Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | În limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană | Comunicate şi apeluri

 

FILOZOFIA FRUNZEI (2)

Virgiliu VIŢAN

 

 

Citind cu atenţie versurile poetului timişorean Virgiliu Viţan mi-am dat seama că este atins nu numai de aripa Euterpei, muza poeziei, ci şi de cea a filozofiei. Scrie versuri bine rimate, parcă vrând să demonstreze că dictonul latin „Si metrum non habet, non est poema” este legea sa în creaţia lirică. Câţi poeţi mai scriu poezie cu rimă? Pentru aceştia versul alb este mai accesibil şi poate considerat mai modern, dar cel cu rimă este mai greu de conceput şi mai plăcut inimii şi sufletului!

 

Iată ce îmi scrie tânărul poet:

 

Este o mare bucurie pentru mine să ştiu că gândurile mele au ajuns în mâinile şi atenţia unei persoane care munceşte la o publicaţie electronică atât de accesată. Am găsit în revista AGERO gânduri cu cele mai diverse semnificaţii, scrieri care ascund pasiune, dragoste, opoziţie, frică sau bucurie, spuse în limbaje foarte directe sau subtil filozofice. Într-o paletă aşa de largă de scrieri te simţi acasă tot timpul.

 

Numele meu este Virgiliu Viţan şi sunt născut în Timişoara la 31 ianuarie1975. Sunt de profesie inginer şi sunt absolventul unui Masterat în domeniul ingineriei. În prezent (începâd cu această toamnă) mă pregătesc să urmez cursurile unei Universităţi private din Timişoara cu specializare în domeniul economiei. În planul activ actual, conduc o filială a unei firme naţionale care se ocupă în regiunea Banat (din România) cu producţia şi distribuţia de etichete autoadezive cu aplicaţii în industrie, comerţ şi servicii.

 

De ce poezie...

 

Am simţit întotdeauna o înclinaţie pentru poezie, dar nu m-am gândit că aş putea vreodată să scriu o strofă care să poată exprima gândurile care mă străbat. Cred că nimic în lume nu reuşeşte să transmită atât de mult în aşa puţine cuvinte ca şi poezia.

Stările noastre sunt atât de schimbătoare încât este păcat ca atunci când gândurile sau sentimentele, acutizate în vreun fel, se întâlnesc cu propria noastra înţelepciune, să nu le şi aşternem pe hârtie. Indiferent cât de ignoranţi suntem cu noi sau cu ceilalţi, noi, absolut toţi, simţim poezie. Nu toţi, însă, ne simţim suficient de liberi pentru a scrie ceea ce simţim. Fără să ştim însă, că scriind te eliberezi, împarţi cu universul bucurii sau tristeţi, presupuneri, îndoieli sau concluzii indiferent cum ar fi ele. Aş spune că pentru mine poezia este un fel de terapie prin care îmi demonstrez că fac ceva, că iau poziţie în faţa gândurilor sau a situaţiilor pe care le am de trecut. Cred că unele din scrierile mele sunt foarte apropiate de viaţa socială actuală din România, aşadar, nu reuşesc să fiu total obiectiv şi atemporal. Altele însă, legate de natură, vor inspira întotdeauna omenirea. Cred că Dumnezeu ni se arată cel mai bine în felul în care cresc plantele sau animalele în starea lor pură de totală libertate. Macroechilibrul care domneşte acolo este sublim şi trebuie să ne fie Luceafăr. Nu pot să nu apropiu aceste gânduri de micile noastre treburi din monumentala noastră viaţă. De aceea vreau să fim atenţi la toate lucrurile cotidiene care ni se par implicite şi total accesibile. S-ar putea să fim iubiţi de o frunză fără să ştim, dar mai grav, s-ar putea să nu ştim iubi aşa cum o frunză o poate face. Îngemănarea aceasta între Divinitate, om şi mijlocul lor de comunicare cel mai direct: natura, mă inspiră atunci când scriu.  

 

Cu mult respect,

Virgiliu Viţan, Timişoara

 

George ROCA

Redactor AGERO

 

 ..................................................................................................

 

 

DE DRAGOSTE

 

Nu ştiu de ce-aş mai crede-n tine,

Dar înţeleg de ce-aş mai crede-n noi:

Eu simt că legătura noastră încă ţine,

Chiar de tu vei trăda când vor începe ploi.

 

Trăiesc neputinciosă, cu aspra-mi tinereţe,

Şi tind necoptă către-al tău nucleu,

Dar nici nu ştiu că-ncet a lui blândeţe,

Nu-mi va lăsa orgoliul, nebun, de-a fi eu.

 

O bună vreme contopită-n tine

N-o să mai ştiu nimic, nici cine sunt,

O să muncesc pentru-a-ţi fi ţie bine

Nici n-o să văd că tu ai păr cărut.

 

Tot tânăr te-oi vedea cum mă simt şi pe mine,

Şi n-o să ştiu că tânăr…tu ai fost,

Că multe genereţii ţi-au mai trecut prin vine

Şi că sunt doar fărâmă, din marele tău rost.

 

Apoi, de trece vremea şi dragostea de trece,

Şi ce am fost odata, eu nici că voi mai fi,

Asprită de asta dată, de bătrâneţea-mi rece,

Uşor îndepărta-m-oi, tu mă vei părăsi.

