Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | În limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană | Comunicate şi apeluri

 

DÉJŔ VU

POEME ÎN SEPIA

Eugen EVU

Grafica de Roca

 

 

CÂNTEC ÎNTRERUPT

 

La ieşirea din pădurea
Străbătută-n jos şi-n sus
Şade moartea cu securea
Răsărită spre apus.
Rabdă ori îi este lene
Cât tot taie, dar răsare?
Unde-şi rotunji poiene
Îşi făcură sanctuare...
Nu pricepe, nici se-mbie
Câte cruci au înflorit
Cum la mine-n poezie
Toate câte le-am iubit.
Parcă suferă cu partea
De nălucă doritoare
Viaţa, Viaţa, Viaţa, moartea
(Umilită, cu „M” mare!)
Hop şi eu că n-am ce face
Şi mă las jucat de-un joc
Rabdă, moarte, dar dă-mi pace,
Că nu mi-s de-aici de loc...

 

SUFERINŢA DE A SCRIE

 

Îmi apropii palma de foc, care scrie,
Să mă doară lumina gândită de orbi
Călătoresc prin întâmplarea ce va să fie
Viziune vie, sub nevermore de corbi.
Adumbrire, tu, ce te-nalţi luminoasă
Cu-al vederii străine salt, capcană prin vis.
Suportam o trezire nemilos-vinovată
Să te smulg din profanul scufundat paradis.
Îmi ridic palma, înaripată zvâcnire
Inefabil cu deodată şi uşure
Vultur pe Austrul transilvanic, Iubire
Deasupra de sine, în semantica pădure.
Maieutica bătrânei Lumini să mă spulbere!
Sunt aici şi uitat de cine ştie cine, şi când!
Zeu răzleţ, limpezind doritor să Te tulbure,
Dumnezeule, sunt Fiul Tău, aşteptând.

 

ERES PROTODACIC

 

Răbojul e-al urzelii legendare -
Miez tulbure, acel „a fost odată“
Străin în Basmul unui grai ce moare
Încet-încet prin vremea vinovată

Cuţitul îngropat, rupta săgeată
Şi zalele de-obsidian din urnă
Zac reci, hieroglifă încifrată
Zăbranic retezat în pacea diurnă

Sunt zeu şi-mi simt aura fisurată
La sanctuarul spart între movile
Mă latră lupii-a taină vinovată
Dinspre păduri, stelarele prăsile

Din spinuri înflorite la răscruce
Acolo-n Calendarele Primare
Nedesluşită holbura-n preluce
Mă-mbie, de străin, turtă cu sare.

 

MĂ NĂSCU ŞI MURI

 

Aşteptat mi-e verbul de-un gerunziu al jocului
Undeva în pădurea semiotică, dincoace de-o moarte
Nu vii şi tu, teamă mi-i c-am să mor
Îngenuncheat cu cireşu-n pridvor!
Adjective-mi tămăduie mirturi buzele arse
Nu ştiu, ori de lemnul acatului iute-nflorit?
Fost-am eu cel promis cu privirile-ntoarse
Înjunghiat acolo, la sanctuarul de Andezit?
Răzleţit prin sălbatici heruvi, la viroage,
Mă crezură străin chiar ai mei, chiar ai mei...
Doamne, vin îngerii Tăi să se roage
La mine în suflet, pe floarea de tei.
Lemn al viorilor ce ştiură să râdă
Înăsprita mea inimă, la cascade-a cântat!
Praguri tăiate spre moarte, absidă
În fagurul graiului, urluit într-un sat...
Dulce-săratul meu gust al cuvintelor
La prelucile sacre ţi le-am dat de prinos
Murii în Estimp iubirile sfintelor
Înviindu-le iarăşi altarul de os.
Descântat de Ursite şi sub zodie stranie
Răpit am fost de prunc şi întors înapoi.
Înecat am fost, la Strei, Transilvanie,
Tu, Mumă Străbună, de din sus de Uroi...
Sub sărut, muşcătura îngeriţei cu scară
Mi-a-nflorit hieroglifa hierogalactică:
Ia-ţi înapoi cuvintele, Celestă Fecioară!
De sine lacomă, poezie extatică!
Teamă mi-i c-am să mor, între timp va să mor,
Nu vii şi Tu, colo-n basm, la izvor?
Harfa-mi căzu pe orfice strune
Legănat, dus de fluturii cuantici, acasă,
Dar m-au trimis în exil, rugăciune
La vămile celor dedulciţi la mireasă
Îngerii pădureţi, sălbăticiţi pe coline.
Teamă mi-i c-am să mor în lumina din mine...
Undeva, în cetate, mă aşteaptă ai mei
Rana cântă duios sub cămaşa de zale
Nu se-ndură răspunsul sub lupi şi sub miei
Întrebarea mă născu şi muri prin vocale
Cântec viu, răsucit codobelc mânăstire
Galaxie-mpietrită în lacrimă, carte
Desfrunzindu-mă, din iubire-n iubire,
Să mi te mor, moarte.

 

URIAŞUL

 

Se reumple de memorie străveche
În melc de ureche
Omul scufundat întru sine
La netezite morminte-n ruine
Au, suflete-n răstimpuri străin!
Înflorit pe răbojul de spin
Descântat şi de leac nesupus
La vraja din sus, mai presus.
Alinat din alean; inversată
Hartă a cerului în mine-ngropată
Sub celest azimut, nelumit;
Uriaşul răstriştii împădurit
Răzleţit să se roage-n viroage
Meliţat la pârloage
Uriaşul, Uroiul, al lui Uruma,
Drumeţul din Paideuma
De-mi înfrigură straniu vederea
Răsucită-n apocrif cu geloasă muierea
Răpită-n milenii de înger căzut –
Fiii Cerului cum s-au răzvrătit la-nceput
pe lumeni de alun radiestezic zăvelc
în ureche sidefie, de melc
din uriaş cu două părţi divine
Zăbrelit în mine.
Zgreabănă, geme şi plânge
Cu glas omenesc şi de sânge.

 

Comentarii de la cititori

 

   Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | În limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană  |  Comunicate şi apeluri

Redactia Agero nu isi asuma raspunderea pentru continutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, in concordanta cu legea presei germane.

Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discutii al Agero se face în virtutea libertatii la opinie si expresie a acesteia.

Punctul de vedere si ideatica scrisorilor si mesajelor afisate nu coincid în mod necesar cu cele ale redactiei.

AGERO Stuttgart® -  Deutsch-Rumänischer Verein e.V. Stuttgart.

       Editor, conceptia paginilor, tehnoredactarea Revistei Agero :  Lucian Hetco   [ Impressum ]  

              Colectivul de redactie: Lucian Hetco (Germania) , George Roca (Australia), Melania Cuc (Romania, Canada)