Medalion Eugen Evu, încă

Eugen Evu n.10 sept. 1944,la Hunedoara

 

La mulți ani, Maestre!

 

Flourescenţa, fosforescenţa, în lumile mici suboceanice, dar şi în ale licuricilor, sunt de fapt un semnal, altfel spus un limbaj ceva mai sus decât cele ale feromonilor, miresmelor, pentru albine ... remanenţele telepatice ale Naturii. Amanta credincioasă mi-a fost una: Poesia. Nu ne-am trădat reciproc. Migraţia în sus: în timp în ce Europa suie climatic Africa, Europa tinde să urce în spaţiul Shengen. Plăcile tectonice, amintind în mare de suturile craniului uman... Interconexiunile neuronice pe scoarţa cerebrală, ca nişte reţele ritiefre, nano- infrastructuri... Punctul este linia infinitului latent.  În sâmburi tac cosmogări stelare...  Punctul este masculin, virgula (Virgo!), feminin; punct şi virgulă este hierofanie.

 

 

Poema pentru Ea

 

Prea- apropierea de El

Neprotejat neecranat

Imprudenţa prin empatie

Îţi poate fi, este!

Fatalmente.

 

Ca să nu fi orb ca oglinzile.

 

Fruntea să nu o îngenunchiezi

ştiind

niciodată!

 

Fii asemeni trestiei

Îngândurate:

Însă cu spini.

 

Fii asemeni Rosei Canina

: însă ca trandafir

Englezesc.

 

Ca să nu fi orb ca oglinzile.

 

Hermenia oglinzilor

 

Oglinzile care te-au văzut

Goală, aburind a sărut,

Ca poemele cele insinuante

Cu tangente, curbilinii, secante...

 

Prin cărţile sublim delirante

Cu meandre, cascade şi pante,

Şi cu  suspendate-n subcuante,

Oglinzile, geloase amante...

 

Undeva, cândva, mâine, ieri,

Pe asprite de zvâcnet atlazuri,

Cu ţărmuri retrase-n dureri

Şi luna suind din talazuri

 

Cineva le va pune linţoliu,

Zăbranic nirvanic, de doliu

Şi mâna aceleia, poate,

Cu degete îngândurate

Le va sparge, orbite, pe toate...

 

Sărutul

 

Pentru F.G.

 

Şi coacerea-i dare în pârg,

- pe sâmburi e putreziciune-

tot astfel pe gemenul sfârc

lacteice fructele bune

 

Iar Legea spre vârf se închină

din splendida ei goliciune...

Tu, fără cuvinte-ţi dejghină

genunchii spre dulcea smochină

 

Să-i numeri cu limba seminţele

multiplul- probabil, cunoaşterea

Doimei de care mint ştiinţele

şi toate prin veacuri credinţele

Luminii dând naşterea

 

Suspini înflorind! Sacră vină

să iarăşi se-nfrupte-n făptură

sărutul sublim, muşcătură...

 

Aina Daina Zaolit

- cuţitul care cântă-

 

D. P. Enut

 

Nu uita. Devii cel ce crezi a fi.

 

Toate tind a se reîntrei (reîntregi!) din cele ce

lasă urme inverse 

O, fiica mea şi fiii mei, semeni – gemeni!

Cum pe omăt vânatul şi vânătorul

Toate îşi  întrerup marile spaime în micile speranţe

Acolo undeva cândva ca şi cum au mai fost

Joacă-te suflete-n splendorile- nimburi ce-alunecă

Să nu auzi insuportabil  cum devenirea se-ntunecă,

 

Iar timpul creşte- faţa mea.

 

Haaare, haaare, Aina Daina, din Daoi,

te Deum gloriam,

Zaolit !

 

Nume şi numere scânteind în nordul inimii

Insomnii muşcături ale visului foame de sine

 

Nicio ordine-n divina răzvrătire

Nicio limită-n aparenţa fromelor

Nicio oglindă care să pună doliu pe esenţele pure.

 

Suntem ca şi cum n-am fi fost, ceva inuman

Se zbate a fi în toate.  Cu foame şi sete de Sinea lumii.

Cine am fost, cine suntem, de unde venim,

    ori aduşi am fost,

Purtaţi şi de ce anume? ( Râde gaiţa pe-un nour

O, hermeneia cu ghiare, plisc şi inefabil diafanul

Norişorului de splendoare din solzi !).

 

Haaare, haaare, aina daina, te Deum gloriam!

Te-am din cuţit cântat, suportabil

 

Încotro, captivi în retorici barbare sau repetabili

Spirala etern-acum-ului.

Sigilat în genom, opturat tace semnul

        zero gravid.

Şi radioactivele cercuri, delirul suprafeţelor:

Precum în cer aşa şi în tot ce se vrea a mai fi.

 

Ce anume adaugă-n ecoul frenetic

Unduirea şi învinuirea sub care stăm

Duratelor înduraţi

Harnica-ne moarte melodiindu-i Aceluia

Stigma Învinuirii celeste?

 

Haaare, haaare, aina daina, te Deum gloriam!

 

II.

