HomeIstorieProzăJurnalisticăPoezieEconomieCulturăLimbi străineAnalize şi comentariiActualitatea germanăComunicateImpressum

 

 

George Ioniţă -

Moment de oglindire pe verticală

 

Prezentare, Diana Popescu, Agero

 

Volume publicate:

 

- „Panta Rhei”, poezii, Tārgovişte. Editura Macarie, 2000

- „Umbre”, poezii, Tārgovişte. Editura Macarie, 2001

- „Prizonierul unei clipe”, poezii, Tārgovişte. Editura Macarie, 2003

- „Labirinturi”, poezii, Tārgovişte. Editura Macarie, 2006

Apariţii īn antologii:

- „Cupolă de veac”, Almanahul Eminescu, Pe o coajă de vocală

- „Antologie de poezie şi comentarii”, Iaşi, Antologie de haiku, Cluj

-  „Antologie de poezie, Dor de dor”, Călăraşi

Colaborări la revistele: Singur, Agora literară, Dor de dor, Contrasens, Atitudini, Caiete Silvane, Targoviştea etc.

Referinţe critice: Cezar Ivănescu, Ştefan Ion Ghilimescu, Ştefan Doru Dăncuş, George Sānpetrean, George Coandă, Burhan Ion, Alina Mihuţ (Radio Bucureşti), Mihail I. Vlad etc.

Poeme care pornesc alături de creatorul lor ca nişte umbre de bine, identice siluetelor umane. Pornesc din  surprinderea aceluiaşi moment de oglindire pe verticală, prin procedeul stilistic al metonimiei,  adică reprezentīnd o parte din mersul universal, care nu se preschimbă, ci rămīne imobil īn faţa reflexului creativ, prins īn unda lirismului propriu. (Trans)punerea pe hīrtie a trăirilor ieşite din īmpietrire, scăpate de lanţul meduzant al materiei, pendularea īntre polii centralizatori de lumină şi de īntuneric,  tīnjirea după refacerea unităţii primordiale, apelul la Divinitate, sīnt căile care īi satisfac poetului nevoia de disciplinare a spiritului, dar şi tot atītea prilejuri  de comunicare a fierberii lăuntrice, care ţine de preocuparea pentru scurgerea ireversibilă a timpului către gura de vărsare īn netimp şi nespaţiu. George Ioniţă experimentează, transformă īn poezie reflexele gestului arhetipal de reīntoarcere la reperele divine,  acestea rămīnīnd sursa unei imaginaţii mereu deschise. (MDP)

 

evoluţie ?

Dumnezeu a făcut omul
şi la sfīrşit a pus
două puncte
(:)
caută-Mă
după care l-a aşezat
pe pămīnt
printre ispite
şi omul a īnceput să-L caute
şi cu cīt īl căuta mai mult
cu atīt īncepea să vadă
pīnă cīnd cele două puncte
s-au făcut ochi
...īntr-o inimă

 

 

căutīndu-mi ochii

sufocīndu-mă
făcīnd cerul să curgă
īntr-un amestec opac
fără īnceputuri
fără sfīrşit
liniştea
īmi perforează timpanele
din care se aud
doar bătăile inimii
ca nişte tam-tam-uri
paşii mei nesiguri
caută un sprijin
iar mīinile mele
ca nişte bastoane albe
se lovesc de umbre
căutīndu-mi ochii...

 

 

impresii de vizitator

am trecut pragul unui muzeu
īntr-o zi de treisprezece -
asta pentru că nu sunt superstiţios
prima cameră era luminoasă
cu multe jucării
păpuşi mutilate, mingi de toate culorile...
aici puteai să faci orice,
chiar să spargi o cană sau un geam,
nimeni nu-ţi zicea nimic
următoarea era plină de vise
unele bifate,
altele nu,
īn funcţie de biletul pe care īl trăgeai
cea mai mare cameră era plină cu tot felul
de lucruri inutile,
de la castele de nisip
la cea din urmă mască
ultima era goală şi īntunecoasă,
acoperită cu linişte,
o linişte atīt de mare,
īncīt īţi puteai auzi chiar gīndurile
nimeni nu ştia ce este dincolo,
unii ziceau că eternitatea
alţii...

 

īnvaţă-mă iar să iubesc

 

Doamne, īn ce loc ai pus iubirea?
pentru că mintea mea este plină
de uitare,
chiar şi trupul tău crucificat
a fost dat uitării
şi inima mi-e pustie,
nu mai plīnge, nu mai iartă,
ochii īmi sunt plini de noaptea
unde doar cocoşii cīntă de trei ori
şi zornăie arginţii
treizeci,
buzele mele au uitat să murmure,
iar sărutul lor pīngăreşte...

Doamne,
pedepseşte-mă īncă o dată!
Īnvaţă-mă iar să iubesc.

 

 

să ne reinventăm

 

aş vrea să vii
īn gīndul meu
strivind zăpada
sub tălpile goale
şi suflarea ta
să-mi īncălzească
mīinile īnfipte
īn nori de aramă
răsturnaţi
peste apusuri
de gheaţă
aş vrea să vii
īn lumea mea
să ne naştem
īncă o dată
din amnioticul vis
departe de eden
departe de ţărmuri...

 

 

o frunză, totdeauna o amintire

 

īngerii īşi scutură aripile
şi cerul ninge
ninsoare irespirabilă
peste oameni obosiţi
ce nu-şi mai pun
nici măcar
īntrebări
doar iedera
se-nalţă la stele
doar clopote bat
cineva
rupe o frunză
poate o mamă
şi o aşează īn caseta
golită de mărunţişuri

o frunză
ce seamănă
uneori
cu un ursuleţ de pluş
alteori
cu un caiet de matematică
deschis la pagina zece
cu tema rămasă
nerezolvată
totdeauna
cu o amintire...

 

 

George Ioniţă

 

Impresii si păreri personale īn FORUMUL de DISCUŢII - Inseraţi un comentariu la subsolul acestui ARTICOL

Redactia Agero nu īşi asumă răspunderea pentru conţinutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, īn concordanţă cu legea presei germane. Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discuţii al Agero se face īn virtutea libertăţii la opinie şi expresie a acesteia. Punctul de vedere şi ideatica scrisorilor şi mesajelor afisate nu coincid īn mod necesar cu cele ale redacţiei. Impressum >>

       Editor, redactor sef, conceptie, tehnoredactarea Revistei Agero:  Lucian Hetco (Germania).

              Colectivul de redactie: Ion Măldărescu (Romānia), Melania Cuc (Romania, Canada), Maria Diana Popescu (Romānia), Cezarina Adamescu (Romānia)

Poşta redactiei: revista_agero@ yahoo.com