HomeIstorieProzăJurnalisticăPoezieEconomieCulturăLimbi străineAnalize şi comentariiActualitatea germanăComunicateImpressum

 

 

DEBUT AGERO - GEORGIANA ELISABETA PANAIT

Prezentare - Maria Diana Popescu, Agero

Grafica - Ion Măldărescu

 

- S-a născut la 7 - X- 1983 la Rāmnicu-Sărat, Buzău; Urmează:

- Colegiul Naţional „Al.Vlahuţă”, Rāmnicu-Sărat (1998 - 2002);

- Facultatea de Litere Constanţa (2002-2006);   

- Master „ROMANISTICA”- Constanţa (2007-2008);                                        

- Profesor de Limba şi Literatura Romānă la „Grup Şcolar Industrial, Rāmnicu-Sărat;

-  Apariţii īn revista literar㠄Spaţii Culturale”

 

Evadează preţ de cīteva măsuri de timp dincolo de realitate - īn poezie -  şi aproape că intră īn veşmintele ei, tīnăra Georgiana Panait. Laconică şi scīnteietoare, anticipīnd seismele interioare, este nevoită să se refugieze īn scris, sub clopotul īntrebărilor. Echivalent cu o haină de plumb,  sufletul poetei,  īncheiat la butoni de linia īncorsetată a neliniştilor, abia īnvăţă să cīnte, ca pe o claviatură, note ştiute şi neştiute, fantezii din arii visate. Īmaginīndu-şi că trăieşte īntr-o Cale Lactee, deşi ghilotina realităţii cade adesea peste iubire, peste speranţă şi īncredere, poeta doreşte armonie cu sine şi cu cititorul. Treptat, treptat, īnsă, pentru a nu se pierde īn labirintul sondării sinelui, Georgiana se opreşte la borne mai puţin amăgitoare: ţărmul destinului şi tăcerea filosofică. Depărtīndu-se delicat de gheaţa visurilor, autoarea porneşte, oarecum eliberată de o parte a poverilor sufleteşti, spre aflarea unor răspunsuri, asupra cărora s-a aplecat prin meditaţie. Un microcosmos se auto-rotunjeşte şi se consumă, totodată poemele valorifică simultan, ca pe o sevă comună,  căutările existenţei sale şi sensul semnelor imaginare. Versurile se scriu parcă unul pe celălalt, zvīcnesc şi cresc unul din altul, urmīnd un curs simplu, cu rezonanţele şi ecourile unui joc atent supravegheat.

 

Stăpīnită şi relaţională,  congruentă cu vitalitatea vīrstei, creaţia poetei īntinde aripi ieşirii īn scenă, unde, după caz,  se va bucura de căldura solidarizării sau va fi rănită de socializările poetice. Tristeţea, visarea, vraja, amintirea, iubirea, toate se epuizează īn condiţiile stării de aruncare īn braţele poeziei, pe care o ia īn serios, pentru că transferă īn propria existenţă  seva proaspătă a speranţei.

 

Cel mai acut simte creşterea din sămīnţă lirismului a unui mic univers, un univers senin şi īncrezător īn şansă. Īn această stare propice inspiraţiei, Georgiana Panait īşi pregăteşte zborul şi se apropie tot mai mult de oglinda unui viitor apropiat, deşi lăuntrul ei doreşte să-i fie acordat  timpul necesar unei legitimări reale.

 

Cu emoţii şi speranţe, tīnăra Georgiana Panait a bătut la uşa poeziei,  entuziasmul i-a dat aripi, de aici īncolo urmează o adevărată aventură pe tărīmul cuvīntului. Totodată, prin acest pas reţinut şi uşor, doreşte să se autoprotejeze de copleşitoarele drumuri poetice. Īncrezătoare, Giorgiana Panait aşteaptă răspunsul cititorului, căruia, pentru moment, trebuie să-i atragă atenţia.

 

 

 

Maria Diana Popescu, Agero

www.agero-stuttgart.de

 

 

POEME - GIORGIANA ELISABETA PANAIT

 

Ţărmul

 

pe acest ţărm

unde corăbiile se tem

de umbrele pānzelor cenuşii

glasul unui singur vameş,

răsună ca un cristal īnnegrit

de furtunile mării blestemate.

