Pagina de front | Istorie | Proza si teatru | Jurnalistica | Poezie | Economie | Cultura | In limbi straine | Comentarii | Actualitatea germana | Comunicate şi apeluri

 

DARURI DE CRĂCIUN (POEZII)

Loredana TUDOR-TOMESCU

 

Loredana TomescuLoredana TUDOR-TOMESCU s-a stabilit, de mai bine de doi ani, cu familia, la Sydney, în Australia. Cu toate acestea tânjeşte după locurile natale căutând să păstreze relaţiile cu prieteni şi colegi dedicaţi artei şi scrisului în limba română. Născută ÎN Bucureşti la 29 septembrie 1971, studiază la Liceul de filologie-istorie „Iulia Haşdeu” din capitală, apoi la  Facultatea de Psihologie a Universităţii Independente „Titu Maiorescu”, după absolvirea căreia îşi ia masteratul în „Psihologia resurselor Umane” (2004-2006), continuând cu 3 ani de formare psihoterapeutică psihanalitică. Debutează în presă cu un articol nesemnat în Libertatea (1994), apoi are prima ei rubrică fixă, „Studio report”, la suplimentul cultural al „Curierului Naţional” (Pop, Rock & Show). În 1995 ajunge la „Cronica Română”, ziar în a cărui echipă (condusă de Horia Alexandrescu) rămâne ani de zile, de altfel, alături de nucleul acesteia plecând la „Independent”. Între timp, a scris (şi scrie) la numeroase publicaţii din ţară şi din străinătate, precum „Universul” (a  regretatului Aristide Buhoiu), „Timpul” (editat de trustul CROM), „Spirit Românesc” şi „Iosif Vulcan” - Australia, „AGERO” – Germania, „Clipa” – Statele Unite ale Americii, „Agonia” şi „NoiNu” – România ş.a.  În prezent este reporter (Sydney) al Radio SBS Australia si corespondentul ziarului „Independent” (Romania). Chiar înainte de a pleca din România pentru a se stabili la antipozi, a fost invitată să facă lecturi ale unor poeme personale, în cadrul cenaclului condus de poetul Cezar Ivănescu -un emoţionant mod de a-şi lua rămas bun de la locuri şi oameni dragi- şi, doar câteva luni mai târziu, revenind în ţară pentru a-şi definitiva masterul, a fost invitată să participe la cea de a III-a ediţie a Festivalului Internaţional de Poezie „Primăvara poeţilor” (6-11 martie 2006 - festival organizat sub egida „Le Printemps des Poetes” - Franţa şi a Uniunii Scriitorilor din România). Chiar şi unii cantautori i-au apreciat versurile folosindu-le ca texte pentru cântecele lor. Am ascultat recent un fişier muzical, numit „Ultima ninsoare”, piesă a tânărului cântăreţ de muzică folk Marius Matache, care a transpus pe muzică poezia „Dragoste la bucătărie” (Ultima ninsoare). Acesta cântă piese pe versurile poetei, în concerte date mai peste tot în ţară. Alt folkist care cântă melodii pe versurile Loredanei Tudor-Tomescu este Daniel Făt, care e, printre altele, şi actor în trupa lui Dan Puric. Îi salut prezenţa în „paginile” revistei Agero, atât ca poetă, cât şi ca prozatoare şi jurnalistă.

 

   George ROCA

   Redactor AGERO

 ****************************************************************************************************

 DRAGOSTE LA BUCATARIE

(ULTIMA NINSOARE) 

 


E-o ultimă zăpadă în încă iarna asta,
Eu cred c-o să mai ningă, deşi toţi spun că nu
Aş vrea înc-o ninsoare să-mi spele tot trecutul
Şi cred c-acea ninsoare, iubitule, eşti tu.

Mă curaţă pe mine de tot ce albu-mi strică
Şi ningi, te rog, pe mine, pâna m-or troieni
Zăpezile cu tine şi nopţi la tine-n braţe,
Vacanţele la mare şi-o droaie de copii.

Aruncă-mi şi caietul în care scriu aiurea
Ceva pe care alţii mai bine ştiu a-l scrie
Răsfaţă-mă impudic, adulmecă-mă casnic
Şi, dacă vrei, plantează-mă şi-n bucătărie.

Mă adaptez oriunde, nevoia ta de mine
Ar vrea să mă transfere, ca să trăim plăcut
Aşa că vreau să ningă cu tine peste lume,
Deşi toţi spun că iarna aceasta a trecut.

 

 

 

IARNA DE LUNI PÂNĂ VINERI

 

E-o iarnă nouă-n mine şi-i ciudat
Cum prind să ningă zile netrăite
Gigantici fulgi de vorbe nerostite
În oameni de zăpadă s-au schimbat

E-un anotimp ce ne sfâşie crunt
Zăpada asta ninsă de curând
Îşi cere lună plină, lupi urlând
Ce mult nu-mi eşti! Ce iarnă grea iţi sunt!

Hai, ninga-ne cu ce ne va fi dat
Să ne împovărăm, târziu, fiinţa
În mine n-a-ngheţat de tot dorinţa
Şi-n tine trupul meu lăstari a dat

Văd vârful roz al unor muguri tineri
Mijind de sub omătul de pe noi
Noroc ca ne-a prins iarna pe-amândoi
În strâmtul spaţiu dintre luni şi vineri

 

 

NINGE-MI

 

Ninge, iubite, dar nu e zăpadă
Mana ce cade din cer pe pământ
E trupul tău care-n cioburi s-a frânt
Peste-Odisee, de-nea-Iliadă


Ninge-mi prin răni, să-mi îngheţe durerea
Ninge-mi pe ochi, să nu plâng că nu văd
Urme din tine-adormindu-mi părerea
Că ne va paşte un groaznic prăpăd
Ninge-mi în vorbe, să stingi focul verde
Al unor ani trăiţi fără tine
Te căutam, învăţând doar a pierde
Însuţi erai prins în braţe străine
Mult rătăcit şi pierdut şi ne-mie
Mult ne-iubit sau iubit la-ntâmplare,
Ninge-mă toată, iubire târzie!
Ninge-mi prin răni, să nu simt cât mă doare...

