indexrevista agero | poezie | proza | cultura | istorie | anunturi

Dana Danacica - Romania (Tg.Jiu)

 Măşti

La magazinul vieţii, pentru măşti
cererea e mare…
ar vrea să aibă fiecare mai multe
şi-uite aşa comerţul e-n floare.

Pentru fiecare zi se poartă o mască
sau pentru fiecare clipă
aşa e moda , e periculos să umbli fără ele
să ţi se vadă chipul , e mare durere…

Vezi o mască cu zâmbet,
alta e serioasă,
după cum e momentul
mă întreb ce-i sub ele,
sau mai bine lasă…

Pe stradă umblă doar măşti călătoare
şi nici nu mai ştiu
de mai avem chipuri
mai existăm noi oare?

Când într-o zi –şi vine una pentru fiecare-
vom dori o oglindă
ca să vedem…
să ne vedem pe sine
vom smulge o mască, apoi alta
şi alta, tu şi cu mine

şi cu privirea rece şi flască
vom găsi oare-un chip, sau totul e mască?

Zbucium

Când mă joc cu noroiul,
sunt un copil cu suflet bătrân
plin de răni adânci , ce sângerează,
nu se închid , nu se cicatrizează.

Spargeţi, spargeţi toate oglinzile din lume
să nu-mi văd ochii , să nu-mi văd goliciunea…
aş fugi , aş fugi departe
dar peste tot e noroi , peste tot e noapte.

Şi-apoi să fugi când Troia arde?
Vreau să vină ploaia , mă rog ca să vie
să curgă şuvoaie, cu miros de tămâie,
or răsări poate , din mucegai
ghiocei albi , ca lacrimi din Rai
.

Exod

M-apasă tare timpul,
Cu râsul lui nerod,
Şi-mi plânge tainic gândul
Că totu-i un exod.

Străbat încet pustiul
Mă clatin tremurând,
Întunecat mi-e chipul
Sunt ca o frunză-n vânt.

Şi singur ,din abis,
Aştept să văd în zare
Pământul cel promis,
Speranţa mea cea mare.

Dar s-a lungit exodul,
Sunt singur si stingher
Iar clipa îşi ia zborul
Şi simt încet cum pier.

Şi văd cum mă cuprinde
Al morţii rece chin,
Viaţa încet mă vinde
Şi-mi dă să beau pelin.

Dar vreau să se termine
Căci am pe suflet colb,
Şi sunt sătul de mine
Şi sunt un simplu rob!

Visez la libertate
Cu ochi deschişi şi goi,
Dar ştiu, deşarte-s toate
Şi-n jur e doar noroi.

Exodul este viaţa
Şi viaţa-i un exod
Când Doamne iar muşca-voi
Al nemuririi rod?

GENESA

În zorii dimineţii
Şi-n tainic răsărit
Tu m-ai cioplit în humă
Şi-ncet eu m-am trezit.

Luceferi toţi strigară
Şi îmi cântau în zbor,
Când îmi dăduşi suflare
Eram nemuritor!

Dar nu ştiu cum, cu timpul,
În haina mea de lut
Se-nfiripă plictisul
Şi mă făcui cam slut.

Pierdut-am fericirea
Şi-al nemuririi nimb,
L-am dat lumii nebune
Şi am pierdut la schimb.

Mirosul clipei arse
Mă doare acum mocnit
Căci toate deodată
Migrează spre sfârşit.

Nisipul din clepsidră
Mi-aduce aminte-ntruna
De proastele-mi alegeri
Şi ce va fi de-acuma.

Ţărana încet mă cheamă
Să facem legământ,
Când lutul de pe mine
Va fi din nou pământ.

Iar frunza care pică
Dureri în suflet lasă,
Căci într-o zi cădea-voi
De-a morţii rece coasă.

Şi plin de disperare
Mă prind de orice nor,
Dar toate îmi repetă
Că sunt un călător.

Din cetătean cu drepturi,
Al lumii rege brav
Făcut-am pact cu timpul
Şi mă trezi un sclav.

Privirea îngheţată
O-ndrept timid spre cer,
Să mă salvezi de mine
Să pot din nou să sper.

