Pagina de front | Istorie | Proza si teatru | Jurnalistica | Poezie | Economie | Cultura | In limbi straine | Comentarii | Actualitatea germana | Comunicate şi apeluri

 

MEDALION LIRIC

Nicolae SZEKELY

 

 

Poetul hunedorean Nicolae Szekely este un muzician parcă desprins din legendele cu trubaduri şi domniţe ale Castelului Corvinilor. Dar poezia sa nu este trădarea muzei ci îngemănarea ei. Cuvintele devin lemn de rezonanţă ale unei vibraţii de profunzime, iar muzica preclasică şi nu mai puţin genurile de ultim impact, fac din poezia sa ceea ce face chitara sa clasică, din ecourile unui lamento straniu, parcă întors în radarele memoriei noastre ancestrale. Romantismul liricii lui, a evoluat spre o expresie când  post-modernistă, când  uşor ironică, amintind parcă de cartea lui „Alchimia divinului”. Premiile muzicale, la Predeal, ca şi cele literare, Premiul Uniunii Scriitorilor pentru poezie, colaborarea onorantă cu reviste şi edituri exigente, confirmă mai mult decât ce a fost o promisiune: o vocaţie.

 

El este şi tehnoredactorul prestigioasei reviste transilvane „Provincia  Corvina”, încă de la fondarea ei, acum zece ani. Nicolae Szekely este excelent receptat de criticii generaţiei moderne, împătimit de carte şi autocunoaştere, tenace, ultrafin „diapazon” şi  al poeziei altora.

 

Limbajul său poetic este dintre cele mai armonios structurate, rostindu-se în subtilităţi de mare fineţe, din care ţâşnesc jerbele metaforei revelatorii, nici un interval lăsând loc prozaicului. Deoarece el îşi trăieşte poezia cu o ardoare aproape dureroasă, pesemne traumaturgică. Avem nostalgia de a-i asculta şi chitara orfică, dacă nu la Stâna de Vale (excursie de studiu literar, artistic şi muzical -unde am participat cu toţii în anul 2001- organizată de Academiei de Ştiinţe, Literatură şi Artă – Oradea), sau în sala Cavalerilor, ori a Domniţelor Corvinilor, ori  la  Rum, Cicele sau Szamathely, în Ungaria, poate de Crăciun, pe un CD audio! Dar poate acordurile lui semantice transpar şi răzbat din poemele cărţii „Buletin de ştiri”, dincolo de  o maliţie ce vrea să disimuleze trandreţea  preclasicului, în crochiuri  desuete. Translucidul face aluzie la Odysseas Elitis, vine dintr-o lumină interioară, ezoterică: sentimentul valorifică un cristal.

 

Eugen EVU şi George ROCA

 

*************************************************************************************************

 

 

BULETIN DE ŞTIRI

 

nu mai vreau clip-art-uri

nici să ţin viaţa în mâini ca pe un dar preţios

mai bine citesc nişte poeme 2000

mai aflu una alta una altul la ce oră se trezeşte

cum coboară din pat după un ziar îşi aprinde o ţigară

câte o replică inteligentă apoi o întâlnire

ca între prieteni desigur cafeaua vinul berea

apare şi soarele negru enervantele detalii

detalu detala

 

scuzaţi bâlbâiala petala

 

 

PIETRELE

„iar ca sentiment un cristal”

 

ca de obicei

dimineaţa înainte de a coborî din pat

fac un scurt inventar al evenimentelor

care se regrupează în viaţa mea care de pe unde

apucă

în zona frunţii un ţânţar umflat de sânge  ridică miniaerul

ca pe o mică sferă deasupra capului

măreşte şi tulbură percepţia

„cine e fără de păcat să arunce primul”

 

mai târziu

ies în întâmpinarea femeii păcătoase

cu o cană de sticlă plină ochi cu apă rece

ea calcă peste degetele mele subţiri

mă trage către o pizzerie din apropiere

„dar apa era pentru a răci motorul” zic

nu-i nimic răspunde ea vom arde împreună în carburator

şi-mi voi scoate pietrele din rinichi

când mă vei iubi cu adevărat

 

 

SERVICIUL DE CEAI CHINEZESC

 

visam ceva foarte adevărat

cum că mă aflam în sufragerie încercând să repar

serviciul de ceai din

porţelan chinezesc  nu-i mai funcţiona

mecanismul de rotire

rubinul era dereglat dar cred că demult sunt treaz

stau pe scaun şi meditez într-un fel anume

patul s-a trezit

somnul s-a izbit de geamuri

din aşternut se ridică un profil (sunt eu)

care mă enervează                          iau un creion

o bucăţică de hârtie: am

dreptul de a mai trăi încă o dată

într-un fel anume

 

 

