Pagina de front  | Istorie | Proza si teatru | Jurnalistica | Poezie | Economie | Cultura | In limbi straine | Comentarii | Actualitatea germana

 

Mihai Leonte

Meditatii Admise

Impresii si pareri personale in FORUM

 

ÎNDEMNURI

 

 Zburaţi cocori sub cerul nesfârşit,

                       Aripile voastre largi stindarde

 

Nu vă limitaţi în infinit,

Iar tu nu înceta, creează barde.

 

Alergaţi miei pe câmpul de smarald

Dansaţi fără nici o regulă precisă,

Ascundeţi-vă în al vântului fald,

Da pruncule, calea ţi-e deschisă.

 

Curgi râule în plină libertate,

Nu te opri în cale-ţi sfios,

În unde e atâta puritate,

Şi-n fiecare val un cântec sănătos.

 

Creşti mugur de stejar,

Avântă-te semeţ spre cer,

Desfă-ţi coroana hoinar,

Şi fii al codrului străjer.

 

Urcaţi pe stâncile albastre,

Zburdalnici cerbi şi căprioare,

Apropiaţi-vă mai mult de astre,

Beţi apă din a cerului izvoare.

 

-1966-

 

DAR CÂT ?
 
 Rupeţi legături ca-n lanţuri de reacţii,
Refaceţi-le la loc, le reluaţi,
Împărţiţi-mă în mii de fracţii,
Dar cât o să mă diminuaţi?
 
Tăiaţi fâşii din mine nesfârşite,
Zdrobiţi tot ceea ce s-ar cristaliza,
Lăsaţi-mi iluziile tot răvăşite,
Nu are rost a mă eterniza.
 
Feriţi-vă de privirea-mi tăioasă,
Sau de ieşirile aproape indiscrete,
În existenţa mea oricum spinoasă,
Purtările nu-mi sunt perfecte.

                 

25 – Noiembrie - 1966

 

OPTIMISM
 
Când plânge inima-n durere,
Şi o cuprinde o vrajă amară şi adâncă
Caută-ţi o altă putere,
Şi printre suspine tu cântă.
 
Spre piscuri pline de zăpezi
Cu elan te avântă
Natura poţi ca s-o sfidezi
Deci optimist, tu cântă.
 
Când valul spumegă sub braţ
Şi te aruncă spre stâncă
Învinge-l, respiră cu nesaţ
Aer pur şi voios, tu cântă.
 
Obosit după un suprem efort
Odihna este sfântă
Nu te lăsa răpus de tot
Şi caută de cântă.
                      
26 – Decembrie – 1966

 

 

NIHIL NOVE

 

Nimic nou. Nici vechituri nu-mi scrii,

De ce să te mai oboseşti zadarnic,

În orele nopţii de toamnă târzii,

Adormi în pace. Să nu-mi scrii.

 

Totu-i vechi. Doar din supreme reverii

Adună-ţi amintiri cu gândul harnic,

Căci ştiu precis, n-o să revii

Rugându-te; nici să nu-mi scrii.

 

Nimic adevărat. Pustiu ca în prerii

Un gând mă-nconjură amarnic

De te-aş chema ştiu: n-o să vii.

De aceea e mai bine să nu-mi scrii.

 

Nu studia nimic. Catrene parodii

Nici versul epigramelor zburdalnic

Totul ce reiese din atâtea poezii

Rezultă că te rog, nici să nu-mi scrii.

 

16-Noiembrie-1965

Baia de Arieş

 

 

EVOLUŢIE

Zile şi nopţi, nopţi şi zile

Au fost cu mine, vor mai fi

Dar clipe mari de fericire

      Cine îmi va oferi?

 

Săptămâni şi luni, trec în zbor,

Lasă-le să treacă, plece

Chiar înconjurat de dor

      Eu voi rămâne rece

 

Timpul se va scurge monoton

Sau poate în tempo rapid

Îmi va seca al dragostei izvor

Va dispare ce-i splendid.

 

Va curge râul liniştit

Şerpuind ferice

Eu voi fi mai necăjit

Nu ştiu ce voi zice!

 

Îmi voi împrumuta timid

Masca mulţumirii,

Mă voi încorseta în zid,

Zidul amintirii.

 

Peste tot ceea ce scriu

Se va lăsa uitarea,

Nu cred că va fi târziu

          Să-ţi cânte nepăsarea.

Baia de Arieş

11-Februarie-1966

 

 

VIAŢA…

 

 

Viaţa este drumul lung

Cu frumuseţi ne bănuite

Doar cei puternici îl străpung

Învingând greutăţile ivite.

 

Viaţa e continuă mişcare

E mirosul florilor de tei,

E o stea din Carul Mare,

Contrazice-mă de vrei.

 

Viaţa este lupta din care

Sigur vom ieşi învinşi

Dar nu cuprinşi de întristare

Şi nici cu ochii plânşi.

 

Moldova Veche – 8 august – 2000

 

IARTĂ-MĂ!

