Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | În limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană | Comunicate şi apeluri

 

INCEPUTUL / PRIMA SEARĂ

(pe terasa foişorului, la malul mării)

 

Angela Baciu

Grafica de Hetco(Agero)

 

 

Soare de amiaza. Iulie. Inceputul.

 

Barbatul se aseza la aceeasi masa preferata pe terasa foisorului – la malul marii. Semet, distins, cu un aer indiferent, dar  atent in acelasi timp …fu mirat sa vada o prezenta straina la aceeasi masa. isi  trecu mana peste pielea capului, scoase ochelarii de soare si cu cei mai patrunzatori ochi saluta politicos. Atat.

 

parea  calm, emana un parfum puternic, nemaiintalnit, exotic, fiecare miscare a sa parea sa trezeasca la viata totul din jur…ceilalti, deopotriva barbati si femei il priveau cu admiratie, simpatie, respect si ii placea acest lucru, se simtea bine in pielea lui. Aseza cu grija pe masa de pe terasa, ochelarii, trabucurile cu nume necunoscute pentru ea; nu reusise sa-si aprinda imediat bricheta si acest lucru il irita putin, dar nu-si ridica privirea spre ea, stia ca e privit…nici macar nu era curios…fuma calm cu gandurile numai de el stiute…

 

forma  fumului de tigara, lungita, se misca odata cu el, iar mirosul – acea savoare exotica ce te ducea cu gandul in alte lumi – inchise pentru o clipa ochii si inspira (mai tarziu aflase ca avea gust de cirese !)…nu-l va uita niciodata ; apoi il privi : nu mai vazuse de multa vreme un chip de barbat cu forme atat de clare – ochi mari, directi, mereu intrebatori, pometi puternici, rezistenti, gura vorace, voluptoasa ce parca mereu cerea ceva, iar vocea…ooo, vocea aceea de neinlocuit, ce-ti intra prin toti porii, strigand sunt aici, am venit,uite-ma…

 

nu-si vorbeau…

ea privea mereu marea de parca ar fi fost singurul loc in care s-ar simti in siguranta, el oriunde, era preocupat de orice : de vecinii de la celelalte mese, de copiii ce se jucau pe terasa, flori, cainii dragastosi, cate o stire la tv, mancarea din farfurie…manca grabit, calm dar grabit, parea ca nu vrea sa piarda timpul, ca ar avea mereu ceva de recuperat sau de descoperit…acelasi lucru il simtea si ea, dar din alte motive, ea nu se grabea, NU SE MAI GRABEA, acum avea tot timpul din lume..dar el inca nu stia acest lucru, nu avea cum…

 

...................................................................

 

ajunsese acolo sa vada marea, sa fie in lumea ei, departe de tot ce doare, de lupta, razboaie, masti, sa-si deschida trupul solar sa se incarce cu energie, sa simta in sfarsit cum viata ii da picatura cu picatura acea ambrosie de liniste interioara.

 

Nu spera nimic, multa vreme n-a sperat nimic, a vrut doar sa-si poata duce crucea primita, sa mearga pe drumul drept, sa nu se abata, sa nu se lase invinsa, sa nu dezamageasca, sa aiba puterea de a merge mereu mai departe…isi dorea acele cateva zile sa se contopeasca cu soarele…nu cerea prea mult…chiar daca nu mai stia ce e BUCURIA, dorinta, vroia doar liniste !

 

de cand  ajunsese acolo nu facuse mai nimic : schimb de vorbe cu cativa cunoscuti, salutari prietenesti, o vizita prin statiune, o plimbare la malul marii cu cativa caini, savoarea unei inghetate cu gust de migdale…

 

in amiaza acelei zile simtea nevoia unui ceai prospat (prefera ceaiul verde, dar neavand va bea doar ceai de menta !) ii placea sa se relaxeze in fata unui ceai, gustul acela o linistea si ii dadea o senzatie de energie fireasca – apoi aparu el. Stiuse ca va imparti aceeasi masa (si preferata ei, ce coincidenta ! ca multe altele ce vor urma) cu un barbat, dar nu era nimic nefiresc in acest lucru, nu putem trai singuri si acest gand o facu sa zambeasca discret….

