Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | În limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană | Comunicate şi apeluri

 

LUMINA DE PE MUNTE

 prof. Olga Alexandra  DIACONU

 

EDITURA  TIMPUL - IAŞI  2007

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

Lumina de pe munte/ Olga Alexandra Diaconu Iaşi: Timpul, 2007

ISBN 978-973-612-279-8

Comentarii de la cititori la subsidiar

 

 

Poetului monah Daniil Sandu Tudor, in memoriam.

MOTTO: "De câte ori te gândeşti la Dumnezeu, e semn că Dumnezeu s-a gândit deja la tine." 

Părintele monah Cleopa Ilie

"Dumnezeu nu are nevoie să-i recităm rugăciuni, ci vrea ca acest cuvânt să devină trăit de noi înşine."   Părintele monah Iustin Pârvu

 

LUMINA DE PE MUNTE

 

,,Eşti rupt din soare azi, Hristoase,

şi-aşa vei fi în veşnicie

şi bucuria ne îndeamnă

să ridicăm noi trei colibe

să stai cu Moise şi Ilie

Îţi simţim sufletul în oase -

eu – Petru, Iacob şi Ioan

Primind Lumina Ta divină

uităm de lumea de mai an

Căci fără griji ne vrei, ca paseri,

să Te slujim întru mulţi ani”

 

Dar Petru nici nu terminase

cu ruga ce avea de spus

căci Tatăl într-un nor deasupra

îl apăra pe Domn′ Iisus

Şi înţelese el atunci

că rostul lor e-n lumea toată:

să-i lumineze pe creştini

împânzind toţi pământul roată.

 

6. 08. 2007

 

ÎNDEMNURILE DUHULUI SFÂNT

 

Ci fii precum luna

devii ca pamântul

De vrei să fii soare,

să-ţi ţii jurământul

 

Jurământ de iubire

şi de bucurie,

altfel devii vânt

şi ai viaţa pustie

 

Fii linişte-adâncă

şi creşti în tăcere

Lumina ţi-e mamă

când ţie-ţi eşti vrere

 

Şi viaţa şi moartea

îţi vor fi aproape

şi-o lume întreagă

Îţi va creşte sub pleoape

 

De te-apleci,

ai s-auzi iarba

vibrând de iubire

pământul te va chema

din adâncuri de fire

 

De ochii ţi-i ridici spre cer,

cuvinte-ntoarse în ecou

prin tine vor vibra când pier

Şi marea de o vei privi

în fiecare picătură

privirea ta va străluci

 

Şi tot ce-i spirit prins, captiv

în vraja ta se va ivi

din imemoriala vreme

şi în lumina dimineţii

ca un izvor viu va ţâşni.

 

 22. I. 2007     

 

MĂ ODIHNESC ÎN OCHIUL TĂU

Tatălui Ceresc

 

Mă odihnesc în ochiul Tău

în Ochiul tău de Dumnezeu

şi totuşi, eu Te uit mereu

 

Trăiesc în lume, n-am habar

cum să trăiesc, un om gregar

deşi Te simt cum mă-nconjori

de-atâtea ori, de-atâtea ori

 

Eu vreau doar liberă să fiu

dar când mi-e ochiul greu, pustiu

refugiu-n Tine caut iar

cu inima săltând pe jar

cu inima săltând duios

când mă pătrunzi până la os.     

                      

21. II. 2007

 

LA MARGINE DE TIMP

 

La margine de timp

cu pasul blând, de zeu

la margine de timp

m-aşteaptă Dumnezeu

 

Cu mantia întinsă

cu ochiul Lui de foc

cu vorba din tăcere

s-accept Celestul Joc

 

Să trec din lumea asta

în lumea de lumină

în haina străvezie

lăsând în urmă tină

 

Să-mi amintesc pe dată

ce-am fost odinioară,

în viaţa asta ternă

venind a câta oară?

 

Deşi nu ştiu nimic

din ce am fost cândva

mă cred a fi în lume

acum altcineva

Urmez acea chemare

ce e-n străfundul meu

şi-mi spune-un eu din mine

că-s os de Dumnezeu.

