HomeIstorieProzăJurnalisticăPoezieEconomieCulturăLimbi străineAnalize şi comentariiActualitatea germanăComunicateImpressum

 

ION UNTARU

Prezentare de Maria Diana Popescu, Agero

Grafica - Ion Măldărescu

 

Autor a peste nouăsprezece volume de poezie, teatru, proză, aforisme, roman, haiku, tanka, proză umoristică, scriitorul Ion Untaru s-a născut în comuna Finta, Dâmboviţa, la 3 decembrie 1939. A absolvit şcoala elementară din comună în 1954, Liceul I.L.Caragiale din Ploieşti în 1957, după care a urmat ASE Bucureşti, Facultatea de comerţ exterior, absolvită în anul 1962. A frecventat mai multe cenacluri literare din Bucureşti printre care: „Nichita Stănescu” condus de Alex. Ştefănescu şi Petru  Marinescu; „George Bacovia” condus de prof. univ. Valeriu Filimon, Gabriel Bacovia, Florentin Popescu; „Nicolae Labiş” condus de Eugen Barbu şi Ion Lotreanu; cenaclul pensionarilor sector IV, Bucureşti; cenaclul „Destine” condus de poeţii Victor Stan şi Ion Machidon; „Paradox”, condus de Ion Machidon şi prof. univ. Marcel Crihană; „Paradox” condus de prof. univ Marcel Crihană şi Geo Călugăru; cenaclul literar de la Ministerul de Interne condus de Constantin Atomii şi Geo Călugăru; cenaclul literar de la Casa Armatei condus de prof. univ. Ion Rotaru şi altele.

 

Volume publicate:

  • Domnul Liszt, poezie, 1994

  • Impozit pe prostie, proză umoristică, 1994

  • Invitaţie la castel, sonete, 1995

  • Vestitorul, poezie, 1999

  • Condorul, poezie, 2001

  • La cules de stele, poeme haiku, 2004

  • Prepeleac cu lună, poeme haiku, 2004

  • Inscripţie pe bobul de orez, poeme haiku, 2005

  • Miniaturi sub lupă, aforisme, 2005

  • Locuiesc într-o lacrimă suspendată, poezie, 2005

  • Autoportret fără oglindă, poezie, 2005

  • Fântâna în care se văd sufletele, poezie, 2005

  • Floare de lotus, poezie, 2006

  • Coana mare se mărită, teatru, proză, 2006

  • Scara interioară, poezie, 2007

  • Ne-am întâţlnit pe internet, roman, 2007

  • Păsări şi cuvinte, poeme haiku, prefaţă de Vasile Moldovan, 2007

  • Liziera de salcâmi, poezie, 2009

  • Paso doble, poeme haiku, poeme într-un vers, aforisme, poezii, prefaţă de Vasile Moldovan, versiune în limbile română şi engleză, supervizare traducere, poetul Nicholson Dinu Atlanta, Georgia, 2009

Volume în cooperare: - Din tainele prieteniei, poeme tanrenga, coautor Radu Patrichi, 2006. A participat, cu poezie, la circa 15 volume colective, autori: Radu Cârneci, George Chirilă, Marcel Crihană, Valeriu, Filimon, Ion Machidon, Gabriel Bacovia, Cornel Atanasiu, Valeriu Cercel.

 

                                            

RONDELURI ŞI ALTE RIME

Ion Untaru

 

Rondelul manuscriselor

De ce n-aş face ca Petrarca
Arzând şi eu din manuscrise
Cu care mi se umple barca
Aceasta veche, pare-mi-se?

Am tors şi eu atâtea vise
Pe care mi-am pus sigla, marca
De ce n-aş face ca Petrarca
Arzând şi eu din manuscrise?

Că viaţa seamănă cu zarca
În cari se-nghesuie închise
Privighetori ce mor ucise,
Cum moare primăvara ţarca ,
De ce n-aş face ca Petrarca...

 

Restitutio

 

Daţi-mi doamnă cărţile-napoi
Ca să punem punct la partitură
Că eu ştiu: frumoasa voastră gură,
A mai dus cu mine un război

Nu le veţi găsi interesante:
Nici măcar nu pomenesc de modă
Şi-am să vă rămân dator o odă,
Pentru desfătările galante

Mai aveţi din cărţile de şcoală
Şi în plus atâtea almanahuri
Abundenţa naşte-ntruna crahuri,
Iar mania e curată boală!

Degetele voastre sunt prea fine
Pentru-o carte ce nu mai e nouă
Când se-mparte riscul pe din două,
Nu-i aşa că schimbul vă convine?

Daţi-mi doamnă cărţile-napoi
Plânge raftul gol rămas sub grindă
Şi planeta este suferindă
N-ar mai suporta un nou război:
Daţi-mi doamnă, cărţile-napoi!

