Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | În limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană | Comunicate şi apeluri

 

DARURI DE CRĂCIUN (II) (POEZII)

 

 

Nicolae NICOARĂ - Horia

 

 

 

O, CE VESTE MINUNATĂ!

 

Motto:

                Reaprindeţi candela-n căscioare

                Lângă busuiocul cel mereu

                Degerat la mâini şi la picioare

                Se întoarce-acasă Dumnezeu.

                .......................................................

                Doamne, intră şi-n a mea chilie

                Şi-amândoi, răniţi şi îngheţaţi

                Să ne încălzim cu bucurie

                Unul lângă altul ca doi fraţi".                       

                                               Grigore Vieru

 

Colindă Veacul şi colindă Ora,

El trebuia anume să se nască,

IISUS al nostru şi al tuturora,

Cel mai presus de firea pământească.

Din pântec de Marie nenuntită,

În Betleem, sub stelele mirate,

Veni pe lume Pruncul fără seamăn,

Promisul de demult şi de departe.

Aşa precum Arhanghelul Gavriil

A prevestit venirea lui pe lume,

În scutece, în ieslea cea săracă

Sta Împăratul mai presus de nume.

El cel dintâi născut, El, Unic Fiul

Trimis aici să mântuie, să ierte,

Să vindece din suflete pustiul

Pe un pământ cu clipele incerte...

Păstorii-n preajmă înălţau cântare,

Pe Dumnezeu slăvind şi lăundându-L

Pentru minunea cea nemaivăzută,

Umbrit de Duhul Sfânt le era Gândul.

Venit-au magii, LUI  să i se-nchine

Pe urma Stelei fără de apus,

Cu daruri- aur, smirnă şi tămâie

La naşterea Copilului  IISUS.

Din om în om, din cer în cer ferice

A luminat întâiul gângurit

Al Pruncului din ieslea- nrourată

Sub ochiul Stelei de la Răsărit.

"Trei păstori se întâlniră

Şi aşa se sfătuiră,

Haideţi, fraţilor, să mergem

Floricele să culegem

Şi să facem o cunună

S-o-mpletim cu voie bună

Şi s-o ducem lui Hristos,

Mesia chip luminos,

Lăudaţi şi cântaţi

Şi vă bucuraţi..."

Irod, vicleanul, când a prins de veste

A dat poruncă aspră, nemiloasă,

Ucişi să fie de doi ani în jos

Pruncuţii toţi de parte bărbătească...

Iosif în vis, prin glas de înger sfânt

A înţeles atunci durerea cudă-

"Scoală-te, ia Pruncul şi pe Mama LUI

Şi fugi, căci vrea Irodul să-L ucidă!"

Şi s-a-mplinit până la ţipăt visul,

În plâns şi-n bocet au murit atunci

Crezând că este printre ei Trimisul

Nevinovaţi, cei pisprezece mii de prunci...

El a rămas, minune preacurată,

Ferice, dar de cine-L recunoaşte

Şi de atunci, de două mii de ani

În Ziua de Crăciun IISUS se naşte.

 

"Iată vin colindători,

Zorile-s dalbe,

Noaptea pe la cântători

Şi ei vin, ei vin mereu,

Zorile-s dalbe

Şi-l aduc pe Dumnezeu,

Dumnezeu adevărat,

Zorile-s dalbe,

Soarele s-a luminat,

Iată vin colindători,

Zorile-s dalbe,

Noaptea pe la cântători..."

 

Irozi mai sunt şi astăzi printre noi

Ce vor cu dinadinsul să-L ucidă,

Ei poartă-n suflet şi pe buze poartă

Acelaşi gust amar de aguridă.

Ei caută mereu să ne dezbine,

Credinţa să ne-o pună la-ndoială,

Că Timpul nu-i decât acel ce vine,

Când veşnicia însăşi e o boală

De care-au suferit părinţii noştri,

Precum părinţii dinaintea lor-

Tu iartă-i, Doamne, că nu ştiu ce fac,

De-acum şi până-n vecii vecilor!

De-aceea să ne bucurăm cu toţii

La Sărbătoarea scrisă-n calendar,

IISUS al nostru şi al tuturora

În Ziua de Crăciun se naşte iar!

 

"Steaua sus răsare

Ca o taină mare,

Steaua străluceşte

Şi lumii vesteşte,

Că astăzi Curata,

Prea Nevinovata,

Fecioara Maria

Naşte pe MESIA.

Magii cum zăriră

Steaua cum porniră

Mergând după rază

Pe Hristos să-L vază

Şi dacă porniră

Îndată-L găsiră,

La Dânsul intrară

Şi se închinară,

Cu daruri gătite

Lui Hristos menite,

Având fiecare

Bucurie mare

Care bucurie

Şi aici să fie

De la tinereţe

Pân-la bătrâneţe".

 

Să colindăm această dulce Veste

Şi să ne bucurăm acum cu toţii,

IISUS HRISTOSUL, Domnul nostru Este

Mai presus de neputinţa morţii;

Slavă LUI în locuri prea înalte

Şi pace între oameni pe pământ!

De bucuria Clipei să tresalte

Sufletul prin care Eşti şi Sunt!

Tu, Omule, de-aici şi de departe

Care cuvânţi şi cugeţi mai presus

De toate vietăţile din lume,

Să ne-mpăcăm. căci s-a născut IISUS.