 

26. II. 2007

 

 

MĂ-NCEARCĂ, DOAMNE, -UN DOR

 

Mă-ncearcă, Doamne,-un dor de mine

de parcă-n mine am murit

sau poate că e dor de Tine

căci simt în mine-un infinit

 

un infinit ce mă separă

de pacea ce mi-o dăruieşti

şi simt un vid ce mă doboară

în mine, Doamne, când nu eşti

 

Deodată lin Te simt pe creştet

cum mi te laşi ca un balsam

Devin din nou lumina blândă

din clipa-n care mă năşteam.

 

26. II. 2007 

                  

VIS  

 

Ca gheaţa polară de rece să fiu

căldura Iubirii să pot să ţi-o ţiu

În linişte-adâncă să pot să Te sorb

să crească în mine un suflet enorm

 

În graţia Ta să pot să mă-nalţ

în zborul divin fără scară sau lanţ

Să pot să privesc în adâncul divin

ca o axă-ntre poli să pot să devin

 

Înţelegerea să-mi strălucească-n privire

precum polii Pământului strălucesc în Iubire

Coloana să mi-o-ncingă Iubirea ca brâuri

braţele mele să curgă în râuri

iar faptele mele, fără aripi sau şine

s-ajungă-n Marea Compasiunii divine.

 

26. II. 2007    

 

CUM PHOENIX DIN CENUŞĂ

 

E-un suflu blând în aer

un suflu lin, şoptit

ca-n ziua Maicii Sfinte

când Pruncul s-a ivit

 

Ai zice că-i o zi ca şi-alte zile sfinte

dar fiecare om pe Iisus Fiul simte

şi simte cum văzduhul în suflet îi tresaltă

şi un foc viu s-arată

păcatul să i-l ardă

 

Cum Phoenix din cenuşă s-a ridicat mai sus

crucificat, se naşte din moarte iar Iisus

 

Natura-ntreagă-i trează

din Iisus când renaşte

şi Duhul Sfânt primeşte

în prima zi de Paşte.

 

30. III. 2007

 

ÎŞI PLÂNGE NATURA HRISTOSUL

 

Un concert al naturii s-aude în noapte

concert din suspine, din plânset şi şoapte

Îşi plânge natura Hristosul de-o vreme

îl plânge c-aude pe Cruce cum geme

 

El plânge pe Cruce încet până-adoarme

să vină doar îngeri din somn să-L întoarne

Din somn să-l întoarne, să poată să vie

cu-apostoli la masă, căci, iată-L, învie!

 

Şi-odată cu Iisus natura renaşte

Renaşte şi omul, e ziua de Paşte!

 

30. III. 2007

 

COROANA TA DE SPINI

Domnului Iisus Christos

 

Coroana Ta de spini

în lauri se preface

în fiecare an

de mii de ani încoace

 

Privirea Ta e-ntoarsă

spre Cer şi spre Pământ

să fii Tu chezăşie

să fii Tu legământ

 

Căci Tatăl Te-a vrut jertfă

când s-au umplut pahare

vărsate prin Adam

în vise milenare

 

Umplute cu păcatul

ce veşnic se repetă

în singura fiinţă

ce s-a numit bipedă

 

Sunt oameni ce nu-s fii –

osânda ţi-o vestesc

Cu inima pustie

în veci Te chinuiesc.

 

31. III. 2007

 

DE-O VEŞNICIE MĂ ÎNTORC LA TINE

Tatălui Ceresc

 

Eu sunt un gând

din infinite gânduri

împrăştiate-n spaţiu

cu Iubire

De-o veşnicie mă întorc la Tine

aşa cum se întoarce-ntreaga fire

 

Fără să ştiu prea bine

cine sunt

şi câte vieţi m-am preumblat

prin spaţiu

eu în iubire Ta mă pierd umil

sorbindu-Te-n tăcere

cu nesaţiu

 

Ca-ntr-un mănunchi

Tu-ai adunat în Tine

Iubirea şi Înţelepciunea-n

două fire

ce se unesc şi se despart

mereu

în spiritul Tău sfânt

de Dumnezeu

 

Noi cu Iubirea Ta

toţi firul vieţii toarcem

şi cu iubirea noastră ne întoarcem

Prin bine şi iubire pentru semeni

e viaţa noastră cu a Ta asemeni

Chiar dacă din mânie ne creezi

doar cu Iubire Tu ne priveghezi

 

Tu temple vrei din noi

să construieşti

În inimă-i altarul

în suflet sunt fereşti

Puterea Ta e-n soare, lună, stele

dar omul mai presus l-ai pus de ele

 