 

Răsturnare

 

cuprinsă de vrajă

am răsturnat pe oglinda timpului

anii, lunile, bogăţia.

pānă cānd să īndur

o viaţă īn cavoul timpului?

pānă cānd să accept

lumea cu pateticele-i vorbe?

pānă cānd să agonisesc?

şi să constat că

n-am nimic?!

 

Labirint

 

sufletu-mi prins īntr-un labirint

strigă după al tău fir...

aşezată lāngă  zid, caut

sensul semnelor imaginare

suflete, unde te ascunzi?

 

Portul Tomis

 

īn seri cu lună plină

văd ţurţurii dansānd,

corăbii acoperite de

vaietul sloiurilor,

stau neclintite

īn portul Tomis.

 

Decizie

 

gāndurile-mi sunt frānte

de sunetele prăpastiei dintre nori.

cuvintele şi-au pierdut ritmul...

visele s-au oprit să asculte

mersul inimii tale.

 

Mama                                                             

 

tu aduci raze

de fericire īn suflet

pentru tine māinile mele

creează primăveri cu fluturi.

pentru tine lira mea

īmbină ritmul cu vibraţia amintirilor .

pentru tine şi numai pentru tine

noi prefacem fluturii

īn vise, īn zāmbete şi-n flori !

 

Īntrebări

 

ce naşte poezia?

ecouri...

ce lasă poetul īn urmă?

cuvinte prinse

īn muguri de speranţe.

dar noi ce lăsăm?

gānduri,

īn palate de cleştar.

 

Destinul

 

pe un fir de iarbă

zace norocul.

pe aripi de vultur

zboară gāndul.

din flori de gheaţă

renaşte destinul.

 

 

Dimineaţa

 

īn murmurul dimineţii

roua zāmbeşte...

suav, prietenos,

soarele īşi īntinde

braţele şoptindu-mi:

 „A fost cāndva”!

 

Autoportret

 

sunt o străină ce aleargă

după raiuri de vise,

cu tălpile arse

printre flori de scrum...

cu ochii īnchişi

culeg gānduri din trecut...

pe umerii goi

īmi cad fragmente de timp.

 

Īncotro

 

cāndva alergam

după spice de timp

īncotro?

acum alerg

după fluturii din stomac

īncotro?

māine voi alerga

după misterul

primăverii veşnice...

 

Eşti doar...

 

eşti doar un „ieri”

scurs printre pietrele inimii...

eşti doar un posibil „māine”,

strecurat printre gratiile gāndului

eşti doar un enigmatic „azi”.

 

Chiar dacă

 

chiar dacă abisul unei nopţi

te īmpresoară,

chiar dacă strigătul amintirilor

dă năvală,

chiar dacă şoaptele de amor

te sacrifică-n zbor

eu īţi aduc visul...

 

Visul

 

visul si realitatea două cuvinte opuse

visul ne strecoară desculţi printre gānduri

realitatea ne doboară ascultānd muzica inimii

tu vei fi mereu acolo, īn visul meu

acoperit de parfumul gāndurilor.

mă strecor printre raze

să gust petalele vieţii.

visul nostru e temeiul speranţei

e asemenea unui mac īntr-un lan de grāu...

 

Chipul tău

 

ochii tăi de copilă

īmi oferă flori de liliac,

părul creţ şi castaniu

curge pe umeri ca fluviul printre pietre

gura ta dulce şi zāmbitoare

fredonează  valsul primăverii,

chipul tău de īnger aprinde

rugul vieţii mele.

 

Tu...

 

sufletul meu īn căutarea ta īncepe să rătăcească

printre pietrele vieţii, necontenit aleargă

deschide uşa gāndurilor şi iese

tăcerea filosofică...

sub soare, legată strāns, stă iubirea.

inima-mi spune:

-„miroase a păsări călătoare!”

 

Georgiana Elisabeta Panait

 

Impresii si păreri personale īn FORUMUL de DISCUŢII - Inseraţi un comentariu la subsolul acestui ARTICOL

       Editor, redactor sef, conceptie, tehnoredactarea Revistei Agero:  Lucian Hetco (Germania).

              Colectivul de redactie: Ion Măldărescu (Romānia), Melania Cuc (Romania, Canada), Maria Diana Popescu (Romānia), Cezarina Adamescu (Romānia)

Poşta redactiei: revista_agero@ yahoo.com