 

Căci legătura noastră, vremelnic a fost pusa,

Să te slujească-n taină, să ard-al meu elan

Şi-apoi când eu voi fi, departe de-acum dusă,

Să ştii că peste tine, a mai trecut un an.

 

O frunză către pomul ei,

Asemeni nouă, între anii grei.

 

-------------------------

Timişoara,

3 septembrie 2007

 

 

 

METRUL LUMII

 

Nu ştiu de marea-i mare,

Ori muntele de-i ‘nalt

Dar ştiu, albastră-i zarea,

Şi soarele că-i cald.

 

Nu ştiu de-i mare lumea,

Ori oamenii de-s mulţi

Dar ştiu, departe-i mama

Şi ştiu copii desculţi.

 

Nu ştiu de-s flori puţine,

Ori cai de nu-s prea mulţi

Dar ştiu, te am tine,

Şi ştiu că-s inimi punţi.

 

Nu ştiu de-i prea dogoare,

Ori vreme prea ploioasă

Dar ştiu de-i sărbatoare,

Şi ştiu de am pe masă.

 

Nu ştiu al lumii metru,

Ori din ce-i el făcut

Dar ştiu că înăuntru,

Să mă privesc tăcut.

 

-------------------------

Corfu,

19 august 2007

 

 

NOI

 

Suntem prea gri la suflet,

Prea negri la veşmânt.

Prea semănăm cu-n tunet,

Prea ne-ndoim în vânt.

 

De ce fugim de viaţă,

De ce ne-ngândurăm?

Nu vrem să-i facem faţă,

Şi să ne bucurăm?

 

Priviţi ce pomi, pădurea,

Priviţi ce frunze, flori!

Cum gustă dezmierdarea,

Cum zbenguie-n culori!

 

Ce ştiu ei, ele oare,

Şi noi nu ştim deloc?

Că Soarele răsare?

Că este-n lume-un tot?

 

Că totul e trăirea?

Că tot e Dumnezeu?

Că totul e iubirea,

De-aproape şi de eu?

 

De bradul poate frunza,

S-o ţină mereu verde,

Poate-i suntem noi muza,

Poate pe noi ne vede.

 

De bradul poate varful,

Să-l ţină mereu sus,

Îi este muză astrul,

Din zori, până-n apus.

 

Deci totu-i cert în lume,

Şi-i totul la vedere.

Toţi ştim că vine-o vreme,

De spus la revedere.

 

Şi-atunci, aceasta-i calea,

Cu zâmbet să trăim,

La fel ca astrul, marea,

Fără să-mbătrânim

 

-------------------------

Timişoara,

8 august 2007

 

 

COPILUL DIN NOI

 

Zâmbet de mai în plină zi de toamnă,

Ofer ades copilului din ‘luntrul meu,

Îl rog şoptit să-mi dea uşoara-i mână

Să mă-nsoţească de-mi va fi foarte greu.

 

De-o vreme bună însa, a pastrat tăcere

Şi nici nu vreau să ştiu de ce-i aşa,

Poate că ochiu-mi păcătos îl umple de durere,

Poate că-s prea zelos când o privesc pe ea.

 

Nu sunt deloc acelaşi din vremea tinereţii,

E-aşa departe eu, de eu atunci,

Acesta-mi este noul sens al vieţii

Să uit încet de propriile-mi porunci.

 

Să pot trăi cu ea, uitănd de eu din mine,

Ca şi cum na-r conta, de parcă-r fi doar lut,

Mi-e greu să-ţi spun copile, dar nu mai ştiu de tine,

Deşi, ca în vechime, eu seara te sărut.

 

Iar cănd mi-e greu în noapte

Ori sunt stingher şi trist,

Cu buzele-i în soapte,

Ea-mi spune că exist.

 

Mai e şi a ei mână.

Ce mult o îndrăgesc!

E ca şi-a ta de fină.

Doar n-oi fi tu, gândesc!

 

Apoi, o revelaţie,

Cum că ea, eşti chiar tu,

Ca şi-n copilărie,

Eu nu-ţi pot spune nu.

 

Căci tu, copilu-mi tainic,

Ţinând strâns mana mea,

Vorbeşti cu suflet darnic,

Copilului din ea.

 

Suntem copilărie.

Nimica altceva.

 

-------------------------

Timişoara,

14 septembrie 2007

 

Comentarii de la cititori

 

   Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | În limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană  |  Comunicate şi apeluri

Redactia Agero nu îşi asumă răspunderea pentru conţinutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, în concordanţă cu legea presei germane.

Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discuţii al Agero se face în virtutea libertăţii la opinie şi expresie a acesteia.

Punctul de vedere şi ideatica scrisorilor şi mesajelor afisate nu coincid în mod necesar cu cele ale redacţiei. Impressum >>

AGERO Stuttgart® -  Deutsch-Rumänischer Verein e.V. Stuttgart.

       Editor, conceptia paginilor, tehnoredactarea Revistei Agero :  Lucian Hetco   [ Impressum ]  

              Colectivul de redactie: Lucian Hetco (Germania) , George Roca (Australia), Melania Cuc (Romania, Canada)