Iubirea S-a născut întâi din Sine

Primind în ea Viaţă, Lumină şi Înţelepciune

şi toate împreună sunt Cuvântul

din care s-a născut apoi Pământul

 

Cuvântul însuşi se împarte-n Sine

Creaţia fiind mare prin micime

Tot încercări ne dăruieşti în viaţă -

e jocul Tău divin ca o povaţă

Prin luptă spiritul ni-l întăreşti –

eternitatea Tu ne-o pregăteşti

 

Ca o oglindă este chipul meu

în care te vezi Tu ca Dumnezeu

De eu sunt bun şi drept

şi blând, de sunt

Tu asta îmi întorci

ca legământ

De sufletul mi-e negru ca la furii,

judecător devii şi Te înfurii

Iubirea ce mă-ndeamnă să Te sorb

e al Tău spirit ce mă-nvăluie în somn

şi care mă veghează când înviu

şi recunosc: Tu eşti Cuvântul Viu.

 

15. IV. 2007

 

CAUTĂ NUMAI ÎN TINE

 

Nu mai căuta în iarbă

nici în pietre, nici în cer

Caută numai în tine

până toate în jur pier

 

Şi-ai să simţi atunci Lumina

cum te-nvăluie, te cheamă

Pentru-atâta fericire

sufletul poţi să-ţi laşi vamă.

 

11. V. 2007

 

TU EŞTI IZVORUL

Domnului Iisus Hristos

 

Tu eşti izvorul ce m-adapă

când apă n-am să-mi curgă-n suflet

Tu eşti puterea ce mă-mpacă

şi mă dezmiardă cu-al său cuget

 

Imensitatea –Ţi este-n fire –

Tu eşti Pământul, eşti şi Cerul

Mă pierd în sufletul Tău pur

să mă prefaci din temelie:

eu scândura şi Tu, Dulgherul.

 

12. V. 2007 

 

 

DE TE IUBESC…

De te iubesc, ce rost mai are-un nume –
iubirea brusc topeşte literele vieţii
când năvăleşte ca un val în spume
şi nesperat taie răceala gheţii

Nu-ţi spun pe nume, îţi spun doar iubire
şi simt cum mă învăluie un val
de parcă amândoi devenim fire –
două singurătăţi pierdute în astral

Nu-ţi spun pe nume, îţi spun doar iubire
şi simt cum lin mă pierd în spuma mării
ce-alunecă pe corpul devastat
de adânci meandre ale-ngândurării

Nu-ţi spun pe nume, îţi spun doar iubire –
să nu se piardă-n literele zării
micuţii pescăruşi ce smulg din fire
cufundând clipa, urmele-nserării.

18. 11. 2007

BĂRBAŢII

Bărbaţii sunt
o străfulgerare de cer
când ţi-e trupul prea strâmt
şi-ai un suflet prea mare
dar tot ei sunt
şi îngusta cărare
dintre bine şi rău
într-un vârf de hanger

Bărbaţii sunt
voinici preistorici
ţinând cerul pe umeri
dar ochii-n pământ
şi-au auzul beteag
când vrei viaţa să-ţi numeri
clipă cu clipă
aşteptând veşnicia
înţepenită în tine
cum prăselele înţepenite-n briceag

Bărbaţii sunt
tot ce-i mai bun şi mai rău
pe Pământ –
aerul sunt.

23. I. 2008

PRINDE COARDA CEA MAI PURĂ

Prinde coarda cea mai pură
chiar când mă săruţi pe gură -
vreau să fiu vioara ta
Prinde coarda cea de sus
când văzduhul s-a supus
Prinde coarda cea de jos
când murim de tot duios

Şi mai prinde-a patra coardă
dragostea să ne tot ardă
să devenim un fuior
de lumină şi de dor

Să devenim cer deschis
cu un nimb în frunte scris.
 

ÎŢI SIMT DEPĂRTAREA

Îţi simt depărtarea
ca o adiere de Duh Sfânt
O simt conturându-se
în fiecare celulă
în fiecare gând

Blândă binecuvântare
depărtarea ta
mai apropiată decât
dacă m-ai ţine de mână

Sufletele noastre
se amestecă
precum aburii,
precum norii,
glasurile noastre
neauzite
se caută şi
se îngână

Privirea mea
eatât de mirată
fiindcă ai apărut
chiar când mă dezvăţasem
să mai aştept
încercuindu-mă
în mine
de-atâta înserare
precum bastonul din Cartea Sfântă

Un rotocol de nor
plutind lin
deasupra capului meu
c-un bob de lumină
furat din fruntea ta
m-a adormit o clipă
ca să-i aud vrerea:
fii nuntă!
Şi-am înverzit.