 

Părinte ceresc mă iartă,

Am greşit, căci sunt un om

Chiar conştiinţa mea mă ceartă

Dar tu eşti mare şi eşti domn.

 

Sincer să fiu greşit am început,

Zi de zi încerc să nu greşesc

Privind la mine în trecut,

Iartă-mă te rog, mai îndrăznesc.

 

Greşelile au fost umane,

Altfel poate n-ar fi fost,

Greşesc doar suflete sărmane

Precum săracii mai ţin post.

 

Persist şi astăzi în greşeală

Îmi place tot ce-i pământesc,

Trăind în lumea mea reală

Cum aş putea să nu greşesc?

 

 

28 – decembrie – 2000

Moldova Veche

 

IUBEŞTE CE-I FRUMOS!

 

Când te calcă alţii în picioare

Trântindu-te pe jos,

Tu te ridică şi mai tare,

Iubeşte ce-i frumos!

 

De-i putred totul împrejur

De un lugubru miros,

Tu, păstrează-te tot pur,

Iubeşte ce-i frumos!

 

Când te insultă unii grav,

Prefă-te mai sfios.

Ocoleşte totul cei mârşav,

Iubeşte ce-i frumos!

      

Admiră cerul plin de stele,

Şi cel întunecos,

Şi în bune şi în rele,

Iubeşte ce-i frumos!


STATUIA TA

 

Soţiei mele Ana LEONTE

 

Ţi-am dăltuit statui în suflet

Acolo ai un sanctuar al tău

Piedestale cu un etern antet

Pe care le vei avea mereu.

 

Am adunat culori diverse

Din nesfârşitul curcubeu

Sa-ţi fac tablouri imense

Să le descriu mi-e tare greu

 

Nu sunt poet că scriu un vers

Sau că iubesc acum la bătrâneţe

N-am trecut destul prin univers

Mai am în suflet multă tinereţe.

 

În strângerea intensă de mână

Îţi simt pulsaţia febrilă

Aşteptând ca să rămână

Ca imaginea fertilă

 

Corpul tău vibrând de viaţă

Desigur, ca şi altădată

Privirea ta încă semeaţă

Şi mirosul ce îmbată.

 

24 – noiembrie – 2000

Moldova Veche

 

SLAVĂ ŢIE!

  

Cred în unul, Dumnezeu

Ca orice om de pe Pământ,

Căci a crede nu e greu

Viaţa e un lucru sfânt.

 

Tot ce-i pământesc, frumos

Te atrage spre păcat,

Care om nu-i păcătos

Şi greşit n-a mai călcat?

 

Pe nimeni n-am umilit

Am făcut şi câte-un bine,

Nu ştiu când am şi greşit?

Spuneţi voi, Puteri Divine.

 

Muezini, strigând credinţă

Prea înaltului Allah,

Călugării cu pocăinţă

Care doar mătănii fac

 

ICOANĂ ÎN LUMINĂ . . .

 

Icoană făcătoare de minuni

Ia-mă în a ta oblăduire,

Sub a ta cupolă să aduni

Ce e mai frumos într-o iubire.

 

Lumină, tu să fi cu mine,

Să-mi arăţi o cale-n viitor,

Astfel, în inimă cu tine,

S-ar putea să fiu nemuritor.

 

Acelaşi lucru îl doresc şi eu,

Să fi tu veşnică, divină,

Te însoţească gândul meu,

Cu o aureolă de lumină.

 

Sunt credincios ca orişicare

Cei care călătorim prin lume,

Dar uit de totul şi-n uitare

Mă cufund adeseori în rugăciune.

 

Aş pleca cu tine-n lume

Zice un cântec ţigănesc,

Dar aş vrea să ştiu anume

Unde oare mă opresc?

 

CUVINTELE … .

  

Mai întâi a fost cuvântul,

Rostit de însuşi Creatorul,

Astfel s-a născut Pământul,

Lumea noastră, viitorul…

 

Printre lucrurile sfinte,

Şi credinţa-n Dumnezeu,

Am şi lucrul cu cuvinte,

Folosite-n scrisul meu.

 

Te întrebi puţin contrariat

Ca un aer cam fierbinte

Cine? Ce s-a mai schimbat

Doar folosul de cuvinte.

 

Mulţi se-mbată de cuvinte

Spuse la un oarecare semn,

Folosite mai-nainte

Elegii al limbilor de lemn.

 

Cuvinte, cuvinte

Nişte simple elemente

Puse sigur înainte

Întâmplări, evenimente.

 

Reşiţa – 16 – februarie – 2001
 

 index revista agero | poezie | proza | cultura | istorie | jurnalistica | anunturi

AGERO Stuttgart® -  Deutsch-Rumänischer Verein e.V. Stuttgart.

WEBMASTER : Conceptia paginilor, redactarea Revistei Agero :  ec.Valeriu-Lucian Hetco [ contact ]  [ Impressum ]

Prezentarea grafica, design:  Lucian Hetco.