Pagina de front | Istorie | Proza si teatru | Jurnalistica | Poezie | Economie | Cultura | In limbi straine | Comentarii | Actualitatea germana | Comunicate şi apeluri

 

 Medalion LIVIU-FLORIAN JIANU

SCRIITORII ŞI CĂRŢILE LOR

Cu o întâmpinare de Melania Cuc, redacţia Agero

 

 

Scriitor contemporan de-o efervescenţă creatoare reală, ţine în echilibru perfect latura visului în care poemul sau proza se suprapun, se pliază simetric şi cu un soi de liturgic respect, peste latura ştiinţifică, tehnică, - care ar părea la o primă privire că ţine de lumea ,,seacă,, în care trăim, de timpul prin care hălăduim înfrăţiţi de bunăvoie şi irevocabil cu cipul electronic. Jianu Liviu-Florian demostrează prin ceea ce face că , în pofida unor falşi profeţi, Poezia va rezista, va Exista pentru că ne-a fost dată de Dumnezeu, ca antidot la frică, uitare, prostie, nimicnicie...

 

Jianu Liviu-Florian s-a născut la 19 aprilie 1961, în Craiova, a fost elev al Şcolii Trişcu din Craiova, şi al liceului “Nicolae Bălcescu”.  A absolvit Facultatea de Electrotehnică din Craiova, secţia Automatizări şi Calculatoare, promoţia 1986, media 9.99, poziţia a 7-a pe ţară. Paraşutist militar brevetat. Este membru al “Societăţii Scriitorilor Olteni”,  din mai 2000 şi membru al cenaclului “Al. Macedonski” al Societăţii Scriitorilor Olteni şi al cenaclului “Marin Sorescu” al Sindicatului Electroputere Craiova.

 

Volume publicate:((informatică)    

1. “Programarea orientată pe obiect în Turbo Vision” – editura “Intarf”, Craiova, 1993, tipografia “Avrămeanca”.2. “Programarea orientată pe obiect în Turbo Vision” – editura Lotus, Craiova, 1994 ;

 

    Poezie.

“Musca, păianjenul şi paralelipipedul” – premiul I la Concursul Naţional de poezie “Al. Piru”, organizat de editura Vlad&Vlad, 1996, apărut la editura Sitech, Craiova, 1998., “Cheltuieli de suflet” – 1999, editura Sitech, Craiova,“Să-mpuşti o pasăre care visează” – 2000, editura Sitech, Craiova. A apărut în antologiile: “Tărâm de dragoste”, 1979, poezie; “La început a fost Cuvântul…”, 2000, a “Societăţii Scriitorilor Olteni” , poezie, proză ;. “A patra antologie paradoxistă”, New Mexico University, SUA;. “Vara visurilor mele”, 2003, antologia revistei “Amurg Sentimental”, Bucureşti;. “Zugravul de cuvinte”, Antologia Cenaclului “Marin Sorescu”, al Sindicatului “Electroputere” Craiova, aprilie 2004;. “Fifth Paradoxist Anthology”, Râmnicu-Vâlcea, 2006;

 

Referinţe critice: Virgil Dumitrescu, Alexandru Firescu, Ştefan Tunsoiu, Simona Lica, Ştefan Marinescu, Marian Barbu, Maria Prochipiuc, Tudor Negoescu, Doina Pologea.

 

ÎN PREGĂTIRE . “Toată lumea are cele mai bune intenţii” – volum de proză scurtă; “Apostolul Strongu’ ( Cel Mare )” -  “roman epopee”;“Dragostea de lângă ceaşca de cafea” – poezie;“Suflarea ierbii când îţi ţine de urât” – poezie;“Poezii” – poezie.

 

Melania Cuc

redacţia Agero

  

RANA ÎN LUMINĂ

 

De m-aş uita în rănile adevărate

aş vrea în burta mamei să fi mas,

căci rană-ţi sunt, şi sângerez păcate,

şi cui îţi sunt, şi-n rana ta, popas –

 

şi umbrei mele, nu îi sunt stăpânul,

şi unde cade, n-am putere, n-am,

să-I ţin Dumnezeirii tale, spinul,

cu năruitul suflet, să-ţi fiu ram –

 

de aş privi în rana de lumină,

aş vrea o veşnicie să fiu lut,

să nu cumva pe Tatăl să-l sărut,

pe rana Dumnezeului din tină –

 

atunci sărut doar rana din icoană

şi neştiut, aş vrea să fiu pământ,

pe care picuri dragoste din rană

şi arde-n turmă, fără un cuvânt…

 

  

ICOANA SFINTEI PARASCHIVA

 

 

Icoană cu ochii de mare,

Pe mările tale colind,

Doar lacrimi, lumină de sare,

De lacrima ta mă tot prind –

 

Şi lacrima ta-i o colindă,

Surâsul amar o-mpăcare,

Cu lacrima, ciob în oglindă,

Ai inima bulgăr de sare –

 

