Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | În limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană | Comunicate şi apeluri

 

Nicolae EREMIA -  Poeme alese

Grafica de Roca (Agero)

 

 

 Nicolae EREMIA, născut la 3 august 1948, comuna Teiu, judeţul Argeş

 Studii: Institutul de Învăţământ Superior Piteşti, Facultatea de Învăţământ Tehnic, TCM, promoţia 1980.

 

 Un volum de versuri – „Roţile de osândă”, Editura Tiparg, 2007

 A publicat: poezie, proza, cronici si medalioane literare in revistele:  „Agero”, „Argeş”, „Săgetătorul”, „Cafeneaua literară”, „Societatea literară”, „Criterii literare”,  şi în volumele colective:

 

·        - Atelier de creaţie (pseudo-antologie literară)-versuri, Piteşti, 1980.

·        - Anii devenirii noastre - antologia Cenaclului Literar “Liviu Rebreanu”,  1983.

·        - Arc peste timp-culegere de versuri, Bucureşti, 1977.

 

Premii: În anul 1980 - premiul revistei “Argeş” la festivalul de poezie „Traian Demetrescu” de la Craiova. În anul 1983 - premiul I pentru poezie la festivalul interjudeţean „Argeşule plai de dor”  .

 

Co-fondatorul cercurilor literare:

 

„Ion Pillat” din Stefăneşti ( 1967),

 „Erou Ion Ştefănoiu” (1970)

 „Metamorfoze” ( 1976)

 

Membru al Cenaclului Literar „Liviu Rebreanu” din anul 1967

În anul 2004  inclus în „Enciclopedia valorilor argeşene - Cine e cineva în Argeş”

 

------------------------------------------------------------------------------------------

 

 

POEME

(SELECTATE)

 

*****

 

Ai învăţat să umbli singură prin mintea mea.

Te pierzi ,dar eu cercetez urmele,

ca într-un codru des, înfrunzit.

Te aflu si îţi fac jocul;

hălăduieşte cât poţi

prin văi şi pe dealuri,

cât codrul îţi mai ascunde urma de fiare,

cât codrul de fiare, îţi ascunde urma.

Vezi, când zboară cocorii,

este semn că toamna-i aproape;

în codrul desfrunzit

nu te mai poţi ascunde de himere

iar eu , toamna,  nu mai  port nimănui  de grijă.

 

 

*****

 

Toate sentimentele mele sunt la capăt de linie.

Se scoală cu noaptea pe umeri

să pornească pe traseele lungi ale zilei.

Sunt ca nişte autobuze uzate de atâta umblet

şi mă tem deja ca vor fi scoase  de pe traseu.

De atunci, nu   veţi mai călători cu ele, niciodată,

vor fi  trasee anulate.

Veti lua un taxi modern

şi veţi fi duşi în noua era a poeziei.

Fiindca am  investit totul in sentimente

ma voi transforma in amintiri .

 

 

*****

 

Era vremea copiilor cu cheia de gât,

când părinţii îşi spuneau mai multe vorbe în scris,

lăsându-şi lacrimile, unii-altora, prin bileţele

şi apoi plecau la serviciu.

Era vremea copiilor nesupravegheaţi cu orele

pentru că părinţii treceau de la o coadă la alta,

pentru carne, ouă  sau hârtie igenică

după care, plecau la servici…

În acea vreme, biletele conţineau  sarcini, „foarte importante”.

Unul din copii mei, analfabet pe vremea aceea,

colecţionar de ambalaje de gumă de mestecat, o raritate…

a confundat biletul, pe care i l-am lăsat soţiei,

cu o nevinovată hârtiuţă desenată şi… l-a pus la colecţie.

După câţiva ani, pe vremea când devenise semianalfabet,

descoperea biletul meu şi-mi reproşa pentru greşelile de exprimare .

Cine mai avea grijă de  cacofoniile   dintr-un bilet oarecare,

când,la dugheana de jos se vindea hârtie igenică?

Am înţeles totuşi că o asemenea neglijenţă

te va supune unui rechizitoriu, al timpului

şi vei roşi în faţa “judecătorului”.

De atunci îmi cizelez gândurile înainte de a le trece pe hârtie.

De unde ştiu eu că o ciornă nu se va strecura

printre ambalajele de gumă ale vreunui  stră-strănepot.

