Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | În limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană | Comunicate şi apeluri

 

 

George BACIU –

Poeme din plantaţia cu fântâni oarbe

 

 

PRIVESC CERUL

Privesc cerul pe sub pleoapa mirării. În goliciunea curăţeniei din oriundele meu sughite adâncul nevoiaş al nimicului ce-mi desenează geometria.

Doar foşnet de instinct mai trudeşte plantaţia cu fântâni oarbe se încă mai caută picurul de din mine.

Privesc cerul cu gust de hinăreală tocită în pragul mâinilor cu chipuri posace. Şi ascult cum clănţăne marginea lumii,  cu ignoranţa unui sedentar pribegit în limbajul ogorului său.

Privesc cerul hăituit de decepţiile lunii pe fereastra cu butoniere de poteci alergând înspre pământul din suspin.

Sunt orbul pe buze c-o felie de vânt,

Privindu-şi apusul cioplit în cuvânt.

 

EA ERA FRUMOASĂ

 

Ea era frumoasă ca un foşnet de idee,

aşa cum sta răzimată de umbra frunzei,

moţăind cu luna la gură.

 

Ea era frumoasă, ca orice femeie,

cu trupul plâns în chipul buzei,

prin mine frântură… frântură.

 

SUNT COPACUL DIN DEAL

 

Sunt copacul din deal obosit de păsări,

despuiat de târziul murit somnambul.

Cu tăcerea în pumni trec toamnele lehuze

înspre dimineaţa abia ieşită din lăzi.

 

Mai tremură asfaltul pe artera dinspre călcâi

şi întunericul îşi rupe mâna printre pietrele

cu tâmple bandajate de singurătăţi,

sub cerul ce fumează insomnii.

 

Sunt copacul din deal, cu cicatrici pe mâini

şi butoniere cât o felie de cer.

În fântâna din rădăcină stau mâhnite

înţelesurile lucrurilor în sine.

 

Stau deasupra mea

 

Stau deasupra mea

şi mă atârn de privirea cerului

ca o frunză cu schelet de viscol

în ultima înserare a trunchiului.

 

Mă umblă neuitarea

abia trezită în sunetul mâinii

cu tropot de tâmplă păgână.

 

Tăcerea hăituită-a ţărânii

cu dezmăţ de tine mă-ngână.

 

Stau pe neînţelesul şoptit

al depărtării ce mă duce la tine

şi aerul foşnit al rugăciunii

în genunchi m-a izbit,

sângerându-te-n mine.

 

Stau deasupra mea

înfipt în igrasia cuvintelor,

ca un scâncet cuibărit într-un vânt

pe raftul cu chip de gând,

din cămara instinctelor,

cu care te-am iubit cândva,

murit picurând…

 

Sunt treapta

 

Sunt treapta de lemn cioplit

de sub streaşina coapsei tale,

peste care luna călcâiul şi-a dezvelit

şi amanţii din flori au înfipt pumnale.

 

Mă udă noaptea cu beznă,

poteca spre mine s-a zdrenţuit,

îmi urcă în pleoape suflarea din gleznă

când treci ca o rugă spre-un templu hitit.

 

Sunt treapta de lemn cioplit,

roasă-n dantura ierbii târzii.

Mă jefuie gustul pasului tău rătăcit

cu care mă dănţui când ai insomnii.

 

Nici măcar

 

Nici măcar când te mângâi nu te doare

tăcerea dintre noi, mucegăită pe trupuri,

nici sărutul azvârlit la-ntâmplare,

nu ne mai rosteşte destrămarea-n lucruri.

 

Doar oasele ne mai respiră în îmbrăţişări,

în nopţile surde cu aerul jupuit prin copaci,

şi nu te doare nici măcar un târziu de uitări,

proptit în căscatul cuvintelor cu care taci.

 

George Baciu

 

Redactia Agero nu îşi asumă răspunderea pentru conţinutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, în concordanţă cu legea presei germane. Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discuţii al Agero se face în virtutea libertăţii la opinie şi expresie a acesteia. Punctul de vedere şi ideatica scrisorilor şi mesajelor afisate nu coincid în mod necesar cu cele ale redacţiei. Impressum >>

       Editor, redactor sef, conceptie, tehnoredactarea Revistei Agero:  Lucian Hetco (Germania).

              Colectivul de redactie: Ion Măldărescu (România), Melania Cuc (Romania, Canada), Maria Diana Popescu (România), Cezarina Adamescu (România)

Poşta redactiei: revista_agero@ yahoo.com