Pagina de front | Istorie | Proza si teatru | Jurnalistica | Poezie | Economie | Cultura | In limbi straine | Comentarii | Actualitatea germana | Comunicate şi apeluri

 

DARURI DE CRĂCIUN (POEZII)

COLINDE GRĂBITE  DE FRIG

Eugen EVU

 

 

IARNA ROMÂNEASCĂ

 

Ninsorile-s tot mai fricoase

Prudenţa-i mai mult laşitate

Fanfara e scumpă-n oraşe

Revine flaşneta-n cetate

 

Cortegii ritmează prin zloată

Bolnav şi greoi ceas istoric

Mi-e silă de frica din gloată

Dar şi de falsetul retoric

 

Ninsorile seceră oase

Prin pieţe pustii către seară.

Sporesc făcătorii de case

Şi hoţii cărunţi peste ţară

 

Procentul prădalnic se-ascunde

Dar prada cea mare-i destulă

Să-mpace-n tranzacţii imunde

Complicea lichea, nesătulă

 

E frig şi afară şi-n case

Bacovia cânta la vioară

Ninsorile cântă sub coase

Materia plânge prin fiară

 

Cultivi înflorita lumină

Dar tot mai subţire-i, şi vană…

Răbdarea, răbdarea-i de vină !

Căzută-i, o simplă icoană…

 

Şi subvieţuirea umană

La care consimt, vinovate,

Mulţimile, plebea profană –

Olaltă cu haitele toate !

 

 

OMUL FRUCTIFER

 

Şi-ascunde primăvara genunchii în pădure

Absenţa ta-nfloreşte, sunt omul fructifer.

(Ce stranii vin cuvinte roind de sub aúre

să facă schimb de nuntă între pământ şi cer !)

 

 

ROSA CHRISTI

 

Parfumul mistic scaldă trandafirii

Cu ultime halouri de Adio

Când disperarea hierogamei Firii

Transcende prin suspin, parc-aş iubi-o

De dincolo de chip şi-asemănare

Smulsă de zeu grădinilor primare.

 

 

MĂIASTRA

 

Nu se lăsa privită decât dinspre pădure

Parcă-o visasem, Doamne, şi-acum se trezea

Surprinsă-n semnul sferic, de entităţi impure –

Când s-o ating, lumina în jur se limpezea

 

Părelnicisem, oare, din chiar enigma ei?

Copil, o speriasem, cu ochii, prin poiene?

Nu se lăsa  privită, minunea Dumneaei!,

Când pasere, când sferă cu siderate pene

 

S-o îmblânzească, zeul şi-a suferit căderea

Şi l-a lovit exilul înaltei gelozii…

Mi-a stat pe umăr, Doamne, şi i-am cântat puterea

Ştiind că lângă moarte, iubind, va reveni.

 

 

TURNIRUL

 

Cel ce are prea mult, suferi-va mai mult.

Dorinţele sporesc nefericirea

Nu cultiva, nătâng fetiş ocult,

Himerele, să-ţi cucereşti iubirea!

Hrănit din spaime şi frustrări, delirul

E-al Artei cancer: cucerind te pierzi…

Iubirea, doar, justifică turnirul

Eternei lupte. Îţi acordă girul

Triumfului, răsplata-n care crezi.

 

 

IATĂ CE AM IUBIT…

 

Iubit-am hermeneutica gramineelor

Cerul gurii fagure cu miez de dulce aluat

Duminica inimii şi hierofania orhideelor

Cuvintele-ntre ele iubindu-se-nflorat.

O anume psihoterapie a noeticii grave

Ori suspinate sub albul tulbure-al ielelor

În intervale, când dureroase-suave

Vibraţiile ninsorii se-aseamănă roiului stelelor.

