada Lumii epopee -

 

Mai vine Moş Crăciun, sau nu mai vine,
E-o întrebare pentru cât eşti de părinte,
Să ai copiii lumii toţi, în minte,
Ca şi cum toţi, s-ar fi născut din tine.

 

Mai vine Moşul? Cine să mai ştie?
Şi poate că vei creşte într-o zi
În care ca un Moş vei împărţi
Doar la copiii tăi, o bucurie.

 

Iar ca să uiţi pe-acei, sperând, copii,
Ce-aşteaptă, şi nimic nu vor primi,

 

Vei face daruri surdo-mute poezii.

 

 

DARUL

 

Cred, Doamne, că într-o biserică, în centru,

În noaptea de Crăciun, un brad ai pus –

Cu daruri nemaiîntâlnite, pentru

Toţi oamenii, ce sunt, vor fi, şi nu-s –

 

Şi toţi intrau pe rând ca să primească,

Şi toţi doreau, dar nu vedeau nimic –

Decât un brad şi-o stea Dumnezeiască,

Şi-un Moş Crăciun, care li-era bunic –

 

Ai fost cuminte? întreba bătrânul –

Am fost cuminte! răspundeau ei, blând–

Şi Moşul, Universul da la unul,

Apoi la alţii,  binecuvântând–

 

Şi toţi plecau cu Universu-n braţe,

Cu stele, sori, planete, galaxii,

Veneau ca robi, şi plecau Regi, pe viaţă,

Cu-atâtea Universuri, jucării –

 

Cât vom trăi? Îl întrebau pe Moşul –

Şi după Univers, ce ne mai dai?

Şi Moşu-şi netezea veşmântul roşu,

Şi le spunea: De-aţi cere voi un Rai!

 

Şi darul lor creştea, creştea, într-una,

Şi ei creşteau, creşteau, nemăsurat,

Că peste-un an, de Moş, spuneau toţi una:

Mai dă-ne Universuri, Moş ciudat!

 

Şi Moş Crăciun le împărţea într-una,

Alt Univers, la fiecare ins,

Şi peste-un an, de Moş, spuneau toţi una:

Nu avem loc, de noi, în Necuprins!

 

Cât vom trăi? Îl întrebau pe Moşul –

Şi după Univers, ce ne mai dai?

Şi Moşu-şi netezea veşmântul roşu,

Şi le spunea: De-aţi cere voi un Rai!

 

Aşa, de-o veşnicie se împarte

Acelasi dar, dorit, de Moş Crăciun,

Doar singur, Raiul, darul fără moarte,

Sub brad aşteaptă suflet de om bun -

 

Împarte Moş Crăciun atâtea haruri,

Atâtea infinituri de cules,

Dar darul Creatorului, din daruri,

Este un singur Rai, in Univers!

 

Puţini îl cer, puţini îi ştiu dulceaţa,

Puţini, cărarea strâmtă către stele,

E darul ce se face dar, cu viaţa –

Cred, Doamne!-Ajută necredinţei mele!

 

 

IERNI DULCI

 

Ca pe săracii fără sobe să îi culci
În cerul fără frig al milei Tale,
Ne-mparte, Doamne milostiv, ierni dulci,
Fulgi calzi de nea, pe cărnurile goale.

 

Ierni dulci, ca floarea-n măr, să dai la toţi,
Să ne colinde-albine de ninsoare,
Şi din căldura Ta, să dai, de poţi,
Măcar somn lin, acolo unde doare.

 

Să nu ne deşteptăm deloc în acest veac,
Să nu vedem împărăţia gheţii,
Nici gerul care muşcă din sărac,
În pântec, Doamne, să ne porţi nămeţii.

 

Şi fii de gheaţă-n calda Ta Lumină,
Să nu ne naşti nici măcar în Eden,
Mai bine-n Tine, plămădiţi din tină,
Să Te rugăm să ne păstrezi, etern.

 

Acoperă-Ţi copiii de afară,
Şi-n toată bunătatea-Ţi să ne culci,
Ne iartă frigul care ne-mpresoară,
Şi ne împarte, Doamne Bun, ierni dulci.

 

 

CATEDRALA BUCURIEI

Mi-ai spus, luminata poiana,
Mi-ai spus, zori de zi, zori senine,
Mi-ai spus: “Viata ta e-o icoana,
Eu nu pot trai fara tine!”

Si-n seara cu stele in strana,
Si-n fagurii dulci, de albine,
Mi-ai spus: “Leac imi esti, pentru rana,
Eu nu pot iubi fara tine!”

Si-n limpezi fantani, fara cana,
Izvoare cu voci cristaline,
Mi-ai spus: “Mi-e lumina ta, hrana,
Eu sufletu-mi dau, pentru tine!”

Pe dealuri, coliba de nana,
Si cetina verde, de bine,
Mi-ai spus: “Niciodata n-ai teama,
Eu voi invia pentru tine!”

Colind ca o voce de mama,
Minune a tainelor line,
Mi-ai spus: “Tu mi-esti viata sarmana,
Eu nu-s Dumnezeu, fara tine!”

La nasterea Ta, siderala,
Iti spun, cand Lumina Ta vine,
Iti fac din Cuvant, Catedrala:
“Eu nu pot trai, fara Tine!
Eu nu pot iubi, fara Tine!
Eu sufletu-mi dau, pentru Tine!
Eu voi invia, pentru Tine!
Eu nu pot fi om, fara Tine!”
 

 

Comentarii de la cititori

 

   Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | În limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană  |  Comunicate şi apeluri

Redactia Agero nu îşi asumă răspunderea pentru conţinutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, în concordanţă cu legea presei germane.

Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discuţii al Agero se face în virtutea libertăţii la opinie şi expresie a acesteia.

Punctul de vedere şi ideatica scrisorilor şi mesajelor afisate nu coincid în mod necesar cu cele ale redacţiei. Impressum >>

AGERO Stuttgart® -  Deutsch-Rumänischer Verein e.V. Stuttgart.

       Editor, conceptia paginilor, tehnoredactarea Revistei Agero :  Lucian Hetco   [ Impressum ]  

              Colectivul de redactie: Lucian Hetco (Germania) , George Roca (Australia), Melania Cuc (Romania, Canada)