DOAMNE, CUM ÎMI TREMURĂ SUFLETUL!

Doamne, cum îmi tremură sufletul
pentru el!
Suntem ca două seminţe
care-ncolţesc
vârându-şi aripile
una în alta
de-atâta avânt

Doamne, ninge polen
de Duh Sfânt
peste frunţile noastre
să ne fim unul altuia cuib,
fă-ne din suflete sfori
tot mai albastre

Aşa, căţăraţi
pe sârmele telegrafului Tău
vom deveni transparenţi
să-ţi poţi oglindi chipul de Dumnezeu.

AM VĂZUT IAR VULTURUL DE LUMINĂ

Am văzut iar vulturul de lumină –
nu-l mai văzusem de-o mie de ani –
şi-a vâslit lin aripile
deasupra mea
din Înaltul cel mai înalt
cu miros de smirnă şi răşină

Doar cât ai clipi o dată din ochi
şi s-a dus
lăsându-mă mirată
furată de vise
gândindu-mă
fără să aflu
de ce primesc semnul acesta ceresc
fără să fiu o preoteasă din templu

Poate sunt Penelopa fără să ştiu
şi-n vultur s-ascunde
de-o veşnicie Ulyse?...

DE CÂND ŢI-AI FĂCUT CUIB DE LUMINĂ

De când ţi-ai făcut cuib de lumină
în pieptul meu
şi mi-ai furat ochii
lăsându-mă
să văd prin ochii tăi
nu mai ştiu cine sunt –
mi-am deschis cerurile
până sus de tot
la Dumnezeu

Acolo
te-aştept mirată
de şovăiala paşilor tăi
spre Înalt
Fii avânt!
Lasă-ţi sufletul să tresalte
când şi eu tresalt.

CREŞTETUL MI S-A GOLIT DE GÂNDURI

Creştetul mi s-a golit de gânduri –
sunt doar o lumină
doar avânt -
port numai veşmântul de iubire
sub pieptarul peticit şi hâd

Tălpile-mi le reazem
doar de nori
şi-aburesc ca ochii de iubire
Las şi-o lacrimă
să se usuce-n unghii
trupu-mi să se-amestece
mai bine-n fire

Ce-ar mai trebui să vină-n fugă
ca să fie gestul meu rotund?...
Îmi şopteşte Tatăl la ureche:
un hârleţ şi-o palmă de pământ.

NU MAI VREAU SĂ ŞTIU CÂT ESTE ORA

Nu mai vreau
să ştiu cât este ora -
ceasul s-a oprit la fără cinci
E de iele?
De lumină-i hora?
Am rupt zece rânduri de opinci!

Sunt o ardere de foc nestins –
caier albăstrui şi suitor –
şi mă mistuie un dor aprins
de-a mă arde-n caier, ca fuior.

NU VREAU SĂ ŞTIU

Nu vreau să ştiu cum îţi arată chipul –
te-am cuprins cu mintea de lumină
şi-am simţit căldura lui Iisus
cum curgea pe fruntea mea de tină

Sunt numai un vis –
lumea se tot pierde-n jurul meu
Nici nu vreau aproape să îmi fii,
stai departe
ca să-mi fii ecou.

A VENIT PRIMĂVARA, DRAGULE

A venit primăvara, dragule,
uite, sufletele noastre au înverzit,
păsările ne zboară direct în suflet
şi nici nu ştiu că
la sânul nostru s-au culcuşit

Aduc paiele unul câte unul –
văzduhul se moaie pe aripile lor
şi are gingăşia privirii tale
când o şerpuieşti peste trupul meu
tolănit la soare-n pridvor

Să luăm o lecţie de viaţă de la rândunici –
cum lipesc grăunţe de pământ
cu picăturile proaspete de rouă!

Câte săptămâni de iubire ne-ar trebui
ca să ne iasă din suflete
puii golaşi ca din ouă?
Hai să-nvăţăm să iubim
cu ardoarea copacilor,
mugurii să ne plesnească-n priviri
cu puterea ne-nţeleasă a vracilor!