Şi apa, şi valul, şi pleoapa,

Din clopotul ei se adapă,

Şi marea de lacrimi ţi-e groapa,

Şi eu – lumânarea pe apă –

 

Se vede de sus o tăcere,

Şi-o linişte-n care se-aud

Cum cad picături de-nviere

Pe creştetul pruncilor crud…

 

Ciobită, tăiată, răbdată,

Lumină pe care am scris

Cu sânge pe-o candelă-fată,

Cu focul pe ochii de vis,

 

Când tu m-ai salvat, te-am ucis…

 

 

NU MĂ CREDE

 

Nu mă crede, Doamne, când mă închin

Când cerşesc mila Ta,

Din făţărnicia mea de creştin

Numai lacrima mă va răscumpăra –

 

Rugăciunile mele de bine pot ţine

Freamătul cărnii mele în frâu?

Numai Tu ai puterea de-a plânge odată cu mine,

Cerne-mă ca pe grâu!

 

Din sâmburele meu de păcat îmi arată

Calea spre mântuirea deşertăciunii ce sunt,

Sufletul meu răzvrătit când te cheamă, te caută,

Atinge-l! Dăruieşte-i răbdarea credinţei, curată –

Învaţă-l să bată – precum în cer – aici, pe pământ!

Înainte de primul cuvânt,

Cu fiecare suflare

Şi dincolo de mormânt,

Al Tău este, Doamne!

 

 

PE TINE TE-AU UITAT?

 

Învăţătorule, pe Tine te-au uitat?

Aşa nevinovat, aşa curat,

Înapoindu-I Tatălui puterea toată,

Ca o ispită, pururi lepădată?

 

Sărmană cruce, ce ne mai spui azi?

Învaţă, suflete al meu, căzând

Numele Domnului în minte să îl lauzi,

Atât cât între tâmple-ţi mai încape-un gând!

 

Şi din Golgota noastră de păcat

Să-Ţi mulţumim că Fiul răstignit

A suferit cât nici-un vinovat

În veci nu va avea de suferit!

 

Până când Domnu-ţi va culege somnul,

Slăveşte, suflete al meu, pe Domnul…

 

NUMELE CEL MAI FRUMOS DE PE LUME

 

Marea m-a întrebat: “Trecătorule, spune,
Nu este <<Marea>> numele cel mai frumos
De pe lume?
Cu valurile mele te-am mângâiat,
Nisipul meu ţi-a sărutat tălpile,
Nu este numele meu o minune?”

 

Munţii m-au întrebat: “Călătorule, spune,
Nu este <<Muntele>> numele cel mai frumos
De pe lume?
Cărările mele te-au mângâiat,
Pădurile mele te-au legănat,
Nu este numele meu o minune?”

 

Toamna m-a întrebat: “Drumeţule, spune,
Nu este <<Toamna>> numele cel mai frumos
De pe lume?
Frunzele mele privirea ţi-au îmbrăcat,
Roadele mele gustul ţi-au bucurat,
Nu este numele meu o minune?”

 

Oamenii m-au întrebat:”Poetule, spune,
Nu este <<Omul>> numele cel mai frumos
De pe lume?
Cu mâinile noastre fermecate
Ţi-am împlinit visele toate,
Nu este numele <<Om>> o minune?”

 

“Frumoase sunt numele voastre”, le-am spus,
”Dar numele cel mai frumos de pe lume
Este Iisus.
- Dumnezeire vie,
El ne d
ă viaţă în veşnicie.
Toate numele voastre sunt crini
Pe crucea Lui de lumină
Şi cununa-i de spini…

Frumoase sunt numele voastre, le-am spus,
Dar numele cel mai frumos de pe lume
Este Iisus… “


CÂND MĂ VEI ÎNVĂŢA

 

 

Când te voi învăţa pe dinafară

Voi fi cel mai cuminte ucenic din clasă,

Din inimă, voi sta de vorbă iară,

La inimă, cu iarba de acasă –

 

Privindu-te cum te apleci şi sameni

În grâul minţii, alba ta comoară,

Nu voi mai şti, între atâţia oameni,

Unde voi fi, ce sită mă strecoară,

 

Ce mâini mă leagănă, mă spală în copaie,

Ce lacrimă mă plânge când sunt rău,

Ce  taine mă călesc şi mă îndoaie,

Cu inima visând spre cuibul tău

 

Şi iar voi colinda poieni cu fluturi,

Voi fi pădurilor şi vioară, şi arcuş,

Privindu-te pe lume cum te scuturi

În aripile unui cărăbuş –

 

Voi asculta cum vin la mine îngeri

Cu tălpile rănite de arici,

De vei fi trist, în mine ai să sângeri,

De vei fi mare, vom rămâne mici –

 

Voi vinde amintiri la colţ de stradă –

Puţini vor întreba unde m-am dus –

Eu tot aici voi fi, lăsând să cadă

Lumini din haina-ţi, Domnule Iisus…

 

DEŞERTĂCIUNII MELE

  