 

Voia planeta să renască

 

Înconjurat de-un brâu de foc
Pe sub deal o apă curgătoare
În jur nu mai zăream deloc
Şi pentru mine o scăpare

La-nceput de lume şi de ere
Pe malul unui râu de lavă
Vărsa pământul numai fiere
Tot ce strânsese el, otravă

Cât să fi stat aşa stingher?
O rupere de elemente,
Curgea mânia dintr-un cer
Pe toate cele penitente

De disperare-am vrut să strig
Poate-am strigat dar fără glas
Şi moartea rece ca un frig
Alături îşi făcea popas

Şi eu parcă nu eram eu
Voia planeta să renască
Gemea rupând atât de greu
Din ea, bucăţi de carne flască

Să fi fost ăsta un blestem
Multiplicat de generaţii?
Misteru-adânc al unui ghem:
Pierdutele, divine graţii?!


Acestea nu mai sunt poveşti

Acestea nu mai sunt poveşti
Dar nici mănuşi chirurgicale
Dacă tu găseşti cu cale
Să dai cu nopţile-n fereşti

O zână seamănă derută
Adorm cu amintiri pe gene
Pe bolta zodiei, Selene
Culege semne de bancrută

Coboară feţii, logofeţii
Strângând lumina-ntr-o năframă
Şi orice notă dintr-o gamă
Deschide uşa dimineţii;

Priveşte-n jur: prolegomene
Vizează iarăşi pe Seneca

buruienile, poteca
bătrânelor poveşti armene

 

Ninge

 

Ninge iar cu bolovani de vată
Ninge ca-ntr-o mie de poveşti
Că ziua se scurtează dintr-odată
Şi noi ne zgribulim lângă fereşti

Şi-o să luăm caloriferu-n braţe
Şi-o să-l plătim mai scump, că ne e frig
Firea noastră-a celor vinovaţi e
Ciudată, dacă toate mă intrig'

Ninge ca-ntr-o iarnă absolută
Dintr-un cer de care ne e teamă
Peste viaţa noastră în derută
Şi oprită pentru-o clipă-n vamă

Vizavi stau doi bătrâni privind
Poate că gândesc la fel ca noi:
- Uite colo alţii cu ce jind
Îşi cheamă amintirile-napoi!

 

Iarna

 

Deschid ochii mari şi deodată
Ninge ca-ntr-o mie de poveşti
Imagini pure, îngereşti
Au venit la uşa mea să bată

Şi coboară cerul pe pământ
Diafan covor de puritate
Paşii noştri plini de răutate
Peste toate câte răni mai sunt

Ninge, ninge ca-ntr-o feerie
Şi mă văd copil, copil de tot
Cum luptam printre nămeţi înot
Cu-atâta îngerească bucurie!

Ninge, ninge ca o remuşcare
Binefăcătoare şi tardivă
Peste soarta lumii în derivă
Ca un preţ pentru-o răscumpărare

Toate câte mi s-au întâmplat,
Le-am înscris pe coaja mea de iască
Bătrâneţea nu-i decât o mască
Peste-un suflet trist şi vinovat

 

Daţi-mi voie

 

Lăsaţi-mă dar să vorbesc
Teamă nimănui nu inspir
Favoare sau chiar chilipir
După cum e livretul livresc

Am dreptul şi eu la o glumă
Când bat perceptorii la uşă
Să-mi sară cu mâinile-n guşă
Că fiscul mai vrea înc-o sumă

Atârnă o funie-n pod
La fel ca un semn de-ntrebare
De-o groază de vreme că n-are
Cine să-i facă marinăreşte un nod

Şi mierlele vremii se duc
Odată cu stele puzderii
Ţărâna cu ciutele serii
Pătrund într-un codru caduc

Lăsaţi-mă dar să vorbesc
Pândesc la ferestre ocnaşi
Oamenii care pe sfoară sunt traşi,
Mor natural şi firesc

 

Ion Untaru 

 

Impresii si păreri personale în FORUMUL de DISCUŢII - Inseraţi un comentariu la subsolul acestui ARTICOL

Redactia Agero nu îşi asumă răspunderea pentru conţinutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, în concordanţă cu legea presei germane. Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discuţii al Agero se face în virtutea libertăţii la opinie şi expresie a acesteia. Punctul de vedere şi ideatica scrisorilor şi mesajelor afisate nu coincid în mod necesar cu cele ale redacţiei. Impressum >>

       Editor, redactor sef, conceptie, tehnoredactarea Revistei Agero:  Lucian Hetco (Germania).

              Colectivul de redactie: Ion Măldărescu (România), Melania Cuc (Romania, Canada), Maria Diana Popescu (România), Cezarina Adamescu (România)

Poşta redactiei: revista_agero@ yahoo.com