PICTORUL

 

culorile urmează smerit obiectele

numai pânza se ţine tare

de parcă ţi-ai ţine strâns pijamalele

pe coapse

 

fluturii se ridică greu de la pământ

cu aripile încărcate de uleiuri

 

hai s-o lăsăm baltă

uite cum în zare

pensula retuşează un asfinţit murdar

şi ratează

 

 

POEM

 

te plimbi pe lângă mine

dar atât timp cât îţi place cu ce muzică te ademenesc

te suport

 

chiar ating cu degetul membrana asta muzicală

pieptul tău care vibrează

în ritmuri dodecafonice

 

ei dar toată filozofia se duce de râpă

la priveliştea asta grozavă

încercarea disperată a sânilor tăi de a sări afară

din ei înşişi

 

aţipeşti (semn de carte) în braţele mele

 

 

ŞI MI-AM ÎNSCENAT PLECAREA

 

melancolia ca lipsă de politeţe

aluniţă-frunte-cometă ceva ce seamănă a poem

ce era mai deosebit în tine arde se destramă

e mai rar decât zmeura dintre frunze

roşu stins arome de zăpezi netopite

cruci însetate lapte zdrobit în lujeri

fierul din vegetale săgeata din crin

sabia din măcriş ridichea din lăcrămioare

faţa albă din sânge şi faţa roşie

mă ridic şi plec nu mai aud ce spui

mă voi întoarce mâine

cu o creangă de corcoduş

plină cu grenade

 

 

TÂRFELE HARULUI

 

I

 

forţezi prea mult cuvintele

scuipi a lehamite dar mai bine aşa

scapi de ele

nervii te lasă ce e drept dar trebuie să ai răbdare

prostia ta se va transforma în ceva omenesc

un recul atât de puternic încât îţi înfrumuseţează chiar şi rahatul

de fapt neputinţa se retrage într-o călimară cu whisky

într-un cvartet de Schubert sau mai simplu

într-o ploaie de vară cu scaieţi

 

totul trebuie măsurat şi apoi dispreţuit

harul e atât de puternic încât te va distruge

dacă nu eşti tare

iar dacă eşti tare

tu om înzestrat cu talent şi puturoşenie

te vei trezi cu o frumoasă boală de piele

 

schimbare de sex

ăsta-i adevărul

 

II

 

te urmăreşte tot timpul

nimic n-a putut-o îndepărta

se va prostitua în continuare cu toţi cei care-i ies în cale

eu cel puţin am prins-o de pubis

şi am făcut-o praştie

 

III

 

ehei

nu există depărtări

decât distanţe înfăşurate în tifon

(coşmar cu hg wells)

nu există femei

decât femei înfăşurate în versuri tâmpite

de altfel nu le vezi decât le miroşi

 

 

DIFERENŢĂ ŞI PĂCAT

 

shakespeare kant

o caisă un dovleac

platon novalis

o rodie o cugetare

schopenhauer picasso

strugure şi nucă de cocos

rimbaud elytis

aguridă şi extaz

bach şi merele

felii de pergamute dali

pipa şi vioara lui einstein

 

 

SINGUR CA O TRECERE PESTE CALEA FERATĂ

 

gara era ceva obişnuit pe vremea copilăriei

vegeta chiar în dormitor aşa de-a dreptul

trenurile treceau prin şira spinării

bodogănind pe traversele neuronilor

 

proaspăt curăţată hemoglobina de anticorpi

eu îmi terminasem treaba printre rânduri

îmi aşezasem frumos hainele pe o poveste cu sandale

când tocmai începu dezastrul vacarmul

 

universala gară cu şuierat de fanfară şi transpiraţie

izbea cu stâlpii de înaltă tensiune în moalele capului

(tu te spălai netulburată în mijlocul iernilor

cu apă jumătate gheaţă

jumătate viol)

 

 

CURIOZITĂŢI

 

*

abruptă procesiunea

procesele

 

sacrul

din ce în ce mai puţin profan

 

din spate

urlă religia

şi mulţimea gălăgioasă

mă împinge înainte

 

*

în loc de fular

curcubeu de baltă

în loc de iubită

poezia lui t.s. eliot

în loc de margini

„dintre sute de catarge”

sau cum ar fi evoluat literatura

către anii 2000

 

*

apă şi resturi de inimă

apă visată de tine

apă în care ni s-a injectat nemurirea

adică praf în ochi

 

*

pe dealurile de la Sântuhalm

e o linişte încordată

numai câteva căpiţe arată că ar mai

fi ceva mişcare

în rest

numai vânt şi flori fierbinţi

 

*

sunt unul din eşecurile tale, Doamne

toată vina e a Ta

toată vina o porţi Tu

            asta aud eu

în ţipătul gri al pescăruşilor

 

 