Şi, Doamne, cum se îmbrăţişează
Cerul cu Pământul în noi!
Aerul parcă ne leagănă
şi ne dă puterea-ncolţirii în mers,
povestea lui Adam şi a Evei

singură sub paşi ni se deapănă

Aşa că în seara asta la cină,
ne vom hrăni doar cu iubire:
tu vei fi cerul
iar eu, pământul
Vom arunca orice văl de peste fire –
să vedem cum se trezeşte
floarea sufletului
şi cum e adormită
de zefire.
 

DOAR NOI ŞI CERUL

Spre seară -
când firea toată se lasă pătrunsă
de somnu-ncolţirii,
când zodiile se-amestecă
şi se strecoară
în tainele firii –
să inventăm o planetă albastră
şi s-o lăsăm la-ntâmplare
s-o poarte zefirii

Ne vom roti
în depărtările vaste
ca doi sateliţi plutitori
pe destinele noastre,
apoi ne vom întoarce
proaspeţi şi roditori
şi nimeni nu va şti
de unde avem
enigmatica sclipire din ochi

Doar noi şi Cerul.

BUNAVESTIRE NE-A COBORÂT ÎN OBRAJI


Bunavestire ne-a coborât
în obraji
şi pentru-o secundă
în privire ni se oglindeşte Iisus:
umblă desculţ
şi-n pelerina de pe umeri
poartă Cerul

Timpul se rostogoleşte
dintr-o dată
şi simt că aparţin
tuturor lumilor

Pământul se leagănă
şi eu mă trezesc într-o barcă
în formă de lacrimă.

NATURĂ MOARTĂ?…

Privesc aceste lucruri
din preajma mea
mirată
Din depărtare simt
cum le însufleţeşti

Mă -ntâmpină -o căldură
o intimă tăcere
Ca pe-un zefir
deasupra mea
te simt
şi gândurile toate
spre tine îmi sunt duse

C-o să plutim
deasupra norilor
presimt
presimt.

.........................................

 

EDITURA  TIMPUL  IAŞI  2007

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

DIACONU, OLGA ALEXANDRA

Lumina de pe munte/ Olga Alexandra Diaconu Iaşi: Timpul, 2007

ISBN 978-973-612-279-8

 

Comentarii de la cititori

 

-------------------------------------------
-- Formular: Părerea
-------------------------------------------

1. Ce doriti sa ne transmiteti?:COMENTARII
2. Tema / articolul / autorul::'LUMINA DE PE MUNTE- OLGA ALEXANDRA DIACONU'
3. Numele si prenumele Dvs.:Cornel C. Costea
4. Adresa Dvs. E-mail: costeageo@yahoo.co.nz

5. Numarul Dvs. de telefon (fix):0264 542379
6. Numarul Dvs de telefon (mobil):0744 861067

7. Textul mesajului Dvs.:O poezie profunda, un suflet plin de iubire pentru inaltimile albastre! Poeta OLGA ALEXANDRA DIACONU este o cautatoare a Adevarului! Pornind pe cararea ingusta a aflarii de sine, se opreste, din cand in cand, si gaseste ragaz sa imortalizeze, prin cuvant, trairile prilejuite de intalnirea cu aerul din ce in ce mai rarefiat al inaltimilor albastre! Cu bucuria de a o fi intalnit prin intermediul Revistei Agero,
Cornel C. Costea, profesor de geografie, Scoala "Ioan Bob", Colegiul National "George Baritiu", Grupul Scolar "Didactica Nova" Cluj-Napoca
Cluj-Napoca, 20 aprilie 2008


 

   Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | În limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană  |  Comunicate şi apeluri

Redactia Agero nu îşi asumă răspunderea pentru conţinutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, în concordanţă cu legea presei germane.

Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discuţii al Agero se face în virtutea libertăţii la opinie şi expresie a acesteia.

Punctul de vedere şi ideatica scrisorilor şi mesajelor afisate nu coincid în mod necesar cu cele ale redacţiei. Impressum >>

AGERO Stuttgart® -  Deutsch-Rumänischer Verein e.V. Stuttgart.

       Editor, conceptia paginilor, tehnoredactarea Revistei Agero :  Lucian Hetco   [ Impressum ]  

              Colectivul de redactie: Lucian Hetco (Germania) , George Roca (Australia), Melania Cuc (Romania, Canada)