Ne luminează Steaua înainte

Şi negurile nopţii se desfac,

Iar împreună, într-un glas fierbinte

Să colindăm colindele din Veac.

"O, ce Veste minunată

În Betleem ni se-arată,

Astăzi s-a născut

Cel făr-de-nceput,

Cum au spus prorocii,

Că la Betleem Maria

Săvârşind călătoria

Într-un mic sălaş

Din acel oraş

A născut pre Mesia,

Pe Fiul în al Său nume

Tatăl L-a trimis în lume

Să se nască şi să crească,

Să ne mântuiască!"

 

 

ATUNCI CÂND VIN COLINDĂTORII

 

Atunci când vin colindătorii, cu zvonul îngeresc pe buze, sufletul nostru se umple de Lumină, de lumina unei copilării după care mereu şi pentru totdeauna ni se face Dor.

Câtă vreme, încă, mai sunt colindători, timpul ne aparţine nouă, timpul şi pacea lăuntrică - semn al împăcării cu tine şi cu semenul tău.

Cine dintre părinţi nu se bucură de naşterea unui prunc? Cum să nu te bucuri atunci de naşterea Copilului minune, a Celui Unic, a Celui Sfânt, a Celui Adevărat!

Copilul cel mai presus de firea pământească - Pruncul Iisus! Sufletul nostru se face altar, iar gândurile noastre - rugăciune, când rugăciunea este puntea dintre cer şi pământ, Aerul acesta dumnezeiesc pe care-l respirăm şi căruia îi rămânem datori.

Astăzi este Sărbătoare şi aşa să rămână pentru toate veacurile, acum, când lumea întreagă are atâta nevoie de ea!

Atunci când vin colindătorii supărările pleacă, se duc precum norii şi se arată Soarele, nepărtinitorul, soarele cel veşnic şi drept.

 

 

MOŞ GERILĂ...

 

Moş Gerilă, Moş Gerilă,

tu te-ai dus,

dus să rămâi,

nu ţi-a fost de mine

milă

cu minciuna

căpătâi...

Te ştiam

sub barba sură

cine eşti, ce gânduri porţi,

Moşul, Cel

Adevăratul, rătăcind pe alte hărţi...

Maica mea,

cu vorba-i plânsă

îmi şoptea de Moş Crăciun,

mi-ai minţit Copilăria,

Moş Gerilă,

Moş nebun...

Eu te iert,

dar nu te iartă cel Copil

plângând la poartă

cu colindul căpătâi-

Moş nebun

dus să rămâi...

 

  

TELEFONUL...

                     

Am vorbit cu Mama azi la telefon,

Câtă bucurie-n vorba ei duioasă!

Murmurul  Vâlcelei , sfânt si monoton

Picurând în suflet Dorul de acasă...

 

Mă vedeam deodată colo sus pe Dâmb

Spulberând omătul aspru sub opinci-

Cum se duce timpul şi-i atât de strâmb

Unde e Copchilul , mamă, de atunci?

 

Vine iar Crăciunul, peste casa noastră

Se-ncovoaie cerul, obosit si greu,

Nu vin  piţărăii seara la fereastră

Să colinde iarăşi despre Dumnezeu...

 

Tata-i dus departe, Ioan acolo-i dus,

Înspre ei se-ntoarce sufletul pe brânci,

Dealul Curăturii e atât de sus,

Dumneata, măicuţă, nu mai poţi să-l urci!

 

A colaci miroase tot mai stins pe vatră,

Tot mai rar la geamuri se aprind lumini,

Nu mai fierbe Satul, cum fierbea odată

Şi colidătorii sunt tot mai puţini...

.............................................................

 

E târziu, în noapte se aude-un zvon

Şi se înlumină mâna mea flămândă,

Am vorbit cu Mama  azi la telefon,

Mâine,  cine ştie de-o să mai răspundă...

 

 

AI MILĂ, DOAMNE...

 

Coboară noaptea grea de Rugăciune

Pe Munţii mei de Aur din Apus,

Copil mă ştiu acolo- ce minune!

Când mă rugam în taină la Iisus...

 

Copil mă văd acolo sus pe creste,

Prin Munţii cei de Aur din Apus,

Când murmuram această dulce Veste-

În noaptea asta s-a născut Iisus!

 

Colindul de atunci- Colind mereu,

Îmi picură în suflet- ce Lumină!

Ai milă, Doamne, Dumnezeul meu

Şi vindecă- ne faptele de vină;

 

Ai milă, Doamne, Dumnezeul Sfânt,

Tu, Pruncul cel născut pe paie ude,

E- atâta ură, încă, pe pământ,

Dar faţa Ta de noi nu Ţi-o ascunde!

 

      

Comentarii de la cititori

 

   Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | În limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană  |  Comunicate şi apeluri

Redactia Agero nu îşi asumă răspunderea pentru conţinutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, în concordanţă cu legea presei germane.

Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discuţii al Agero se face în virtutea libertăţii la opinie şi expresie a acesteia.

Punctul de vedere şi ideatica scrisorilor şi mesajelor afisate nu coincid în mod necesar cu cele ale redacţiei. Impressum >>

AGERO Stuttgart® -  Deutsch-Rumänischer Verein e.V. Stuttgart.

       Editor, conceptia paginilor, tehnoredactarea Revistei Agero :  Lucian Hetco   [ Impressum ]  

              Colectivul de redactie: Lucian Hetco (Germania) , George Roca (Australia), Melania Cuc (Romania, Canada)