Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | În limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană | Comunicate şi apeluri

 

 

 

Acad. GHEORGHE PĂUN  -

Poeme din volumul „TEAMĂ DE TOAMNĂ”

Editura TIPARG,  2008

 

 

Poem vegetal

 

Potop de verde, fagii mă-mpresoară,

Fund de ocean vopsit clorofiliu.

Nu mai e cer, lumină nu coboară,

Nu mai e timp, devreme sau târziu.

 

Am degetele verzi, şi fruntea, chiar şi gândul.

M-a dizolvat pădurea, m-a înghiţit de viu,

Tufan de rând, nemaiştiindu-mi rândul,

Lujer fractal, pulsând clorofiliu.

 

Înmuguresc masiv, am rădăcini la gleznă,

Îmbrăţişat în crengi, mă pierd a multa oară,

Atom de alt atom ca răzleţit în beznă.

Potop de verde, fagii mă-mpresoară.

 

 

Scenă cu cafea

 

Halatul cel pufos şi descheiat

Te înconjoară caldă şi pufoasă,

Iar aburul cafelei, vinovat,

Alături în cearşafuri ţi se lasă.

 

Printre perdele intră zori de zi,

Miroase a şampoane palmolive,

Aromele din ceaşcă parcă-ar fi

De prin alcovuri bizantin-lascive.

 

Din radio curg note de pian,

Rotunzii umeri cât sunt de rotunzi!

Cafeaua fumegă columbian

Şi-mi invadează neuroni profunzi.

 

În ceasuri timpul stă molcom pe loc,

Lumină nu mai dă în plus perdeaua

Şi toate astea spre al meu noroc

Să văd cum bei, ca-n ritual, cafeaua.

 

 

 

Resemnare

 

Mai vinde-mă şi cumpără o dată,

Mă dau pe-un zâmbet ca de-atâtea ori,

Pe-o boare din cafeaua descântată

Ce te-nconjoară insistent în zori.

 

Nu ai habar ce la-ndemână-i târgul,

Sclav prin menire – deşi răzvrătit –

Mă dau robit îndată, cu tot sârgul,

Pe-o ceaşcă şi un umăr dezgolit.

 

Păcat că nu mai sunt pe-aici galere

Şi ocne cu ocnaşii benevol.

M-aş prinde-n lanţuri albe, efemere,

Vândut şi cumpărat de-un umăr gol.

 

Aş tăia sare chiar cu mâna goală,

Cedându-mi libertatea pe un semn,

Cum stai cu ceaşca de cafea în poală,

Cu umărul sentinţă şi îndemn.

 

Amiază

 

Ulcele-n uluci înnegrite tresar.

Mă cheamă? M-alungă? Să ştiu nu am cum.

Câini răguşiţi hămăie rar

Şi turme ridică praful pe drum.

 

Streşini de şiţă tremură trist,

Frunza de nuc se duce-ntr-o dungă.

Lacrimi mă-ncearcă, deci încă exist.

Satul mă cheamă? Satul m-alungă?

 

Bate-n aramă un clopot sonor,

Crugul se-nclină spre cimitir,

Păsări cu clonţ de cenuşă cobor

Peste ulcelele puse în şir.

 

Cânepa albă miroase matur,

Neverosimil lumina vibrează,

Satul mă soarbe de jur-împrejur

Şi mă dizolvă în după-amiază.

 

 

Noapte cu tren

 

În întuneric trenul se prăvale,

Bolovănind masiv din toate cele,

Se-nclină-n lături plopii – santinele

Şi casele se trag timid spre vale.

 

S-a stins demult şi ultima lumină,

Peste câmpie spânzură strâmb luna,

Se duce trenul huruind într-una,

Cetate neagră lunecând pe şină.

 

Sunt singur în vagonul fără forme,

Nu-mi văd nici mâna de încerc s-o văd.

Locomotiva-n faţă şuieră-a prăpăd,

Troznind enorm din roţile enorme.

 

Mecanicii-au murit de mult la post,

Cu mâna împietrită pe manetă.

Se duce trenul de-antracit – cometă,

Fără de ţintă şi lipsit de rost.

 

Mă-ntind pe coridor crucificat,

Mumie-n sarcofag de întuneric,

Un ultim gând al trenului himeric,

Bolovănind în noapte sacadat.

De-o scrie mâine-n foi provinciale

De-un tren ne-tren, fantomă tristă,

Mulţi nici n-or crede că măcar există:

În ziuă toate trenurile sunt normale.

 

 

Roţi

 

Prinse-ntre capace

Ronţăie tenace,

Flămânde surate,

Din eternitate.

Strălucesc acide,

Chiţăie avide,

Dinte peste dinte,

Dănţuie cuminte,

Lunecă avare,

Peste calendare,

Peste uşi şi ziduri,

Peste ochi şi riduri,

Cu paşi mici, puzderii,

Năruie imperii,

Zumzăie discret,

Cariu de parchet,

Dănţuind în horă

Şi râzând de oră.

Bronz eficient,

Arzând indecent,

Aripi şi petale,

Munţi şi catedrale.

Ghilotine mii,

Ucigaşi zglobii,

Dinte peste dinte

Sub cadran fierbinte,

Veşnice, rapace,

Prinse-ntre capace.

 

 

 

Acad. Gheorghe Păun

 

 

 

Redactia Agero nu îşi asumă răspunderea pentru conţinutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, în concordanţă cu legea presei germane. Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discuţii al Agero se face în virtutea libertăţii la opinie şi expresie a acesteia. Punctul de vedere şi ideatica scrisorilor şi mesajelor afisate nu coincid în mod necesar cu cele ale redacţiei. Impressum >>

       Editor, redactor sef, conceptie, tehnoredactarea Revistei Agero:  Lucian Hetco (Germania).

              Colectivul de redactie: Ion Măldărescu (România), Melania Cuc (Romania, Canada), Maria Diana Popescu (România), Cezarina Adamescu (România)

Poşta redactiei: revista_agero@ yahoo.com