Iubit-am înduioşarea care vine din făpturile mici

Auşelul albinar hărnicind să extragă nectarul

Din corfele ca nişte particule de lumeni, arnici

Broderiile iilor brizei ce sărută stiharul

Iniştilor cele cu albăstrimi egiptene

Legănându-mi spiritul pe scripturi de coline,

Iubit-am veveriţa scânteind prin poiene

Metafora de aur jucăuşă cum vine…

Himenul semanticii adumbrit în cunoaştere

Sperios şi ascuns după frunza mentalului

Complicitatea umbrei de dinainte de naştere

Prielnică înfloririi Graalului.

Şi nu mă plâng, felurimea acestor păcate

Sfinţitu-mi-au iubirile şi-nduioşările toate!

 

 

CORTINA DE DISCURSURI

 

În podul prăbuşit al caselor căzute

Cei ce-au zidit demult prin veac muriră

Sordizii chiriaşi cu minţi abrupte

Nu urcă, nici măcar nu scotociră

 

Ascunsă, vreo icoană-mpărătească,

Ori cartea veche sub coperte mâncate

De-ar fi, tot n-ar cunoaşte, să citească,

Tulburi nătângi ai primitivei caste

Urbarii înecate de barbarii

Procleticelor roşii dinastii

Ici-acolo încă zac, fugar salvate

De vreo pioasă mână-ntre stihii

 

Ne mor bătrânii ultimi, cei uitaţii!

Cu ei odată moare ce-i mai bun

Din sufletul şi taina unei naţii

Strivită de vremelnicul nebun

 

De toate astea, cei ce-s vinovaţii

Se-ascund după discursuri şi ovaţii.

 

 

POEM LIBERAL DE STÂNGA

(memoriei lui Laurenţiu Ulici)

 

Între laşitate şi prudenţă

Nu-i decât o pojghiţă subţire

Scribul care tace, prin absenţă

E mai laş decât acel din fire

 

Între laşitate şi trădare

E un pact murdar, un abandon.

Între ideal şi disperare

Spânzură eroii de carton

 

Între laşitate şi răbdare

Ţopăie şi joacă tontoroiul

Rod al consecinţelor gregare

Cei ce schimbă-n aur şi noroiul

 

Însă aurul mocirlei

Trage-n groapă un întreg popor.

 

 

POEM OPTIMISTIC

 

Ţie-acasă nu îţi curge apa

Nici căldura casei n-are flux

La televizor vorbeşte Ţoapa

Între două voiajări de lux

 

Liberă ţi-e gura ! Ce folos?

Cei ca tine-s tot mai mulţi, măi dragă

Şi cuţitul a trecut de os, -

Carnea-i doar o salopetă bleagă

 

Ţoapa dă din mâini şi dă din toate

Viitorul spumegă cu bale

Gura nu-i mai tace, încă poate

Dat pe spate şi smucit din şale

 

Între timp din „epoca luminii”

Ne-a rămas tristeţea din părinţi

Să-i înmormântăm cu banii pâinii

Şi-ai ieşirii patriei din minţi

 

Popii cer, că e flămândă groapa

Să trăiţi din ce promite Ţoapa.

 

   Pagina de front | Istorie | Proza si teatru | Jurnalistica | Poezie | Economie | Cultura | In limbi straine | Comentarii | Actualitatea germana  |  Comunicate şi apeluri

Redactia Agero nu isi asuma raspunderea pentru continutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, in concordanta cu legea presei germane.

Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discutii al Agero se face în virtutea libertatii la opinie si expresie a acesteia.

Punctul de vedere si ideatica scrisorilor si mesajelor afisate nu coincid în mod necesar cu cele ale redactiei.

AGERO Stuttgart® -  Deutsch-Rumänischer Verein e.V. Stuttgart.

       Editor, conceptia paginilor, tehnoredactarea Revistei Agero :  Lucian Hetco   [ Impressum ]  

              Colectivul de redactie: Lucian Hetco (Germania) , George Roca (Australia), Melania Cuc (Romania, Canada)