 

Plângeam să nu fiu născut.

Mi s-a spus, când  târzii erau toate.

Aqua dolce, şi sarea cunoaşterii, fructele

Filogenezei şi onto- magiei

În orgamsul continuu-al subcuantelor.

 

Nu uita. Devii cel ce crezi a fi

 

III.

 

Logos penetrat, ce te doare?!

      Orice împreunare

 Este un viol, din Incestul pogorât

Întru regenerarea psihotextului- Stem.

           Retro, Estem !

 

IV.

 

Din carnea Ta, cartea noastră pulsează

Miliardul de drumuri mi-ai îngreunat

Corpul şi refacerea,particulă, vibraţie, undă.

Cel fără timp operei lui să se-ascundă?

 

Te-am din cuţit cântat, suportabil

Gemelar - imuabil

 

Haaare, haaare, aina daina, te Deum gloriam!

 

V.

 Treacă de la mine-mi şi aceste

Jucăuşe ca iezii pe mormintele alor mei

Nu departe de Abatorul ce ucide idea că Sunt:

Sângele meu  sepia sature-ţi moartea-

 

          Să te adevereşti, Canibalule !

 

Haaare, haaare, Aina Daina, din Daoi,

te Deum gloriam!

 

Te-am din cuţit cântat, suportabil

Mie însumi din plânsu-mi.

 

Nu uita. Devii cel ce crezi a fi

 

Sfânt zenit este pragul de sus

Al durerii.

 

Sublunara

 

Este de nimic a mirare

Că E-a, Marea Minciună

Străbate, răzbate, nu moare

Aici, sub lună

 

Moartea născând o răzbună.

 

Oriunde te-nşfacă transpare

Din foamea-ţi de sine, cea mare,

În mica-ntrupare.

 

De unde-i, de unde, răspunde!

Cuget adânc peste unde

Verdele vaier din Rune

Căzut în genunchi prin lagune

 

Frunte de munte-n genune,

Al Mumei străbune.

 

Mireasmo!

 

în celalalt timp...

septembrie 5

 a fost o zi mult scurtată

îmi amintesc

că am fost şi-altădată...

 

nu fii ca floarea seismului

mimosa pudica

pe care se spune că o închizi

cu privirile

şi o jefuie fluturii

din cenuşa nevăzută a

feromonilor

 

Dizertaţie

 

Se ştie ce se uită a dăinui

Numărul mic înghite mulţimea

Înnebunirea vs înrăirea

Recele vs cald reciproc în adaos

Partea pe parte-asuprind

s-o renască

 

ţările cu mai multe femei

ca un reflex condiţionat

ce-l ignoră războiul

 

inflaţie de zei pe cap  de locuitor

genii confiscate şi demonizate apoi

veneraţi şi apoi devoraţi

 

se ştie ceea ce se uită

să salvgardeze Misterul

 

doimea reciproc anulîndu-se:

sophia, teandra,

quadro-cerul

 

adeverind sieşi lui adevărul

 

Mitopoema la Tărtăria

 

Zmei morminte şi gropari

În pământ şi pe araci

Oale  şi ulcele, draci

În ceramica din pari

 

Basmu-i, mai bătrân ca viaţa.

Cărţi, mumii infoliate.

În necropolă paiaţa

Zgreabănă pe uşi  verdeaţa

 

Sânge, foste clorofile,

Ocru din omphalos, naos

Sublunarei apostile,

Ea, Ţipenia din Haos !

 

Mama- tata-n deal şi moşii

În hiatusul luminii

Care l-au fost smuls cocoşii

Ziguratelor, şi câinii

 

Lui Anobis...Nefârtatul

Fratricidului eclectic

Aina- Daina necuratul

Al luminii negru-ascetic

 

Spaima la giganţi, de iarbă,

Saltă-n veac entelehia

Gnomilor cu spini în barbă,

Şaue, de la Tărtăria ...

 

Lespede să-ţi plângi părinţii

Roua Raiului mai este?

Văd cu ochiul sfânt al minţii,

Scriu ieşirea din Poveste...

 

Zeicani, august 2012

 

Mantra gropii cu şerpi

 

Lui Leo Frobenius

 

Bîlba- bolba-bulba-buba

Până-n tribul lui Yoruba

Şi mai sus, pe-o arătură

Vrejul spurc de stârpitură-

 

Grea de pui năpârca sură.

 

Ala bala din cabbala

Ghem de şerpi băloşi şi reci

Înghiţindu-se-n icneala

Dintre păsări şi culbeci.

 

Mitopoetica

 

Lui Teohar Mihadaş

 

Orfic m-am ascuns în mantre

Sub nirvanicul zăbranic...

Sfânt Enkomion de tandre

Stihuri, verbul meu uranic

 

Verbul- vers înverşunat

De verbină-n sus, la Rai...

Ca să se adeverească

Omenimea îngerească

 

Nici frumosul, nici urâtul

Numai îndumnezeitul.

 

Nici ai vieţii, nici ai morţii

Nici ai cripto- stigmei sorţii-

Prag în sus, ca bolta Porţii.

  

Eugen EVU