 

n-avea motive sa se amuze si nu putea sa-l lase pe el s-o vada razand asa fara motiv…cine o fi barbatul acesta din fata ei, emanand atata putere, forta, agilitate, sexualitate…un vanator de destine ?! oare cine pe cine va vana ? ce lupta, ce incrancenare…doi oameni emanand aceleasi energii…

 

« nu te ridica tu primul ! » il rugase in gand – tocmai terminase de mancat si savura gustul havanei, o sarbatoare pentru cerul gurii, cum ii placea ei sa zica. Ii era teama sa n-o lase acolo, singura, acest sentiment il traia de prea multi ani, stia cum e…

ceaiul se terminase, femeia misterioasa se ridica semeata de la masa, isi puse ochelarii de soare, zambi usor, isi aranja putin parul, parca mereu pregatita sa se apere, sau sa se razvrateasca si pleca….lasand un parfum ca un trandafir negru, ocult,  amestecat cu  un puternic miros de mosc…

 

........................................................................

 

zi de Duminica.

Soare puternic. o  asteptase la masa, ar fi vrut s-o revada, dar ea n-a aparut, culoarea si ochii ei negri ii starnise simturile poate de mult inchise, si-a dorit sa deschida larg o usa spre ea, s-o invite in lumea lui, poate doar pentru o noapte, dar n-o gasea, de unde venise femeia asta…cine era…ce era…

 

O cauta…se indrepta spre mare, plaja plina de oameni, valuri mari se spargeau de buza marii si ea…facand cruce cu pamantul…era acolo, cu parul rasfirat, intinsa, cu pielea lucind, incalzita de razele soarelui, aproape adormita…

 

Si-o imagina deodata adormita in bratele sale, daruita somnului, luand forma trupului sau, ar vrea sa-i supuna mandria de pe chipul ei, sa o posede, sa-i ia tot aerul, sa-i muste buzele, s-o faca sa-l implore ceva…uitat de mult…sa-l priveasca asa cum este el….sa-i vada sufletul….usa se deschidea din ce in ce mai mult….va intra femeia aceasta pe o usa deschisa larg ?

Se linistise putin stiind-o acolo – chiar daca nu suporta s-o vada inconjurata de atatia barbati, - nu era departe, putea sa intinda mana si s-o atinga dar…jocul abia incepea…cine va face primul pas…cine va muta primul (un altfel de joc de table, sau sah)…

Barbatul mai privi o data marea si se indeparta….

 

                                                       

alta zi.

cativa stropi de ploaie racorise parca aerul. ceruse o cafea fara cofeina cu doua pliculete de zahar si…il astepta.

In mintea ei revazuse scena reintalnirii de zeci de ori parca regreta timpul pierdut (ii placea sa leneveasca toata ziua pe plaja) si ar fi vrut sa opreasca clipa in loc …nu stia inca daca pe langa politetea lui si aerul acela aristocratic avea sa vada si altceva…poate ar fi fost doar o discutie banala despre vreme, despre vacanta sau cine stie… si ar fi fost dezamagita... poate ca n-ar trebui sa scoata nici un cuvant, sa ramana doi straini impartind aceeasi masa in mijlocul unei veri…

 

i-a auzit mersul apasat, din trei pasi fu langa ea, isi tinu aproape respiratia, acelasi salut politicos de data aceasta larg, destins cu un zambet luminos, bucuros parca de a o vedea in fata lui. Nu si-a aprins imediat tigara, a adulmecat-o, s-a lasat usor pe speteaza scaunului si a comandat ceva de la bar…nu se mai grabea incerca sa-i ghiceasca ritmul ei si sa mearga in aceeasi directie, o privi direct, infruntand-o si asta i-a placut cel mai mult. Deseori barbatii sunt intimidati, dominati de raceala si imaginea acestei femei, el insa o privi direct, sustinandu-i  privirea, incercand sa vada dincolo si o forta aproape… sa-si lase  ea ochii in jos.