De unde ştiu eu că  micile mele erezii

nu vor parveni, cum spuneam, urmaşilor,

făcându-mă vinovat de  pata aruncată pe obrazul cultural

al începutului de secol XXI.

 

 

*****

 

Am îngenunchiat ani în şir în albia râului,

nisipul aurifer al poeziei

necontenit l-am cernut,

buzele însetate au sorbit apă  tulbure,

rănile au sângerat,…

Sunt bogat

îmi ziceam uneori

cu o inconstientă lăcomie;

roadele mele vor ostoi foamea urmaşilor mei

îmi ziceam,

în locul rugăciunii de dimineaţă...

Către asfinţit,

înaintea somnului lung ,

gânditu – m - am să număr pepitele,…

doar câteva  mi-au ramas

cât să pot dovedi că am fost 

un căutător de aur.

 

 

*****

 

Noaptea m-a răpus

cu un alb de nesomn,

se vesteşte-n statui

evadarea din vise,

pe eşafodul alb al hârtiei,

robite de zbor,

stau gândurile mele ucise.

 

 

*****

 

Am ajuns iarăşi acasă…

curtea înghite frunzele de nuc an după an,

rufe  la uscat nu mai sunt,

casa e goală, scaunele pustii,

semn că spaimele mele se adeveresc.

Părinţii sunt pe undeva…

să - mi pregătească aşternutul

pentru câteva nopţi de locuit într-un muzeu,

alături de amintiri :

„copiii se hârjonesc în tindă

imitând jocul îngerilor,

în jurul unui blid,

la o masă rotundă”

..................................

Am călătorit ca un bumerang  în

propria viaţă - muzeu

şi am eşuat  stelele

nurmărând.

 

 

*****

 

Am iubit toamna întotdeauna,

 o îmbrăţişam în propria-mi inimă

cu  frunze cu tot.   

Acum o detest ca pe un vechi instrument

peste care arcuşul trece,

spre ultimul anotimp

 

 

*****

 

În numele teiului din vale,

am primit azi, în ultima zi de iarnă,

un număr de zile de primăvară,

cât un anotimp:

trei zile urâte, zbârcite şi rele,

alte trei, cât o pierdere din vedere,

iar pe ultimele, le voi primi la schimb:

una de azi pe una de mâine.

Am  mai primit  şi zilele calde

cu inventarul din flori, parfumuri,

însoţite de un Cavaler

cu armura, suliţa, calul şi balaurul din dotare.

Pentru toate răspund cu inima.

 

 

*****

 

Cuvintele mele ies din ascunzişuri

când asupră-mi se lasă liniştea;

le ademenesc cu câte un vers,

cu câte un poem…

ce-mi scapă printre randuri,

sălbăticite, le arunc în lupta de zi cu zi.

....................................

În panoplia mea de vânător,

trofeele sunt  fluturi de noapte

şi vulturi striviţi de creste. 

 

 

*****

 

Am reţinut din poveştile copilăriei,

pilda unui trecător

care nu a rămas nepăsător

faţă de fântâna secată şi nesleită,

faţă de pomul fără roade,

sau de cuptorul părăsit,

învrednicindu-se să le  îngrijească.

De câtva timp ştiu  o fântână

care nu  mai ademeneşte trecătorii cu izvoru-i secat,

de aceea, nu mică îmi este mirarea

când cineva încearcă să  dovedească vechiul izvor,

în banuiala sa că ar mai putea ostoi setea trecătorilor.

Sper să nu mă săvârşesc până nu ajung să-i răsplătesc osteneala.

 

 

Nicolae EREMIA

publicist, poet

 

   Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | În limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană  |  Comunicate şi apeluri

Redactia Agero nu îşi asumă răspunderea pentru conţinutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, în concordanţă cu legea presei germane.

Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discuţii al Agero se face în virtutea libertăţii la opinie şi expresie a acesteia.

Punctul de vedere şi ideatica scrisorilor şi mesajelor afisate nu coincid în mod necesar cu cele ale redacţiei. Impressum >>

AGERO Stuttgart® -  Deutsch-Rumänischer Verein e.V. Stuttgart.

       Editor, redactor sef, conceptie, tehnoredactarea Revistei Agero:  Lucian Hetco (Germania).

              Colectivul de redactie: George Roca (Australia), Melania Cuc (Romania, Canada), Maria Diana Popescu (România), Cezarina Adamescu (România)

Poşta redactiei: revista_agero@ yahoo.com