 

 

IARNĂ-I AZI... CE VARĂ A FOST IERI!

 

Pielea mea-nţelege că e iarnă
Nu mai plouă mângâieri din cer
Peste simţuri vechi zăpezi răstoarnă
Anotimpuri fără „leru-i ler”

Eu n-am loc în viaţa ta şi parcă
Nici în a mea spaţiu nu mai am
Fluviu între noi şi nici o barcă...
Ce iubire şi ce vot de blam!

Spaţiul dintre noi se otrăveşte
Cu dorinţe care mor în gest
Nervii mei pulsează, prinşi în cleşte
Mă repudiezi ca pe-un incest

Vin sau plec-deja nu mai contează
Pedalez în gol spre nicăieri
Vara mea în ger capitulează
Iarnă-i azi... Ce vară a fost ieri!

 

 

PLOAIA

 

Cum plouă, Doamne! Parcă stă să cadă
Tot cerul plin şi greu de nori pe noi
E ploaia însăşi crâncenă corvoadă
A bolţii ce ne-nghite pe-amândoi

Cum plouă, Doamne! Ceruri spintecate
Îşi varsă conţinutul ca un pântec
Tăiat de bisturiu; mor înecate
Silabele din ultimul meu cântec

Cum plouă, Doamne şi cum mă inundă
Potopul ăsta nou prin răni mai vechi!
Fatala-i vara asta sau fecundă
Pentru desperecheatele perechi?!?

Cum plouă, Doamne! Curg deja torente
Din cerul vieţii mele, ieri senin
Cuvintele-mi devin incoerente
În rugăciune-am verde de pelin

Dar las’ să plouă… s-o spăla şi zgura ce-mi umple cu tăcere, mută-gura
Să plouă-n mine până fi-voi parcă, cu trup si suflet, scîndură de barcă

 

 

CÂT ÎNCĂ

 

cât încă mai crezi în iubirea ce sufletul nostru o poartă
uitându-te-n jur ca-ntr-o mare şi plină de taine oglindă
eşti parte din cerul ce-n mine se-agaţă de suflet c-o toartă
eşti miezul din pâinea iubirii ce-mi pui dinainte-aburindă

cât încă visezi zmei şi zâne şi nimeni nu-ţi tulbură jocul
şi-alergi printre maci, despletită, furându-le-n zâmbet culoarea
ai pagina ta într-o carte ce-ţi pune sub pernă norocul,
iar mâna mea dreaptă-ţi va bate în ţinte de aur splendoarea

cât încă ai lacrimi în pleoape să plângi, pe furiş, pentru mine,
de greu vezi c-apasă pe umerii mei îndoiţi disperarea
eu fie-ţi-voi ţie un munte ce fruntea încearcă să-ncline
în valul tău verde-albastru, femeie ce semeni cu marea

fii scoică ce-ascunde, tăcută, în miezul ei tainic o perlă
fii caldă - nisipul ce-mi prinde, cu moi mângâieri, ruptă gleznă
fii creanga de aur pe care stă inima mea, tristă mierlă,
fii stropul de soare ce-mi „vinde”, pe-un zâmbet, lumină în beznă

 

 

SALCÂMI ŞI TEI

 

moto:“Au înnebunit salcâmii
şi tu vrei să stau cuminte!“

de când a-nnebunit salcâmu-n poartă
bezmetică, dau iama prin livezi,
cu stelele mă plimb pe cer, la toartă,
şi-ţi bat cu ele-n geam, să mă visezi

de când a-nnebunit salcâmul, cântec
mi-e vorba adormită-n vârf de buze,
fiori de dor iau foc la mine-n pântec
şi-absenţe par, în public, să te-acuze

că nu subscrii acestei veri pubere
şi stai cu gândul agătzat de iarnă
salcâmu-a-nnebunit! pereche cere,
iar tu, ascuns, ningi doruri prin lucarnă

visand un timp ce nu se va întoarce
şi-mbătrânind cu el, pe zi ce trece,
himera tinereţii-n tine stoarce
o amintire ce nu vrea să plece

rămâi cu ea, atunci, eu fug spre valea
cu teii înfloriţi, în plin dezmăţ,
parfumul lor mă vindecă de jalea
cu care învăţasem să m-agăţ

de-un ieri bolnav, de-un azi fără de mâine,
de ierni ţinute-n vamă, la controale,
te mai aştept cât coci un miez de pâine
apoi m-oi pierde-n veri fenomenale

 

Comentarii de la cititori

 

   Pagina de front | Istorie | Proza si teatru | Jurnalistica | Poezie | Economie | Cultura | In limbi straine | Comentarii | Actualitatea germana  |  Comunicate şi apeluri

Redactia Agero nu isi asuma raspunderea pentru continutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, in concordanta cu legea presei germane.

Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discutii al Agero se face în virtutea libertatii la opinie si expresie a acesteia.

Punctul de vedere si ideatica scrisorilor si mesajelor afisate nu coincid în mod necesar cu cele ale redactiei.

AGERO Stuttgart® -  Deutsch-Rumänischer Verein e.V. Stuttgart.

       Editor, conceptia paginilor, tehnoredactarea Revistei Agero :  Lucian Hetco   [ Impressum ]  

              Colectivul de redactie: Lucian Hetco (Germania) , George Roca (Australia), Melania Cuc (Romania, Canada)