 

jocul incepu

stia ca nici unul nu se va retrage

fiecare va merge langa celalalt

 

deodata aerul devenise uscat, ploaia se oprise, nu se misca nici o frunza, ceilalti de la mesele vecine terminase de mult de mancat, fiecare se odihnea in dupa-amiaza acelei zile, el invartea intre degete tigara, nu era hotarat daca s-o aprinda sau nu…

 

femeia nu acceptase ca privirea lui s-o patrunda atat de mult, trebuia sa-i raspunda, sa stie ca nu  e slaba si atunci ii iesira primele cuvinte: «daca suntem vecini la aceeasi masa, ar trebui sa facem cunostinta, ma numesc …» se mira de ea si ii intinse mana aproape barbateste ; el fu surprins de reactia ei, credea ca va face el primul pas, se ridica pe jumatate, ii lua mana ei mica in palma lui si i-o atinse… atat… ar fi vrut sa- i spuna ceva, orice, ca se bucura s-o revada, ca e frumoasa, dar…i se parea prea putin, femeia aceasta asteapta mult, mult mai mult…

 

in sfarsit, reusise sa-si aprinda tigara, trase cu  lacomie din ea de parca ar fi gasit acolo toata puterea de care ar fi avut nevoie….

Se auzeau valurile izbindu-se de stanci, la tv. anuntau calduri mari, doamna ce servea la bar se apropie de masa lor si ii intreba daca mai doresc ceva, surprinzator, de parca ar fi format deja un cuplu…el ii raspunse ca ar mai dori o sticla din acelasi vin…femeia inchise ochii – intelese aproape imediat, muntele acesta de om, barbatul acesta cu trasaturi perfecte, firea aceasta directa are cotloane ascunse, cine il va descoperi pe celalalt mai repede ? pentru moment n-avea nici o importanta, dar el va fi atat de uimit de ea incat va dori si mai mult s-o cunoasca…

 

 

ea se mira gasindu-se atat de calma in fata lui, ar fi vrut sa-i spuna ca e prima vacanta din viata ei cand se simte libera, ca ii place sa se arunce in  valuri, sa danseze draceste in picioarele goale, sa mearga in tari exotice, ca ii curge sange nomad in vene sau sa rada copilareste intr-un parc de distractii, a trecut atata vreme de cand n-a mai ras….ar fi vrut sa-i spuna multe, dar nu va sti nimic din toate astea, le va tine doar pentru ea, se va proteja cum va sti mai bine sa nu  fie ranita…

 

...............................................................................

 

« v-am adus o carte, un dar de suflet » ii zise barbatului, « voi  scrie o dedicatie si ma voi semna » si se apuca imediat de scris.

 

El o privea uimit, nu  stia ce sa creada, femeia din fata lui ii adusese ceva, o carte, si nu putea intelege ce ii putea scrie, era atat de curios sa citeasca ce scria ea, nu-si dezlipea ochii de la chipul ei preocupat si senin, isi aprinse alt trabuc si astepta…ea terminase de scris dedicatia, intreba in ce zi se afla – incepuse sa uite deja zilele – « nu conteaza in ce zi » raspune el si pentru prima data rasera impreuna…era atat de bine…

 

Ii oferi cartea, el abia apuca sa-i multumeasca, femeia se ridica dreapta, mandra, isi trecu mai intai mana prin parul negru, ii ura o dupa amiaza placuta, trecu pe langa el…

 

si facu cel mai firesc gest pe care ea il simtise atunci : ii trecuse usor palma peste umarul lui stang dar FARA SA-L ATINGA, asa ca apropierea unui inger  ce ti-ar da toata BUCURIA unei clipe…dar nici unul dintre ei nu  stiau ce va insemna  aceasta ... 

 

BUCURIE!

