Pagina de front  | Istorie | Proza si teatru | Jurnalistica | Poezie | Economie | Cultura | In limbi straine | Comentarii | Actualitatea germana

 

Lory Cristea - Poeme (2)

Româncă marcă înregistrată

Impresii si pareri personale in FORUM

 

Poem al anului pe moarte

Îmi creşte-n mine-un munte de răbdare
Şi-aş tace-n veci de mult ce vreau s-ascult,
De parcă mama mea m-ar fi născut
Într-o imensă sală de-aşteptare.

M-aş trage-ncet din zile prăbuşite
Când viaţa mă înjunghie pe la spate
Reconfirmând geneze eşuate
Ori planuri niciodată-ndeplinite.

Şi-nchid definitiv de trist o carte
Iar anul e pe moarte şi adună
Tăceri din lucruri care se-mpreună
Şi zămislesc plecări în altă parte.


Copiii singurătăţii

lasă-mi vorbă
cum e să-ţi înflorească
atâtea singurătăţi
pe degete
încât să te pietrifici
noapte de noapte
închis să fii ziua
blestemat murmurat
să sculptezi
aceleaşi două braţe
încătuşate pe trunchiul
măslinului

lasă-mi vorbă
cum e să-ţi doreşti
să te-nşele iarba
după ce ţi-a înmormântat
luminile ochilor
în rădăcini uscate
de otrava pământului
urci o treaptă
şi cobori două
până la nivelul lacrimii
în care mori
de şaptesprezece ori
învăţând să porţi
în tine
copiii singurătăţii

Ninge în Ardeal

Ninge alb şi molcom, ninge ca un semn
Peste-ntreg Ardealul, porţile de lemn
Îşi primesc ninsoarea ca pe-o rugăciune
Ca pe-un sfat de taină, nins cu vorbe bune.

Nicăieri zăpezii nu-i e mai acasă
Ca-n Ardealu-n care seara-ncet se lasă
Locul, încă poartă, urmă de opincă
Şi miros de pâine caldă şi pălincă.

Turle de biserici, vechi, cioplite-n lemn
Gata de culcare, fac al crucii semn
Şi-n tăcerea albă, sfântă, de pe deal
Iancu se coboară-acolo, de pe cal.

Şi priveşte-o clipă, undeva, în zare
Cum Ardealu-mbracă, prima sa ninsoare.


Lory Cristea- 17 ani-

eleva al lic. de Informatica Petrosani autoare al volumului de versuri ,,Ciorapii mei negri de plasa`` aparut la editura Corvin in august 2005

 

Româncă marcă înregistrată

Sunt o româncă, marcă-nregistrată
Nici mai prejos şi nici deasupra vouă
Acelaşi cer mă ninge şi mă plouă
În ţara lupilor de altădată.

E-adevărat că sunt puţin ciudată
Cutume vechi se-ascund la mine-n vene
Femei desculţe-n nopţi de Sânziene
Descântă umbrei mele parcă-n şoaptă.

Când râd, o fac adânc de tot, în hohot
Iar când jelesc parcă m-aş trece-n moarte
O fi amprenta de latinitate
Sau balcanismul meu, ce dau în clocot.

Visez prea mult, mi-e furie, îmi pasă
Sunt acuzată strâmb sau cu dreptate
Trăiesc intens câte puţin din toate
Şi-n naiul lui Zamfir mă simt acasă.

Poem de fiică şi de tată

poem cu lacrimi negre
ţi-am scris de dimineaţă
poate-ai uitat că astăzi
mai pui un an în viaţă

ţi l-aş fi scris, desigur
cu scânteieri de soare
dar nu am la-ndemână
decât, prima ninsoare

şi te sărut pe frunte
o dată...şi-înc-o dată
ninge-n poemul nostru
de fiică şi de tată

Duminică

duminica acesta
e precum un ochi
care se scurge încet
spre pieptul meu
o stâncă rea şi mohorâtă
creşte într-una spre Nord
în vârful peniţei
picătura de cerneală
la fel de caldă
precum sângele meu
ar face orice
pentru a mă opri să ucid
ultimele rezerve
ale speranţei şi inocenţei
Dumnezeu calcă peste mine
atât de adânc
încât mă simt
catapeteasmă
pe care îngerii
plâng litere
ca nişte alice de foc
spre pieptul meu
alice care lasă în urmă
găuri
prin care nu se vede nimic
doar o păpuşă stricată
spune înfundat... ma-ma

 

  Pagina de front  | Istorie | Proza si teatru | Jurnalistica | Poezie | Economie | Cultura | In limbi straine | Comentarii | Actualitatea germana

AGERO Stuttgart® -  Deutsch-Rumänischer Verein e.V. Stuttgart.

       Webmaster (editor) : conceptia paginilor, redactarea Revistei Agero :  Lucian Hetco   [ Impressum ]    

Prezentarea grafica, design:  Lucian Hetco.