Şi de-ar mai fi să vină
Din nou o dimineaţă,
De Te-ai juca cu lutul
Ne vom privi în faţă

De data asta însă
Nu voi mai fi rebel,
Voi şti ce-i rău, ce-i bine,
Ce-i fum şi efemer.

De s-ar sfârşi exodul
Când Te voi lua drept scut
Liber îmi va fi zborul
Şi voi scăpa de lut.

Aşa îmi spun când timpul
Mă strange crud cu lesa,
Şi îmi şoptesc : răbdare!
Va fi din nou genesa.
 

 Radiografie de interior

Doamne,uneori mă simt
Prins între pămant şi stele,
Nici aici nu pot, mă mint,
Nici s-ajung pană la ele.

Bat în porţile de ceară
Ale lumii efemere,
Beau potirul ce-mi oferă
Dar nu simt decât durere.

Şi străbat în van deşertul,
Tot alerg dup-un miraj
Şi sunt gata pentr-un sceptru
Să-mi pun sufletul de gaj.

Ameţit de căutare
Văd că totul este fum,
Las în spate ce-i sub soare
Şi-mi croiesc încet alt drum.

Vreau s-ajung acum la tine,
Veniţi îngeri de mă ieie,
Ochii mei cată spre line
Şi-n verzite elizee.

Vreau să simt parfum de floare
Să văd hora norilor,
În Eden să mă-nfioare
Sărut dulce-al zorilor.

Văd însă cum mi-e frânt zborul
Şi nu pot să mă înalţ,
Vino Tu, Te-ndeamnă dorul
Să mă scapi de-al vieţii lanţ.

Nu, nu pot s-ajung la tine,
Ştiu, nu vii, totu-i în van,
Cauza o ştiu prea bine
Tu esti sacru, eu profan!

Şi la mijloc suspendat
Sus e cerul, jos pămant,
N-am să ştiu chiar niciodat’
Cum e-al libertăţii cânt?

 

Vise ucise

Nu ştiu de ce nimeni nu strigă
când visele sunt ucise,
nimeni nu face nimic să le lase să trăiască,
să zboare, să se înalţe liber la soare.

Zămislite timid,
nici nu se-nfiripă prea bine
şi sunt zdrobite, călcate-n picioare,
şi nu ştiu de ce, nu ştiu de ce asta nu doare.

În locul lor rămâne un gol,
şi-un suflet pustiu,
ce-şi caută drumul
şi-ar vrea să mai aibă un vis, numai unul…

Nu ştiu de ce
nimeni nu strigă
când visele sunt ucise.
O să vină o zi când nu mai sunt vise

 

 Reflecţii amare

Ieri am mirosit o floare
Şi-am privit un răsărit,
Seara în apus de soare
Floarea mea s-a ofilit.

Astăzi admiram frunzişul
Plin de sevă, verde crud,
Mâine va-ngrăşa pământul
Cu un plânset trist şi surd.

Iar pe jos numai petale
Toate-au fost frumoase flori,
Eu mă simt pribeag pe cale
Şi-aş dori s-ajung la nori.

Şi odată ajuns acolo
Vreau să fiu un Prometeu,
Din Olimp să fur speranţa
S-o aprind în pieptul meu.

Dar nu pot să fac să stea
A timpului crudă roată,
Pe cin’ să implor să-mi dea
De se poate, alta soartă?

Se stinge uşor speranţa
Ca o candelă cu seu,
Timpul –machiavelic zeu-
Îmi topeşte-ncet şi viaţa
Şi cu ea mă sting şi eu.

 
 Dana Danacica  

  Pagina de front  | Istorie | Proza si teatru | Jurnalistica | Poezie | Economie | Cultura | In limbi straine | Comentarii | Actualitatea germana

AGERO Stuttgart® -  Deutsch-Rumänischer Verein e.V. Stuttgart.

       Webmaster (editor) : conceptia paginilor, redactarea Revistei Agero :  Lucian Hetco   [ Impressum ]    

Prezentarea grafica, design:  Lucian Hetco.