CU ALŢI OCHI

 

de fapt sunt cel autentic

(adică altul) când mă privesc în oglindă

cu ochelari (alcoolul tare

al lentilelor)

 

am o privire verde şi susţinută de trecerea anilor

ca o caracatiţă îmi mişc braţele să mi le pot vedea

şi în interiorul

inteligenţei aşa zis umane

descopăr o formă subacvatică de reflectare

 

de afară claxoanele şi bubuitul străzii răzbat

ca o bătaie de inimă

până aproape de mine

şi se lovesc de faianţa tăioasă

atunci privesc spre fereastra mică a sălii de baie

cum se înclină cerul să privească înăuntru

 

cu ochii unui guguştiuc

 

 

ECONOMII LIRICE

 

al şaptelea pion

şi nu regele

 

turnul dintre arborii tăiaţi

şi nu tăcerea dintre frunze

 

(ca pentru a şaptea lume

îmbunătăţită cu o alteraţie)

 

tu eşti în altă parte

şi tu eşti aici

nu ştiu care e realitatea

 

ridiculizând absolutul privesc profilul orizontului

ca pe un drog

 

literalmente

 

 

SECVENŢE

 

tăietură de cuţit în carpaţii meridionali

/ visează porumbul aşchii amerindiene /

serpentinele încalcă regula de aur

încetinesc urcuşul zgândărind

cocoloaşele de ghips de sub pleoapele orbilor /

de care se împiedică la mers /

 

/ păşind pe pământ

Dumnezeu a găsit apă în nişte adâncuri mediocre

le-a întins şi a dezinfectat lumina /

 

o mulţime de exclamaţii

şi aparatele foto ţăcănesc de zor /

 

apoi a prescris drept replică o oglindă /

 

dacă aş fi piersică te-aş muşca /

 

 

BLUES-UL TINEREŢII MELE

 

colţ de stradă rom şi umbre decor

tobele băteau din senin fără să le fi atins nimeni

stăteam faţă-n faţă şi abia stăpâneam triburile de sălbatici

 

acum

ca două mlaştini ne unim în puncte diferite

mâna ta pe nisipul meu mişcător

mâna mea pe corsetul tău de amazoană

 

în alte vremi

primăvara o traversam prin locuri nemarcate

nu eram de acord nici măcar cu doza minimă

de nepăsare

 

salcâmii aruncă în noi cu venin

apoi vine şi chinuita vară

 

am scos la uscat hainele pe sârmă

stau acolo de câteva zile nu-mi vine să le strâng

aştept să apară cineva cu aceleaşi măsuri

să le îmbrace

 

 

CASELE DE PAIE

 

ne-am îndepărtat de loviturile apei

de izbitura tălpii în munte

 

o literă  un suflet

un cuvânt  o tentaţie

 

case de paie în care moartea

îşi spală faţa cu apă limpede şi rece din

fântână

 

ne-am apropiat

de cei care privesc în suflet

pe gaura cheii

 

 

BLUES CĂTRE JOI

 

trecerea de la miercuri către joi

mi-o petrec lovindu-mă peste buze

cu lopeţile cârtiţei sau ceva ce seamănă

a fluier

 

peste auzul schimbător

luceşte un metal

poate duraluminiul cuvintelor atinse de flaut

 

trecerea de la o literă la alta

ca prin fuiorul unei balanţe

 

 

ÎNTÂMPINAREA ECHILIBRULUI SAU RĂMAS BUN POEZIE

 

se-ntoarce timpul peste gard

umăr lângă umăr

 

la orizontală câteva trepte lipsă

desăvârşesc momentele reale

 

în apropiere mişcări destinse

ridică-n jurul meu o lacrimă enormă

în care plutesc vacanţele

 

metoda de a-mi ţine echilibrul ar fi să

cuibăresc în palmele creierului

idei mai puţin fragile

 

 

Comentarii de la cititori

 

 

   Pagina de front | Istorie | Proza si teatru | Jurnalistica | Poezie | Economie | Cultura | In limbi straine | Comentarii | Actualitatea germana  |  Comunicate şi apeluri

Redactia Agero nu isi asuma raspunderea pentru continutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, in concordanta cu legea presei germane.

Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discutii al Agero se face în virtutea libertatii la opinie si expresie a acesteia.

Punctul de vedere si ideatica scrisorilor si mesajelor afisate nu coincid în mod necesar cu cele ale redactiei.

AGERO Stuttgart® -  Deutsch-Rumänischer Verein e.V. Stuttgart.

       Editor, conceptia paginilor, tehnoredactarea Revistei Agero :  Lucian Hetco   [ Impressum ]  

              Colectivul de redactie: Lucian Hetco (Germania) , George Roca (Australia), Melania Cuc (Romania, Canada)