Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | Īn limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană | Comunicate şi apeluri

 

Poezii pentru Arthemis

Ioan LILA, FRANŢA

 

 

Poezii pentru Arthemis

 

Nici nu ştiu cum au trecut pe līnga mine,
Pe atunci, pe cīnd eram nemuritor,
Zilele, ca nişte roiuri de albine,
Frumoasele nopţilor cu miez dogoritor.

Au dispărut din viaţa mea īncet, cu răbdare,
Caii şi cīinii de rasă şi visurile toate.
Le admiram femeilor aliura delicată de floare,
Trupurile lor unditoare, dulci ca perele coapte.

Azi mai străbat străzile amintirilor presărate,
Cu frunze uscate ce foşnind s-au prelins…
Şi simt cum şi sufletul meu astăzi străbate,
Printr-o lumină difuză... sub un cer palid, stins…

 

 

********

Risipeşte-mă īn toate īnţelesurile cuvintelor,
Ca să mă pot pierde īn poiana ta luminoasă.
Vreau să simt cum mă sufocă stelele,
Cīnd o să īnfloresc la tīmpla ta graţioasă.
Tu eşti mai mult decīt dulceaţă, tu eşti,
Un crin de zăpadă ce mi-a-nflorit tīrziu,
Şi m-ai ucis, văzīndu-te cum creşti,
Pe mine, cu iubire-nvăţīndu-mă sa fiu !

 

 

*********

alunec pe o frunză şi mă gīndesc la tine
care pluteşti... tu eşti doar o iluzie...
te văd ieşind din valuri...
aşa voiam să-i scriu iubitei mele mai acum un secol
dar ea plecase ca un val de mare
care se stinge īn nisipul verii..
frumoasă doamnă, cīntul mīngīerii
pe frunte mă atinge ca un vis...
nimic din toate astea nu i-am zis
iubitei mele de atunci... dintotdeauna...
azi o visez, strălucitoare... luna
caifelată ca o mīngiiere
... mi-a mai rămas din amintiri o floare
nu mă uita... ba chiar te rog, mă uită
Eu sīnt secunda smulsă dintr-o nuntă
de fluturi albi, care roiesc spre soare
arzīndu-se timizi pe aripioare...

 

 *********

M-ai scufundat īntr-un ocean de vise.
M-am trezit rănit ca un soldat.
Eram tare departe de visurile mele proscrise-
Īn oceanul din sufletul tău m-am īnecat.
Tu erai poate ultima strălucire din ochii mei,
Tu erai sarea din pīntecul oceanului.
Eu eram ca o picatură de apă respirată de porumbei,
Pe rana īnsīngerată cu maci a lanului.
Ardeau toate cīmpiile, degeaba te căutam.
Veveriţele te ascunseseră ca pe o nucă -
Īn labirinturile lor săpate īn stele te căutam
Şi nu īnvăţasem să te regăsesc, nu īncă!
Mai trebuia să străbat un ocean de coapse bronzate,
Ca să te regăsesc, dar n-am mai putut īnota
Strivit de dulceaţa lor ce bīntuia prin cetate
Şi chiar şi īn sufletul meu se-nopta !

 

 frumoasă doamnă, cīntul...
 

Mă petrecusem peste firul ierbii
Fīn devenind sub cerul deja copt
Albeam timid şi īncă nu ştiam
De ce mă sting īn visul cifrei opt...

O fi magia unei clipe doar -
Un cer topit īn frunzele timide -
Voiam să-ţi spun că te-am visat şi ieri

Vag toropit cu gust de aguride...

Şi azi te mai iubesc, dar este toamnă,
Şi nu mai pot să ning, frumoasă doamnă.

LE POEME DE GRIGNAN

Le Poeme de Grignan
L-am citit mai alt'an,
Erau florile coapte
Ma pierdusem īn noapte

Iarba verde foşnea
Grea de visuri şi ea,
Ce de gīnduri aveam
Şi ce tīnăr eram

Azi m-au nins ghiocei
Greu uitaţi sīnt şi ei
Ce de visuri visam
Cīnd bătrīn nu eram

Eram tīnar mai an
Le Poeme de Grignan
Te trăgeam de codiţe
Tu zīmbeai cu gropiţe

Alergai să te prind
Ca o apă pe grind
Şi fugeam, mai visam
Cīt de tīnăr eram

Cum rideai, ca un vis
Şi atuncea ţi-am zis:
Le Poeme de Grignan

 

 Auzi cum se izbesc fluturii de noapte

 

E vremea cireşelor coapte.

Auzi cum se izbesc fluturii de noapte!

Īţi culeg un coş de gānduri, ca pe nişte fructe.

Cerul s-a sprijinit de fruntea unui munte.

E timpul să culegem muşeţel şi albăstrele.

Să adunăm din iarbă un coşuleţ cu stele,

Din care să īţi fac un colier,

Cāt mai am timp, cāt mai pot să sper...

Şi mai vreau să-ţi aduc o turmă de nori pufoşi,

Ca să ai din ce să faci gogoşi.

Şi de la zvārlugele alea de iele

Puţină pulbere dulce de stele...

Şi, dansānd pe tāmpla mea, să dai timpul mai īncet,

Că deja īl aud pe bătrānul ascet,

Care mă amăgeşte cu o eternitate...

Auzi cum se izbesc fluturii de noapte!

 

Oare păpădiile iubesc?

 

Delicată păpădie

Creşti la mine īn livadă,

Vin īngerii să te vadă,

Sfioasa mea păpădie.

 

Stai īn iarbă ca un vis

Şi īmi dai, sfioasă floare,

Din parfumul tău din care

Beau doar zeii-n paradis.

 

Aş sorbi cu lăcomie

Din pocalul tău de floare,

Dar īl strāngi īntre picioare,

Fată mare, păpădie...

 

Ioan LILA

prozator, poet

FRANŢA

 

Comentarii de la cititori

 

   Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | Īn limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană  |  Comunicate şi apeluri

Redactia Agero nu īşi asumă răspunderea pentru conţinutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, īn concordanţă cu legea presei germane.

Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discuţii al Agero se face īn virtutea libertăţii la opinie şi expresie a acesteia.

Punctul de vedere şi ideatica scrisorilor şi mesajelor afisate nu coincid īn mod necesar cu cele ale redacţiei. Impressum >>

AGERO Stuttgart® -  Deutsch-Rumänischer Verein e.V. Stuttgart.

       Editor, conceptia paginilor, tehnoredactarea Revistei Agero :  Lucian Hetco   [ Impressum ]  

              Colectivul de redactie: Lucian Hetco (Germania) , George Roca (Australia), Melania Cuc (Romania, Canada), Maria Diana Popescu (Romānia)