Deşertăciunii mele, Doamne, să nu-i spui,

Că nu-i de trebuinţă nimănui,

Că numai rupe din iubirea ta

Mai mult ca pâinea cea de fiecare zi, şi dragostea –

 

Să nu îi spui că are chip de câine,

Doar latră, muşcă, pentru ziua cea de azi, şi mâine –

Să nu îi spui că-şi apără în haită dreptul ei,

De a se bucura de toate câte-n viaţă poţi să iei –

 

Să nu îi spui că suflet nu mai are de pe când

A învăţat mai mult - ca să îl uite mai curând pe cel plăpând –

A învăţat mai mult - să fugă de nevoi şi sărăcie,

Nu să slujească celui nevoiaş, ci să Îţi ceară tot mai multe, Ţie –

 

Să nu îi spui că mai presus de Tine, chiar, se pune,

Că nu mai are Dumnezeu, nici taine, nici prisos, nici rugăciune,

Să nu îi spui că nu mai e demult copil,

Ci suflet împietrit de tragi-comic figurant de vodevil -

 

Să nu îi spui: dă-i doar un colţ în veşnicie

Ţărână în Împărăţia Ta, să fie…

  

12 octombrie 2006

 

RUGĂCIUNE
 

frumos ţese zăpada cu fluturi, frumos,
peste ţara uitată,
peste Argeş, pe Mureş, pe Olt şi pe Jiuri în jos
o icoană curată -

ninge des, ninge lung, ca un zâmbet de prunci,
eu mă rog în română,
pentru casă şi nor, pentru dor, pentru vise şi munci
să le am la-ndemână

dă-ne, Doamne, puţin, dar răbdare mai mult,
cruţă-ţi trupul de pâine,
dă-mi puterea să văd, să te simt , să mă rog şi s-ascult
îndoiala de mâine

să-ţi săpăm peste Jiuri şi Olt, peste Argeş în jos,
o icoană de ape,
şi amiezii prinos, să ne ningă duios, dor de ţara de os -


duhul Tău peste pleoape -


 

FEMEIE-ÎNGER

soţiei mele, Mihaela

 

Să mă întorc la tine,

Femeie-înger care tremuri pentru mine,

Şi eşti albina tremurândă pentru bine.

 

De câte ori nu ţi-am rănit tulpina,

Şi nu ţi-am risipit în vânt lumina –

Fără să ştiu, fără să-mi pese,

Grăbit să beau otrăvurile-alese

De taine seci, şi lacrimi de mirese –

 

Mă iartă. Te dezbrac de amintiri,

Şi goală, mi te dărui,

Cu fiecare picătură, fiecărui

Cuvânt care ţi-a scris pe inimă iubiri –

 

Şi în dumnezeirea ta,

Mă nărui…

23 februarie 2001


 

MI-E FOAME DE TINE, IUBITO

 

Mi-e foame de tine, iubito,

Iubito, de tine mi-e foame,

De palmele tale de sare,

Pe tâmplele mele de poame –

 

Mi-e foame de roadele tale,

de liniştea ta ce-mi împarte,

pe suflet, cu tălpile goale,

maree tăcute de şoapte –

 

mi-e foame de ochii tăi negri,

de pleoapele tale de vânt,

aş vrea să te legăn în cedri,

şi cuib să îţi fac în cuvânt –

 

să zbori ca o pasăre blândă,

să mi te întorci pe un umăr,

o veşnicie să număr

lumina din tine, plăpândă –

 

mi-e foame, iubito, de tine,

ca trupul să nu ţi-l ating,

aş vrea să respir doar din grâne

poverile tale de gând –

 

şi noapte să fiu, să te-acopăr,

şi ziuă, cu nori să te-mbrac

pe gânduri, ca floarea de nufăr,

pe lacul din minte să-ţi tac –

 

mi-e foame de tine, iubito,

de zâmbetul tău vegetal,

o mare să fii, să te sufăr,

cum nu te cuprind de pe mal –

 

mi-e foame de tine, iubito,

cu pleoape de aer , o iie

să-ţi fiu, să îţi mângâi pe vise

iubirea născând veşnicie…

  25 mai 2001

Comentarii de la cititori

 

 

   Pagina de front | Istorie | Proza si teatru | Jurnalistica | Poezie | Economie | Cultura | In limbi straine | Comentarii | Actualitatea germana  |  Comunicate şi apeluri

Redactia Agero nu isi asuma raspunderea pentru continutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, in concordanta cu legea presei germane.

Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discutii al Agero se face în virtutea libertatii la opinie si expresie a acesteia.

Punctul de vedere si ideatica scrisorilor si mesajelor afisate nu coincid în mod necesar cu cele ale redactiei.

AGERO Stuttgart® -  Deutsch-Rumänischer Verein e.V. Stuttgart.

       Editor, conceptia paginilor, tehnoredactarea Revistei Agero :  Lucian Hetco   [ Impressum ]  

              Colectivul de redactie: Lucian Hetco (Germania) , George Roca (Australia), Melania Cuc (Romania, Canada)