               

 

PRIMA SEARĂ


Gafaia.
jucase o partida de tenis de masa cu prietenii, gandurile o luasera razna, se gandea la ea…


instinctul il sfatuia sa nu lase femeia aceasta sa-i scape, trebuia s-o cunoasca, mandria ei, privirea directa, dar plina de intelesuri ascundea poate zeci de masti…ce se afla dincolo ? ii va ceda ? ce rol va juca fiecare

care va fi mutarea urmatoare ?

ii placea cartea primita in dar de la ea, o rasfoi cu o mare dorinta de cunoastere, deja stia multe din biografia ei de scriitoare, dar, de fapt, nu stia mai nimic, parca si mai misterioasa devenise…ii vazuse si cateva fotografii, acelasi chip, acelasi zambet…neschimbat aproape in cinsprezece ani…

 

nu,
nu nu o va scapa…va lupta pentru ea, dar va refuza sa se lase prins in misterul ei, va fi atent…poate ii si va spune acest lucru, nu-si va dori decat o noapte vie…doar atat…si atunci o va face sa-i cerseasca dorintele, mangaierile, sa se abandoneze in bratele sale, sa guste placerea de a o atinge oricand si-ar dori el…
nu, nu se va lasa prins in misterul ei…

barbatul se indrepta spre mare. O cauta…

mai tarziu. seara

aceeasi masa pe terasa foisorului.


EA – EL fata in fata


discuta veseli, relaxati amandoi. si-au dorit acest moment, au uitat de lumea din jur, de framantari si incertitudini, se lasa dusi de clipa unica, in sfarsit singuri – discuta despre orice, par a se cunoaste de o viata !

EA – imbracata intr-o culoare cameleonica verde inchis, purta o bluza de matase petrecuta pe sub talie, tranparenta, stil exotic, cu maneci largi, prin care se vedeau sanii mari, voluptosi, bronzati, fusta lunga din aceeasi matase cu alte fuste petrecute pe dedesupt ce te ducea cu gandul la femeile din satra in nopti fierbinti cu luna plina…bratele ii erau acoperite de bratari argintii de toate felurile ce zornaiau erotic la fiecare miscare a sa…intr-un fel aparte…parea o femeie desprinsa dintr-o alta lume ;parul negru, revarsat pe umeri, ce ii atingea mijlocul o facea si mai misterioasa, iar zambetul, oooo, zambetul…o mie de povesti intr-una singura….

EL – fuma acelasi trabuc, alaturi un pahar de vin alb. purta o tinuta aparte, coborat parca dintr-un tinut de savana africana : o camasa larga, de culoare crem, descheiata la primii nasturi, de unde se zarea un piept frumos, puternic (mai tarziu femeia va iubi locul acela, adancitura special creata parca pentru ea), pantaloni sport, si ei dechisi la culoare, purta in picioare ghete inalte, cu sireturi, totul i se potrivea, dar…mai ales…
parfumul… necunocut inca, nemaintalnit pana atunci…


din larg urca un tipat. de pescarus…vorbeau neincetat, din cand un cand se auzeau rasetele femeii

 

aceasta chemare a pescarusului il facu sa tresara, s-o priveasca pe femeia din fata lui mai atent, sa n-o scape, n-o va lasa de data aceasta sa plece…o intreba daca ar dori sa bea un pahar de vin rosu, se simteau bine si si-au urat pentru prima data ceva…inteles doar de ei…pentru ei…

 

Angela Baciu

August 2008

 

Comentarii de la cititori

 

   Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | În limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană  |  Comunicate şi apeluri

Redactia Agero nu îşi asumă răspunderea pentru conţinutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, în concordanţă cu legea presei germane.

Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discuţii al Agero se face în virtutea libertăţii la opinie şi expresie a acesteia.

Punctul de vedere şi ideatica scrisorilor şi mesajelor afisate nu coincid în mod necesar cu cele ale redacţiei. Impressum >>

AGERO Stuttgart® -  Deutsch-Rumänischer Verein e.V. Stuttgart.

       Editor, conceptia paginilor, tehnoredactarea Revistei Agero :  Lucian Hetco   [ Impressum ]  

              Colectivul de redactie: Lucian Hetco (Germania) , George Roca (Australia), Melania Cuc (Romania, Canada)